Decizia Nr.226 din 15.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, raportate la art. 320¹ din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Constantin Vasile în Dosarul nr. 6.811/113/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 215D/2011.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzelor având ca obiect o contestaţie la executare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.811/113/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, raportate la art. 320¹ din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Cristian Constantin Vasile cu ocazia soluţionării recursului într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, raportate la art. 320¹ din Codul de procedură penală, încalcă principiul aplicării legii penale mai favorabile, egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice şi al legalităţii pedepsei, întrucât persoana condamnată definitiv nu beneficiază de reducerea pedepsei. Consideră că dispoziţiile art. 320¹ din Codul de procedură penală reprezintă o lege penală mai favorabilă, care trebuie aplicată şi situaţiei condamnatului, deoarece, în caz contrar, creează discriminare între inculpaţii care au tergiversat ancheta şi astfel au ajuns să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ din Codul de procedură penală şi cei care şi-au recunoscut vinovăţia, dar au avut neşansa să fie condamnaţi anterior intrării în vigoare a acestui text de lege, care rămân cu aceeaşi pedeapsă. Prin urmare, se impune, pentru o aplicare unitară şi nediscriminatorie, ca toţi cei care şiau recunoscut vinovăţia înainte de începerea procesului penal să beneficieze de reducerea pedepsei.Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, raportate la art. 320¹ din Codul de procedură penală, text de lege introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010. Ulterior sesizării Curţii, alin. 4 şi 8 ale art. 320¹ din Codul de procedură penală au fost modificate, cu păstrarea însă a soluţiei legislative atacate, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 29 decembrie 2011. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010: „Hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“;

– Art. 320¹ din Codul de procedură penală: „Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi. Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia. În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispoziţiile art. 334 şi 340-344 se aplică în mod corespunzător. Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă. Instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.“ În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice şi ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 320¹ din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluţionarea cauzelor având ca obiect o contestaţie la executare, deoarece judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei poate interveni numai până la pronunţarea unei hotărâri definitive. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei.“ La prevederile art. 320¹ din Codul de procedură penală sunt raportate şi dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, care reglementează procedura de urmat în cazul hotărârilor pronunţate înainte de intrarea în vigoare a noii legi, acestea rămânând supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată însă într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare, procedură care nu intră în sfera de incidenţă a dispoziţiilor de lege criticate. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, raportate la art. 320¹ din Codul de procedură penală, este inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, raportate la art. 320¹ din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Constantin Vasile în Dosarul nr. 6.811/113/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică