Decizia Nr.230 din 07.04.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 418 din 12 iunie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Oana Cristina Puică	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Cristian Karp în Dosarul nr. 2.864/108/2014 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 717D/2014.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, astfel, că autorul excepţiei a iniţiat o acţiune în contencios administrativ, iar la termenul din 17 septembrie 2014 a precizat obiectul acestei acţiuni ca fiind însăşi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 254/2013. Or, dacă o persoană are dreptul să introducă o acţiune în justiţie căreia să îi alăture o excepţie de neconstituţionalitate, nu poate fi, însă, acceptată situaţia în care obiectul acţiunii în justiţie se identifică cu însăşi excepţia de neconstituţionalitate, întrucât, într-o atare situaţie, excepţia îşi pierde caracterul de mijloc de apărare şi devine obiectul principal al acţiunii. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.241 din 22 septembrie 2011, că, în ipoteza identităţii între obiectul acţiunii şi excepţia de neconstituţionalitate, sesizarea Curţii este nelegală, excepţia fiind inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 9 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.864/108/2014, Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Cristian Karp cu ocazia soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ, având ca obiect însăşi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 254/2013.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 69 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 254/2013 încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi şi ale art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acordarea vizitei intime persoanei condamnate necăsătorite este condiţionată de existenţa - anterior datei primirii în penitenciar - a unei relaţii de parteneriat similare relaţiilor stabilite între soţi.6. Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Arată că încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite. Or, reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, respectiv celor care nu sunt într-o relaţie de căsătorie, dar au o relaţie de parteneriat similară relaţiilor stabilite între soţi. În fapt, autorul excepţiei de neconstituţionalitate doreşte modificarea Legii nr. 254/2013, în sensul eliminării din conţinutul acesteia a prevederilor legale criticate. Or, astfel cum Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 240 din 29 aprilie 2014, modificarea şi completarea prevederilor de lege criticate excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 69 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: „(3) Pentru acordarea vizitei intime, partenerii trebuie să fi avut o relaţie similară relaţiilor stabilite între soţi anterior datei primirii în penitenciar. (4) Dovada existenţei relaţiei de parteneriat se face prin declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar.“12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi a prevederilor art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei a introdus o acţiune la instanţa de contencios administrativ, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 254/2013. Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 761 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 7 decembrie 2006, şi Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, că „legile şi ordonanţele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principală, prin acţiune introdusă exclusiv în acest scop la instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepţie, în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim“. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...].“ Or, în situaţia în care obiectul acţiunii principale introduse la instanţa de judecată se identifică, practic, cu excepţia de neconstituţionalitate, aceasta din urmă este transformată într-o veritabilă acţiune, pierzându-şi, astfel, natura sa de excepţie, înţeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii. Prin urmare, ţinând cont de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 254/2013 este inadmisibilă.14. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Cristian Karp în Dosarul nr. 2.864/108/2014 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică