DECIZIE   Nr. 22 din 12 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 si art. 34 din Codul de procedura civila si ale art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 166 din 15 martie 2010

Acsinte Gaspar                      - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Carmen-Cătălina Gliga          - procuror

Ioana Marilena Chiorean       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă şi ale art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicată de Marian Dobrescu, Sevastian Dobre şi Ioan Dobre în Dosarul nr. 32.781/2009 al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş -judecătorul-delegat.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 5.434D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de aceiaşi autori în Dosarul nr. 32.782/2009 al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş -judecătorul-delegat.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 5.434D/2009 la Dosarul nr. 5.433D/2009, având în vedere că acestea au un obiect identic.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 5.434D/2009 la Dosarul nr. 5.433D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarelor,   constată următoarele:

Prin încheierile din 6 iulie 2009, pronunţate în dosarele nr. 32.781/2009 şi nr. 32.782/2009, judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă şi ale art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicată de Marian Dobrescu, Sevastian Dobre şi Ioan Dobre în cadrul unor cauze privind soluţionarea unor cereri de recuzare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia   susţin,   în   esenţă,   că   dispoziţiile   criticate   sunt neconstituţionale, deoarece instituie un dezechilibru între reprezentanţii societăţilor comerciale, pe de o parte, şi terţele persoane care pot depune cereri la oficiul registrului comerţului, pe de altă parte, în sensul că primii nu sunt citaţi şi nu au posibilitatea să cunoască cererile şi actele depuse de petenţi. Totodată, arată că dispoziţiile privind recuzarea judecătorilor nu permit justiţiabililor care au formulat cereri de recuzare să participe la judecarea acestora.

Judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş şi-au exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,   raportate   la   prevederile   Constituţiei,   precum  şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă şi ale art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare.

- Art. 31: „Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.

Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.

In cursul judecării cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură."

- Art. 34: „Incheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac.

Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

Când instanţa superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă."

-  Art. 6 din Legea nr. 26/1990 are următorul cuprins: „(1) înregistrările în registrul comerţului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel.

(11) Judecătorul-delegat întâi sesizat spre a dispune înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privind fuziunea, divizarea sau schimbarea sediului social al unei persoane juridice în alt judeţ se va pronunţa, prin aceeaşi încheiere, şi asupra înmatriculării persoanelor juridice astfel înfiinţate, radierii celor care îşi încetează existenţa ori înregistrării în registrul comerţului a modificării actelor constitutive ale persoanelor juridice care dobândesc o parte din patrimoniul persoanei juridice divizate, după caz, precum şi asupra înmatriculării şi radierii persoanelor juridice care îşi schimbă sediul social în alt judeţ.

(2) Incheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului.

(3)  Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţării încheierii pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.

(4)   Recursul se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. In termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comerţului înaintează recursul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ, la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei.

(5) Motivele recursului se pot depune la instanţă, cu cel puţin două zile înaintea termenului de judecată.

(6)  In cazul admiterii recursului, decizia instanţei de recurs va fi menţionată în registrul comerţului."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la principiul nediscriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate în prezenta cauză, în numeroase cazuri. In acest sens, prin Decizia nr. 1.074 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, Curtea a reţinut că prevederile criticate din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea putându-se ataca odată cu fondul, instanţa superioară de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.

Pentru aceleaşi considerente nu a putut fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 24 privind dreptul la apărare din Constituţie.

Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că procedura privind judecarea cererii de recuzare este aceeaşi, indiferent de calitatea părţilor în proces, astfel încât nu se poate reţine nici încălcarea principiului egalităţii în drepturi şi nici prevederile art. 124 din Legea fundamentală, potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Referitor la prevederile art. 6 din Legea nr. 26/1990, prin Decizia nr. 79 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 6 aprilie 2009, Curtea a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze procedura de judecată, atâta vreme cât îşi subordonează acest demers regulilor şi principiilor constituţionale, iar prevederile de lege criticate sunt norme procedurale care reglementează aspecte referitoare la funcţionarea societăţilor comerciale în condiţii de legalitate, fără să conţină dispoziţii de natură să îngrădească dreptul de liber acces la justiţie ori dreptul de a beneficia de un proces echitabil.

Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îsi menţin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură civilă şi ale art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicată de Marian Dobrescu, Sevastian Dobre şi Ioan Dobre în dosarele nr. 32.781/2009 şi nr. 32.782/2009 ale Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş - judecătorul-delegat.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2010.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean