DECIZIE   Nr. 226 din 10 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 333 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 737 din  9 octombrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 333 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mihai Romanovschi in Dosarul nr. 85/2002 al Judecatoriei Sinaia.
    La apelul nominal se prezinta avocat Constantin Visinescu, pentru autorul exceptiei, lipsind partea Dumitru Serban Bolintineanu, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Autorul exceptiei, prin avocat, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. Arata ca dispozitiile art. 333, coroborate cu cele ale art. 2 si 6 din Codul de procedura penala, contravin prevederilor art. 21 din Constitutie, referitoare la dreptul la acces liber la justitie, precum si prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, deoarece lasa la aprecierea instantei, care constata ca urmarirea penala nu este completa, daca urmarirea poate fi completata de ea, fara mare intarziere, sau daca este necesara restituirea cauzei la procuror. De asemenea, se sustine ca aceleasi dispozitii sunt contrare si prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 333 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 aprilie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 85/2002, Judecatoria Sinaia a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 333 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mihai Romanovschi in dosarul acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine ca dispozitiile art. 333, coroborate cu cele ale art. 2 si 6 din Codul de procedura penala, incalca prevederile art. 21 si 24 din Constitutie. Referindu-se la situatia de fapt, el arata ca cererea sa, intemeiata pe numeroase argumente, de restituire a dosarului procurorului pentru completarea urmaririi penale, i-a fost respinsa de instanta, in conditiile art. 333 din Codul de procedura penala, cu motivarea ca urmarirea penala poate fi efectuata de aceasta. Or, sustine autorul exceptiei, in conditiile in care actele de urmarire penala neefectuate sunt de competenta organului de urmarire penala, iar nu de competenta instantei judecatoresti, suntem in fata unui motiv de nulitate absoluta, care impune restituirea cauzei la procuror in vederea efectuarii actului de urmarire penala de organul competent. Este neconstitutional sa se considere ca dispozitiile art. 333 din Codul de procedura penala ar permite comasarea celor doua faze ale procesului penal si transferul competentei de la organul de urmarire penala la instanta de judecata.
    Judecatoria Sinaia apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 333 din Codul de procedura penala nu ingradesc dreptul persoanei de a se adresa justitiei si nici dreptul la aparare. Se arata ca, atata timp cat dispozitiile art. 333 din Codul de procedura penala permit instantei sa evite tergiversarea procesului prin reluarea unei faze a acestuia si sa asigure solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, acestea sunt in deplina concordanta cu art. 20 din Constitutie raportat la art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile art. 333 din Codul de procedura penala sunt constitutionale si considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. In motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispozitiile legale criticate nu ingradesc accesul liber la justitie si dreptul la aparare, intrucat, in sistemul Constitutiei Romaniei, justitia constituie una dintre garantiile exercitarii reale a drepturilor si libertatilor cetatenesti. Art. 21 din Constitutie realizeaza o delimitare intre dreptul la actiune in justitie si obligatia constitutionala de ocrotire a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime, fiind subinteles ca accesul liber la justitie permite depunerea unei cereri a carei rezolvare este de competenta autoritatilor judecatoresti. Restituirea cauzei la procuror, prin aplicarea art. 333 din Codul de procedura penala, conduce la reluarea urmaririi penale potrivit art. 270 lit. b) din Codul de procedura penala. In masura in care dispozitiile art. 333 din Codul de procedura penala permit instantelor sa evite tergiversarea procesului penal prin reluarea unei faze a acestuia si solutionarea procesului penal intr-un termen rezonabil, aceste dispozitii sunt in concordanta cu prevederile art. 21 si 24 din Constitutie.
    In fapt, se sustine in acest punct de vedere, exceptia ridicata nu priveste o problema de constitutionalitate, ci una de interpretare a legii, de competenta instantei de judecata, deoarece lasa la aprecierea acesteia posibilitatea completarii urmaririi penale in cursul cercetarii judecatoresti.
    Guvernul considera, de asemenea, ca exceptia este neintemeiata, deoarece restituirea dosarului procurorului in vederea completarii urmaririi penale reprezinta o institutie procesuala la dispozitia instantei de judecata, in vederea lamuririi cauzei, sub toate aspectele, pe baza de probe. Legiuitorul a lasat aceasta chestiune la latitudinea instantei de judecata, intrucat instanta solutioneaza cauza si este singura in masura sa aprecieze daca urmarirea penala nu este completa, precum si daca completarea in cursul judecatii s-ar face cu mare intarziere. Aceasta procedura de judecata este stabilita de legiuitor in conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie. Nu se poate sustine ca se aduce atingere principiului accesului liber la justitie, consacrat prin art. 21 din Constitutie, atunci cand instanta, considerand ca nu se impune completarea urmaririi penale sau ca aceasta s-ar putea face in cursul judecatii fara intarziere, nu dispune restituirea la cererea inculpatului.
    In ceea ce priveste neconcordanta dintre textul legal criticat si prevederile art. 24 din Constitutie, referitor la dreptul la aparare, se apreciaza ca dispozitiile art. 333 din Codul de procedura penala nu aduc atingere dreptului inculpatului de a formula cereri si de a propune probe in aparare. Totodata, atunci cand se poate evita restituirea dosarului, se asigura judecarea cauzei intr-un termen rezonabil, cerinta impusa prin art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 333 din Codul de procedura penala "nu afecteaza cu nimic accesul liber la justitie si dreptul la aparare. Insusi faptul ca autorul are un aparator, ca are posibilitatea sa ceara si sa propuna probe in aparare, in procesul penal, denota convergenta dintre textul de lege criticat ca neconstitutional si prevederile constitutionale. Restituirea pentru completarea urmaririi penale este un atribut exclusiv al instantei, iar impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror si inculpat, cale de atac ce completeaza, o data in plus, dreptul la aparare. Pe de alta parte, invocarea art. 2 din Codul de procedura penala, care instituie legalitatea in procesul penal, este in totala contradictie cu sustinerile autorului exceptiei, intrucat tocmai dispozitiile acestui text impun respectarea art. 333 din Codul de procedura penala".
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 333 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "In tot cursul judecatii instanta se poate desesiza si restitui dosarul procurorului, cand din administrarea probelor sau din dezbateri rezulta ca urmarirea penala nu este completa si ca in fata instantei nu s-ar putea face completarea acesteia decat cu mare intarziere.
    Instanta este obligata sa arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicand totodata faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin ce anume mijloace de proba.
    Dispozitiile art. 332 alin. 3 si 4 se aplica in mod corespunzator."
    Aceste prevederi sunt considerate neconstitutionale de autorul exceptiei, in raport cu dispozitiile art. 21 si 24 din Constitutie, precum si in raport cu prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, prin textul de lege criticat, nu s-a adus nici o atingere dispozitiilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. [...]"
    Este evident ca dispozitiile legale criticate, referitoare la posibilitatea instantei de completare a urmaririi penale, nu pot fi considerate ca ar leza dreptul oricarei persoane de a fi judecata in mod echitabil, in public si intr-un termen rezonabil de o instanta independenta si impartiala, instituita de lege.
    De asemenea, Curtea mai constata ca nu poate fi primita nici critica referitoare la incalcarea accesului liber la justitie, prevazut la art. 21 din Constitutie [conform caruia: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."], deoarece prin prevederile legale criticate nu este ingradita exercitarea acestui drept in conditiile legii (Codul de procedura penala).
    Textul de lege criticat nu contravine nici dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul la aparare. Din prevederile art. 24 din Constitutie rezulta ca legea fundamentala reglementeaza, in mod general, dreptul la aparare al oricarei persoane, precum si dreptul partilor de a fi asistate de un avocat in tot cursul procesului. Totodata dreptul la aparare este garantat si prin obligatia pe care o au organele judiciare de a asigura partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale, in conditiile prevazute de lege, precum si prin dreptul de a administra probele necesare in aparare. Componentele dreptului la aparare, in cadrul procesului penal, sunt prevazute in numeroase alte dispozitii ale legii procesuale penale, printre care cele cuprinse in art. 6, 7, 8 si 171 din Codul de procedura penala.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 333 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mihai Romanovschi in Dosarul nr. 85/2002 al Judecatoriei Sinaia.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 septembrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu