DECIZIE Nr.
215 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 242 din 10 aprilie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Gumo Serv" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 9.143/197/2007
al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr.
2.078D/2008, nr. 2.249D/2008, nr. 2.262D/2008 şi nr. 2.365D/2008, având ca
obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea
Comercială „Mariflor Prodcom" - S.R.L. din Gherla în Dosarul nr.
2.150/235/2007 al Judecătoriei Gherla, de Societatea Comercială „Levi &
Atty" - S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 1.212/337/2008 al Judecătoriei
Zalău, de Societatea Comercială „Thalia Trade" - S.R.L. din Brăila în
Dosarul nr. 492/196/2008 al Judecătoriei Brăila şi de Societatea Comercială
„Comagricola" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 16.756/197/2007 al
Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor enunţate.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
dosarelor nr. 2.078D/2008, nr. 2.249D/2008, nr. 2.262D/2008 şi nr. 2.365D/2008
la Dosarul nr. 1.994D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că nu se impune
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale deja existente în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile pronunţate de Tribunalul Braşov - Secţia
comercială si de contencios administrativ în
dosarele nr. 9.143/197/2007 şi nr. 16.756/197/2007, de Judecătoria Gherla în Dosarul nr. 2.150/235/2007, de
Judecătoria Zalău în
Dosarul nr. 1.212/337/2008 şi de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. 492/196/2008, Curtea
Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Gumo
Serv" - S.R.L. din Braşov, Societatea Comercială „Mariflor Prodcom" -
S.R.L. din Gherla, Societatea Comercială „Levi & Atty" -S.R.L. din
Zalău, Societatea Comercială „Thalia Trade" - S.R.L. din Brăila şi
Societatea Comercială „Comagricola" - S.R.L. din Braşov în litigii având
ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva unor procese-verbale de
contravenţie emise de secţii judeţene ale Gărzii Financiare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine
dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât sancţiunea
suspendării activităţii societăţii comerciale pe o perioadă de 3 luni afectează
raporturile de muncă dintre societate şi salariaţi, şi că îndeplinirea
obiectului de activitate al acesteia nu mai este posibilă. Se mai arată că
restrângerea dreptului de exercitare a unei activităţi economice intervine de
drept, fiind „în sarcina discreţionară a agentului constatator", deşi
sancţiunea ar trebui dispusă de un magistrat. Totodată, se susţine că
prevederile criticate nu lasă organului de control posibilitatea să aprecieze
în concret dacă măsura este necesară într-o societate democratică şi dacă este
proporţională cu situaţia care a determinat-o, conform exigenţelor art. 53
alin. (2) din Constituţie. Se face referire la dispoziţiile art. 531 alin. (3) lit. b) din Codul penal,
care reglementează sancţiunile complementare ce pot fi aplicate persoanelor
juridice în cazul săvârşirii de infracţiuni, susţinându-se că sancţiunea
contravenţională complementară care a fost aplicată este mai gravă decât cea
care ar fi fost aplicată dacă autorul ar fi fost condamnat penal. Sub acest
aspect, se precizează că este nesocotit principiul constituţional al egalităţii
în faţa legii.
Instanţele de judecată care au sesizat Curtea
Constituţională consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul- raportor şi
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu
modificările şi completările ulterioare. Atât în titlul, cât şi în cuprinsul
ordonanţei de urgenţă, sintagma „agenţi economici" a fost înlocuită cu cea
de „operatori economici" prin pct. 11 al art. V cuprins în secţiunea a 2-a din Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007
privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007. Textul de lege criticat are următorul
cuprins:
- Art. 14 alin. (2): „Nerespectarea
de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la
neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor
fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de
bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise
pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică
până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii
unităţii pe o perioadă de 3 luni."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, art. 41 alin. (1) potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi
îngrădit, art. 45 privind libertatea economică şi art. 53 referitor la
restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu poate reţine critica referitoare la încălcarea principiului
egalităţii ca urmare a faptului că sancţiunea contravenţională complementară
care a fost aplicată, constând în suspendarea activităţii societăţii comerciale
pe o perioadă de 3 luni, este mai gravă decât cea care ar fi fost aplicată dacă
autorul ar fi fost condamnat penal. Curtea observă că, în cazul de faţă, o
asemenea critică, din perspectiva egalităţii, ar putea fi luată în calcul,
întrucât o eventuală încălcare a acesteia ar afecta angajaţii societăţii
comerciale, or jurisprudenţa Curţii Constituţionale a statuat că prevederile constituţionale ale art.
16 alin. (1) sunt aplicabile şi societăţilor comerciale în măsura în care
textele de lege criticate ar aduce atingere egalităţii în drepturi a
cetăţenilor, în calitate de angajaţi ai acestora.
In continuare, Curtea constată însă că autorii
excepţiei ignoră logica legiuitorului care a stabilit în mod gradual limitele
între care se poate aplica sancţiunea suspendării activităţii societăţii
comerciale. Astfel, pentru săvârşirea de infracţiuni, potrivit art. 531 alin. (3) lit. b) din Codul penal,
pedeapsa complementară constând în suspendarea activităţii este mai mare de 3
luni, mai exact între 3 luni şi un an, pe când pentru faptele prevăzute la art.
14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 urmează să se
aplice pe o perioadă determinată de 3 luni. Aşadar, asprimea pedepsei a fost
adaptată de legiuitor în funcţie de gravitatea faptei, conferindu-i-se
acesteia, după caz, caracter contravenţional sau penal, fără să se nesocotească
principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
De altfel, stabilirea unei diferenţe de tratament
juridic care să conducă la concluzia existenţei unei inegalităţi nu poate fi
analizată prin compararea unor situaţii fundamental diferite, aşa cum sunt cele
pe care le iau în discuţie unii dintre autorii excepţiei, prin analizarea
cazului unei societăţi comerciale sancţionate pentru săvârşirea unei
contravenţii, prin analogie cu situaţia aplicabilă în ipoteza săvârşirii unei
infracţiuni. Natura juridică distinctă a celor două reglementări legale nu
permite realizarea unei comparaţii pe baza căreia să se poată analiza eventuala
încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Referitor la celelalte critici, Curtea observă că s-a mai pronunţat prin mai multe decizii prin
care a constatat constituţionalitatea prevederilor art. 14 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Astfel, de exemplu, prin Decizia
nr. 124 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 169 din 5 martie
2008, sau Decizia nr. 667 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 931
din 16 noiembrie 2006, Curtea a respins critica prin raportare la dispoziţiile
art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, pentru motivele acolo reţinute. De
asemenea, Curtea s-a mai pronunţat în sensul respingerii excepţiei de
neconstituţionalitate şi prin prisma dispoziţiilor art. 45 şi 53 din
Constituţie, de exemplu, prin Decizia nr. 1.298 din 2 decembrie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008. Intrucât nu au intervenit elemente
noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi
considerentele deciziilor amintite îşi menţin valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Gumo
Serv" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 9.143/197/2007 al Tribunalului
Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ, de Societatea
Comercială „Mariflor Prodcom" - S.R.L. din Gherla în Dosarul nr.
2.150/235/2007 al Judecătoriei Gherla, de Societatea Comercială „Levi &
Atty" - S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 1.212/337/2008 al Judecătoriei
Zalău, de Societatea Comercială „Thalia Trade" - S.R.L. din Brăila în
Dosarul nr. 492/196/2008 al Judecătoriei Brăila şi de Societatea Comercială
„Comagricola" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 16.756/197/2007 al
Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu