Decizia Nr.217 din 13.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ioan Ştefură, Florica Răgoşcă, Maria Dumitraciuc, Felicia Andriuc, Luminiţa Macovei şi Viorel Precu, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 6.824/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.409D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.509D/2011, nr. 1.510D/2011, nr. 1.598D/2011, nr. 1.612D/2011 şi nr. 1.613D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Relu Oleniuc, Nicolaie Antonovici, Maria Bordeanu, Emil Bordeanu, Stelian Ghitun, Mihai Dretcanu, Daniel Şchiopu, Cristian Sorin Iordache, Silviu Ionuţ Gheorghiu, Cezar Cristian Aciobăniţei, Vasile Bordeianu, Ioan Asoltanei, Remus Sever Spânu, Ion Hranniciuc, Mihai Vasilica, Ana Maria Precol, Paul Cucu, Irina Circu, Anişoara Iacobiţa şi Petru Iacobiţa, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 3.855/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Aurel Lanca, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 7.322/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Elena Amariei, Vasile Azamfirei, Ioan Baciu, Dumitru Dumitraş, Maria Gheorghiu, Ioan Iacob şi Elena Lozneanu, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 4.104/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Marcel Arnăutu, Mariana Clapon, Angela Enache, Olguţa Apopei, Constantin Avasiloaie, Constantinica Romaniuc şi Maria Iftimie, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 4.713/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Elena Apastinii, Ana Măria Haspazaru, Paraschiva Pauca, Elena Piriu, Doina Roşu, Diana Turcanasu, Georgeta Cătălina Apopei Guraliuc, Sergiu Atitienei, Bilibau Victoriţa, Gheorghe Bodas, Livia Costea, Niculai Cozlac, Irina Cretu, Gabriela Liliana David, Claudia Petrovici, Ioan Strujan, Mihaela Ticalo, Doina Camelia Vasilica, Garofiţa Zaharia, Alina Şchiopu, Dana Labusca, Lia Mintiei şi Mihaela Filip, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 4.711/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.509D/2011, nr. 1.510D/2011, nr. 1.598D/2011, nr. 1.612D/2011 şi nr. 1.613D/2011 la Dosarul nr. 1.409D/2011, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010 şi nr. 1.155/2011 şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.824/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.Excepţia a fost ridicată de Ioan Ştefură, Florica Răgoşcă, Maria Dumitraciuc, Felicia Andriuc, Luminiţa Macovei şi Viorel Precu, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi băneşti.Prin încheierile din 24 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.855/40/2011 şi nr. 7.322/40/2011, prin Încheierea din 3 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4.104/40/2011, şi prin încheierile din 8 decembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 4.713/40/2011 şi nr. 4.711/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.Excepţia a fost ridicată de Relu Oleniuc, Nicolaie Antonovici, Maria Bordeanu, Emil Bordeanu, Stelian Ghitun, Mihai Dretcanu, Daniel Şchiopu, Cristian Sorin Iordache, Silviu Ionuţ Gheorghiu, Cezar Cristian Aciobăniţei, Vasile Bordeianu, Ioan Asoltanei, Remus Sever Spânu, Ion Hranniciuc, Mihai Vasilica, Ana Maria Precol, Paul Cucu, Irina Circu, Anişoara Iacobiţa, Petru Iacobiţa, Aurel Lanca, Elena Amariei, Vasile Azamfirei, Ioan Baciu, Dumitru Dumitraş, Maria Gheorghiu, Ioan Iacob, Elena Lozneanu, Marcel Arnăutu, Mariana Clapon, Angela Enache, Olguţa Apopei, Constantin Avasiloaie, Constantinica Romaniuc, Maria Iftimie, Elena Apastinii, Ana Măria Haspazaru, Paraschiva Pauca, Elena Piriu, Doina Roşu, Diana Turcanasu, Georgeta Cătălina Apopei Guraliuc, Sergiu Atitienei, Bilibau Victoriţa, Gheorghe Bodas, Livia Costea, Niculai Cozlac, Irina Cretu, Gabriela Liliana David, Claudia Petrovici, Ioan Strujan, Mihaela Ticalo, Doina Camelia Vasilica, Garofiţa Zaharia, Alina Şchiopu, Dana Labusca, Lia Mintiei şi Mihaela Filip, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în cauze având ca obiect acordarea unor drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă grav dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestată. Această diminuare a drepturilor salariale s-a realizat fără a exista vreunul din cazurile prevăzute de art. 53 din Constituţie, fără a avea caracter temporar şi fără a se acorda, în schimb, vreo despăgubire proporţională cu privarea de acel bun.De asemenea, autorii susţin că prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010 preiau „sine die“ diminuarea salarială dispusă prin Legea nr. 118/2010 şi că, pentru anul 2011, nu este justificată în niciun mod privarea de un bun, în condiţiile în care nu există o justificare legală în acest sens, care să ţină de necesitatea asigurării securităţii naţionale şi nicio modalitate de compensare pentru pierderea suferită.Sunt invocate în acest sens aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - hotărârile pronunţate în cauzele Kechko contra Ucrainei, 2005, Kopecky contra Slovaciei, 2003, Cazacu contra Moldovei, 2007.De altfel, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale, privite ca drept de creanţă, reprezintă un „bun“, dacă acesta este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puţin o speranţă legitimă de a-l vedea concretizat.Totodată, noţiunea de „bun“ înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel încât dreptul la salariu este asimilat dreptului de proprietate. Invocă, în acest sens, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Buchen contra Cehiei, 2002. Invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 874/2010, autorii excepţiei consideră că salariaţii din sistemul bugetar aveau dreptul să primească în continuare o retribuţie în acord cu prevederile legale aplicabile pentru anul 2010.În fine, autorii arată că restrângerea unui drept poate fi justificată atunci când nu violează esenţa dreptului restrâns. Suprimarea unui sfert din salariu are ca efect violarea dreptului în substanţa sa, cu atât mai mult cu cât, după 1 ianuarie 2011, măsura nu a încetat, iar salariile nu au revenit la cuantumurile iniţiale, ci Guvernul a permanentizat diminuarea salarială, chiar dacă a restituit 15% din cuantumul salariului avut de salariat la 1 octombrie 2010. În altă ordine de idei, este invocat faptul că la promulgarea şi intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010 au fost încălcate art. 147 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.Aşa cum rezultă din Decretul Preşedintelui României nr. 603 din 29 iunie 2010, legea a fost promulgată în aceeaşi zi în care a fost adoptată de Parlament şi a fost trimisă spre publicare în Monitorul Oficial, astfel încât actul normativ a fost publicat în data de 30 iunie 2010, sub nr. 118.Or, Legea nr. 118/2010 putea fi promulgată de Preşedintele României doar după expirarea celor două zile stabilite de art. 15 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care nu a fost invocată o obiecţie de neconstituţionalitate. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 975/2010.Tribunalul Botoşani - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul constituţionalităţii Legii nr. 118/2010 şi Legii nr. 285/2010, reţinând că, în cuprinsul deciziilor nr. 975/2010, nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 1.655/2010, Curtea Constituţională a analizat, în totalitate, criticile de neconstituţionalitate formulate. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 872/2010, nr. 874/2010, nr. 1.655/2010 şi nr. 1.155/2011.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând deciziile nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 1.655/2010 ale Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.Curtea constată că acelaşi obiect îl are şi excepţia de neconstituţionalitate ridicată în Dosarul nr. 6.824/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă. În acest caz, Curtea observă că, deşi potrivit încheierii de sesizare, este reţinut „art. 2 lit. b)“ din Legea nr. 118/2010, în realitate, sunt vizate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menţionat. Prevederile criticate din Legea nr. 118/2010 au următorul conţinut:– Art. 1: „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
(2) În situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.“;– Art. 2 alin. (1) lit. b): „(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora: [...] b)drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare;“.Prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010 au următorul conţinut: (1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.(5) În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 20 alin. (1) potrivit căruia „Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.“, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 alin. (1) şi (5) privind tipurile de proprietate - publică şi privată, şi caracterul inviolabil al proprietăţii private, în condiţiile legii organice, art. 147 alin. (2) care statuează că „În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale“ şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. Sunt invocate şi dispoziţiile privind protecţia proprietăţii cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate din cuprinsul Legii nr. 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din acest act normativ, iar prevederile Legii nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuşi titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. Cu toate acestea, aceste prevederi legale continuă să îşi producă efectele juridice în prezentele cauze, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, şi Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii). În continuare, Curtea reţine că prevederile Legii nr. 118/2010 şi ale Legii nr. 285/2010 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză. I. În privinţa argumentelor care privesc neconstituţionalitatea intrinsecă, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă criticată a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale“, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională. Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului. De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar, în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodată, că această măsură prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, şi anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). Considerente similare au fost reţinute de Curte şi în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 (a se vedea Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011). De asemenea, Curtea a mai reţinut că modalitatea de stabilire a cuantumului salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, precum şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010, nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condiţiile încadrării în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalităţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010 (a se vedea Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, citată mai sus). Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate din perspectiva încălcării dreptului de proprietate, Curtea a reţinut că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile. În acelaşi timp, Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011). De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia pronunţată în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 21, a statuat că măsura reducerii salariilor prevăzută de Legea nr. 118/2010 nu este contrară art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. II. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate extrinsecă a Legii nr. 118/2010, Curtea a reţinut că natura juridică a termenului de *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 115 din 9 februarie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 5 aprilie 2012. două zile prevăzut la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea în acest fel a controlului de constituţionalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi realizat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut la art. 146 lit. a) din Constituţie. Astfel, chiar dacă Preşedintele a promulgat legea criticată pentru neconstituţionalitate, aceştia aveau dreptul şi posibilitatea să sesizeze Curtea Constituţională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării. Încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional. Promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii. De altfel, Curtea a arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituţionalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a Legii nr. 47/1992, republicată, precum şi a dispoziţiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autorităţile publice implicate, lipsirea de substanţă a uneia dintre cele două forme de control constituţional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de două zile este o obligaţie a autorităţilor publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiţie exterioară legii. Nu în ultimul rând, Curtea a reţinut că obiectul controlului de constituţionalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituţie îl constituie legile şi ordonanţele Guvernului, şi nu decretul de promulgare sau modul în care instituţiile publice înţeleg să îşi exercite competenţele constituţionale sau legale (a se vedea Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, şi Decizia nr. 66 din 31 ianuarie 2012*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii).__*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 66 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 6 aprilie 2012. În final, Curtea constată că celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au relevanţă pentru soluţionarea prezentei cauze. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Ioan Ştefură, Florica Răgoşcă, Maria Dumitraciuc, Felicia Andriuc, Luminiţa Macovei şi Viorel Precu, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 6.824/40/2011, al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Relu Oleniuc, Nicolaie Antonovici, Maria Bordeanu, Emil Bordeanu, Stelian Ghitun, Mihai Dretcanu, Daniel Şchiopu, Cristian Sorin Iordache, Silviu Ionuţ Gheorghiu, Cezar Cristian Aciobăniţei, Vasile Bordeianu, Ioan Asoltanei, Remus Sever Spânu, Ion Hranniciuc, Mihai Vasilica, Ana Maria Precol, Paul Cucu, Irina Circu, Anişoara Iacobiţa şi Petru Iacobiţa, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 3.855/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Aurel Lanca, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 7.322/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Elena Amariei, Vasile Azamfirei, Ioan Baciu, Dumitru Dumitraş, Maria Gheorghiu, Ioan Iacob şi Elena Lozneanu, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 4.104/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Marcel Arnăutu, Mariana Clapon, Angela Enache, Olguţa Apopei, Constantin Avasiloaie, Constantinica Romaniuc şi Maria Iftimie, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 4.713/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, de Elena Apastinii, Ana Măria Haspazaru, Paraschiva Pauca, Elena Piriu, Doina Roşu, Diana Turcanasu, Georgeta Cătălina Apopei Guraliuc, Sergiu Atitienei, Bilibau Victoriţa, Gheorghe Bodas, Livia Costea, Niculai Cozlac, Irina Cretu, Gabriela Liliana David, Claudia Petrovici, Ioan Strujan, Mihaela Ticalo, Doina Camelia Vasilica, Garofiţa Zaharia, Alina Şchiopu, Dana Labusca, Lia Mintiei şi Mihaela Filip, prin Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani, în Dosarul nr. 4.711/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Gagu