Decizia Nr.221 din 13.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a prevederilor art. 1 din Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Constantin Theodor Mihai Grigoriu în Dosarul nr. 51.838/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.601D/2011.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de avocatul Mihai Adrian Grigoriu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că raţiunile care au stat la baza declarării ca neconstituţionale, în cadrul controlului a priori, a prevederilor iniţiale ale art. 1 lit. c) din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt, în opinia sa, aplicabile şi parlamentarilor, dat fiind faptul că aceştia au un statut similar cu cel al magistraţilor, prevăzut în mod distinct în Constituţie. În plus faţă de motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei de judecată, susţine şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 prin raportare la dispoziţiile art. 44 - Dreptul de proprietate privată. În acest sens arată că pensia este considerată un „bun“, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel că orice diminuare a acesteia reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate privată.Având cuvântul, autorul excepţiei, Constantin Theodor Mihai Grigoriu, solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, arătând, în esenţă, că dreptul la pensie reprezintă un drept câştigat, care trebuie respectat, în vederea asigurării ordinii de drept într-o societate democratică. În opinia sa, o măsură echitabilă ar fi trebuit să vizeze reducerea proporţională a tuturor pensiilor contributive, în raport cu perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii, iar nu diminuarea exclusivă a pensiilor de serviciu, prin eliminarea părţii necontributive.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 9.112 din 24 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 51.838/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a prevederilor art. 1 din Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Constantin Theodor Mihai Grigoriu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei decizii de recalculare a pensiei, emisă în baza actelor normative criticate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că raţiunile care au stat la baza constatării, în cadrul controlului a priori, a neconstituţionalităţii prevederilor iniţiale ale art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 sunt aplicabile aproape în totalitate şi în cazul parlamentarilor, astfel încât menţinerea în vigoare a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 este discriminatorie, având în vedere că cele două categorii profesionale, magistraţii şi parlamentarii, au un statut similar. În acest sens se arată că şi categoria parlamentarilor este reglementată la nivel constituţional, în privinţa acestora existând incompatibilităţi care nu permit desfăşurarea altor activităţi profesionale, generatoare de venit. Mai mult, neasigurarea, pe întreaga durată a vieţii, a independenţei şi stabilităţii financiare a parlamentarilor - componentă esenţială a independenţei Legislativului - reprezintă, în opinia autorului excepţiei, o încălcare a principiilor constituţionale ce garantează statul de drept. Se mai arată că pensia constituie un drept patrimonial câştigat, iar măsura restrângerii unor drepturi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, cu atât mai mult cu cât nicio stare de urgenţă nu a fost decretată de către Preşedintele României.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege nu este retroactiv, având aplicabilitate doar pentru viitor, fără a aduce atingere prestaţiilor deja încasate. Nu este încălcat nici principiul egalităţii în drepturi, dimpotrivă, este restabilită egalitatea în drepturi a pensionarilor, iar măsura legislativă nu echivalează cu o expropriere, ci reprezintă reglementarea pentru viitor a modului de calcul al pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (l) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 este neîntemeiată, reiterând cele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010, nr. 873 din 25 iunie 2010, nr. 1.359 din 13 octombrie 2011 şi nr. 1.579 din 13 decembrie 2011. În ceea ce priveşte prevederile art. 1 din Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, arată că nu sunt relevate elementele de contrarietate ale acestei norme legale şi dispoziţiile constituţionale, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 sunt constituţionale. În acest sens, arată că recalcularea pensiilor de serviciu, inclusiv a celor ale deputaţilor şi senatorilor, nu are semnificaţia încălcării principiului constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi nu constituie o nesocotire a competenţei ori rolului constituţional ale puterii legiuitoare sau a mandatului reprezentativ al parlamentarilor. Pe de altă parte, nu se poate reţine incidenţa considerentelor care au fundamentat Decizia Curţii Constituţionale nr. 873 din 25 iunie 2010, deoarece statutul constituţional al magistraţilor este diferit de cel al deputaţilor şi senatorilor. Prin textul de lege criticat nu a fost afectată partea contributivă a pensiei speciale, ci doar suplimentul suportat de la bugetul de stat, ce ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale, în funcţie de existenţa resurselor financiare necesare, şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie. În ceea ce priveşte prevederile art. 1 din Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, acestea reprezintă dispoziţii de natură tehnică, ce reglementează modalitatea concretă de revizuire a noilor pensii, cu respectarea principiilor contributivităţii şi egalităţii. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum şi a prevederilor art. 1 din Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: (...)f)pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;“;– Art. 1 din Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011: „Pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi care au făcut obiectul recalculării potrivit prevederilor aceleiaşi legi se revizuiesc conform prezentei metodologii.“În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, precum şi celor cuprinse în Titlul III - Autorităţile publice, cap. I - Parlamentul, în special a dispoziţiilor art. 69 alin. (1) privind mandatul reprezentativ şi în art. 71 - Incompatibilităţi. De asemenea, este invocată şi încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu motivarea că pensia constituie un drept patrimonial câştigat. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: I. În cadrul şedinţei de judecată, reprezentantul autorului excepţiei a susţinut neconstituţionalitatea prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată. Faţă de împrejurarea că acest temei constituţional nu se regăseşte în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum aceasta a fost formulată în scris şi oral în cadrul litigiului dedus judecăţii instanţei judecătoreşti, Curtea constată că extinderea cadrului procesual direct în faţa Curţii Constituţionale, prin invocarea unor noi temeiuri constituţionale, ce nu sunt cuprinse în actul de sesizare al Curţii, contravine atât dispoziţiilor art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cât şi celor cuprinse în art. 146 lit. d) din Constituţie. Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007), motivarea excepţiei, prin indicarea textelor constituţionale invocate, trebuie să fie făcută chiar prin actul de sesizare a Curţii, deci în momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată, Curtea Constituţională nefiind competentă să se pronunţe în afara limitelor sesizării. II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea constată că autorul excepţiei nu indică niciun text constituţional la care să raporteze textul de referinţă, în susţinerea neconstituţionalităţii sale, şi nici nu arată în ce constă pretinsa încălcare a Legii fundamentale. Or, aşa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 566 din 4 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 11 februarie 1998, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, jurisdicţia constituţională nu se poate substitui părţii în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil. III. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010, aceasta este fundamentată, în principal, pe existenţa unei discriminări, în privinţa dreptului la pensie de serviciu, între magistraţi şi parlamentari, susţinând că, având în vedere existenţa unor incompatibilităţi asemănătoare referitoare la exercitarea profesiei, raţiunile care au condus la declararea neconstituţionalităţii măsurii de eliminare a pensiei de serviciu a magistraţilor ar trebui să conducă la aceeaşi soluţie şi în ceea ce priveşte pensia de serviciu a parlamentarilor. Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate identice, prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 1.579 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 17 ianuarie 2011, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 ca neîntemeiată, arătând că cele două categorii de pensionari se află în situaţii obiectiv diferite. Astfel, existenţa unor interdicţii sau incompatibilităţi asemănătoare nu este de natură să pună un semn de egalitate între activitatea şi statutul magistraţilor în raport cu cele ale parlamentarilor. În timp ce pentru magistratul aflat în exerciţiul profesiei sale, incompatibilităţile se întind pe durata întregii activităţi în justiţie, parlamentarul nu face parte dintr-o categorie profesională cu astfel de incompatibilităţi. Astfel, în legătură cu susţinerea privind existenţa unui statut asemănător între cele două categorii profesionale, reglementat la nivel constituţional, s-a arătat, în această decizie, că această afirmaţie este infirmată de dispoziţiile constituţionale corespunzătoare fiecărui statut. Astfel, dacă art. 125 alin. (3) din Constituţie prevede că „Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior“, dispoziţie identică şi pentru procurori [art. 132 alin. (2)] şi judecătorii Curţii Constituţionale (art. 144), potrivit art. 71 alin. (2) din Legea fundamentală, „Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.“ Prin urmare, chiar dacă cele constatate cu privire la statutul şi activitatea parlamentarilor au reprezentat şi pot reprezenta în viitor temeiuri ale acordării unei pensii de serviciu, Curtea reţine că aceste temeiuri sunt diferite de cele reţinute cu privire la magistraţi prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi care au determinat acordarea în continuare a pensiilor de serviciu. În aceeaşi măsură, faţă de considerentele reiterate anterior, în prezenta cauză se constată că valorile supreme ocrotite întrun stat de drept, cum sunt dreptatea şi pluralismul politic, precum şi demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sau libera dezvoltare a personalităţii, astfel cum sunt consacrate prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, nu sunt îngrădite prin neasigurarea unei stabilităţi financiare a parlamentarilor, pe toată durata vieţii şi independent de durata exercitării mandatului. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea, reiterând cele statuate prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, constată că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun“, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. De asemenea, cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil. În acest sens a se vedea Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011. Mai mult, în sensul Deciziei nr. 120 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2007, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, drepturi legal câştigate sunt cele primite, cu condiţia să fi fost şi legal stabilite; de asemenea, drept legal câştigat în sensul aceleiaşi decizii este, bineînţeles, şi calitatea de pensionar. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum. Reducerea sau încetarea plăţii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenţie în privinţa bunului ce trebuie justificată (paragraful 58). De asemenea, Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarităţii societăţii în raport cu membrii săi (paragraful 61), iar statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63). În acest sens a se vedea şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.285 din 29 septembrie 2011 şi nr. 105 din 9 februarie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011, şi, respectiv, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 13 martie 2012. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de Constantin Theodor Mihai Grigoriu în Dosarul nr. 51.838/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale. II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie invocată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie