DECIZIE   Nr. 215 din 11 iulie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 privind reglementarea situatiei juridice a conductelor magistrale si a instalatiilor, echipamentelor si dotarilor anexe, aferente Sistemului national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului, aprobata si modificata prin Legea nr. 254/2001

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 710 din 30 septembrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000, aprobata si modificata prin Legea nr. 254/2001, exceptie ridicata de Societatea de Investitii Financiare Muntenia - S.A. in Dosarul nr. 4.075/2001 al Tribunalului Prahova - Sectia comerciala si contencios administrativ.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, prin consilier juridic, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, sustinand ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 incalca atat art. 41 din Constitutie, cat si Legea nr. 33/1994. Se mai sustine ca Legea nr. 213/1998 stabileste ca bunurile din lista anexa fac parte din domeniul public, dar art. 8 alin. (3) prevede ca trecerea in proprietatea statului se poate face numai cu plata si cu acordul adunarii generale a actionarilor.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind neintemeiata, deoarece dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie. Se arata ca autorul exceptiei nu a avut dreptul de proprietate asupra bunurilor societatii comerciale, ci doar un drept de creanta asupra patrimoniului acesteia. Desi Legea nr. 15/1990 prevede la art. 20 trecerea gratuita in patrimoniul societatilor comerciale a bunurilor care apartineau statului, aceasta lege a fost adoptata anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1990. Or, art. 135 din Constitutie a reglementat existenta proprietatii publice, iar la alin. (4) a lasat legiuitorul sa stabileasca si alte bunuri, in afara celor prevazute expres de textul constitutional, ce ar putea face obiectul proprietatii publice.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 15 iunie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 4.075/2001, Tribunalul Prahova - Sectia comerciala si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000, aprobata prin Legea nr. 254/2001, exceptie ridicata de SIF Muntenia intr-o cauza civila avand ca obiect solutionarea actiunii in anularea Hotararii Adunarii generale extraordinare a actionarilor a Societatii Comerciale "Conpet" - S.A. Ploiesti din data de 2 martie 2001.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca, potrivit art. 1 al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 216/2000, "conductele magistrale si instalatiile aferente sistemului national de transport al titeiului, care au fost trecute in patrimoniul S.C. CONPET - S.A. Ploiesti prin H.G. nr. 1.213/1990 [...] sunt si raman in proprietatea publica a statului si fac parte din domeniul public de interes national". In conceptia autorului exceptiei, art. 2 al Ordonantei de urgenta a Guvernului, care reglementeaza diminuarea capitalului social al Societatii Comerciale "Conpet" - S.A. Ploiesti corespunzator valorii contabile a bunurilor care fac parte din domeniul public, fara a dispune si despagubirea actionarilor privati, contravine dispozitiilor art. 41 alin. (3) din Constitutie.
    Tribunalul Prahova - Sectia comerciala si contencios administrativ considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, "deoarece sistemul de transport al titeiului nu face parte din capitalul social al S.C. CONPET - S.A. Ploiesti". In realitate, arata instanta de judecata, "Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 s-a reglementat situatia juridica a acestui sistem care trebuie sa fie in administrarea societatilor comerciale".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor legale criticate este neintemeiata, cu motivarea ca "textul de lege criticat nu afecteaza dreptul de proprietate al nici unui titular si nu diminueaza proprietatea nimanui. Autorul exceptiei nu a fost niciodata titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor in cauza. Acesta detine un pachet de actiuni care ii confera un drept de creanta asupra patrimoniului societatii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor societatii si, ca urmare, nu poate suferi vreo paguba materiala prin modificarea valorii capitalului social, pentru care ar putea sa fie despagubit. De altfel, in chiar cuprinsul textului criticat, se prevede, la alin. (2), ca <<valoarea nominala a actiunilor se recalculeaza [...] cu mentinerea numarului de actiuni si a structurii actionariatului>>". De asemenea, in punctul de vedere al Guvernului se precizeaza ca referitor la "bunurile ce fac obiectul de reglementare al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 216/2000, nu se stabileste un nou (alt) regim juridic al acestora (trecerea din domeniul privat in domeniul public al statului)". Se arata, in final, ca art. 1 al ordonantei de urgenta "nu cuprinde propriu-zis o dispozitie, o norma de conduita, ci se face o simpla constatare, in sensul ca aceste bunuri <<sunt si raman in proprietatea publica a statului si fac parte din domeniul public de interes national>>, integrandu-se intr-un context legislativ prin care s-a constituit regimul juridic al bunurilor in cauza: Legea petrolului nr. 134/1995 (art. 1 si 8) si Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia [art. 3 alin. (1) si (2) si anexa pct. I.17], in raport cu dispozitiile art. 135 alin. (4) si (5) din Constitutie".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216 din 24 noiembrie 2000 privind reglementarea situatiei juridice a conductelor magistrale si a instalatiilor, echipamentelor si dotarilor anexe, aferente Sistemului national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 610 din 28 noiembrie 2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 254 din 16 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 266 din 23 mai 2001, text care are urmatorul cuprins: "In aplicarea prevederilor art. 1 capitalul social al Societatii Comerciale <<Conpet>> - S.A. Ploiesti va fi redus corespunzator valorii contabile a bunurilor care fac parte din domeniul public.
    Valoarea nominala a actiunilor se recalculeaza prin corelare cu prevederile alin. 1, cu mentinerea numarului de actiuni si a structurii actionariatului."
    Critica de neconstitutionalitate are la baza sustinerea potrivit careia textul de lege criticat, ca dealtfel intreaga ordonanta, contravine prevederilor art. 41 din Constitutie privind protectia proprietatii private, intrucat diminueaza capitalul social al Societatii Comerciale "Conpet" - S.A., fara sa se prevada si despagubirea corespunzatoare a actionarilor privati. In mod explicit se sustine incalcarea dispozitiilor art. 41 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, "Bunurile din patrimoniul societatii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu exceptia celor dobandite cu alt titlu". Analizand aceasta reglementare, Curtea observa ca Legea nr. 15/1990, adoptata anterior intrarii in vigoare a Constitutiei, a prevazut trecerea gratuita a bunurilor respective care apartineau statului in patrimoniul societatilor comerciale si al regiilor autonome constituite in locul fostelor intreprinderi de stat. Or, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii". In ceea ce priveste proprietatea, legiuitorul constituant a reglementat la art. 135 existenta proprietatii publice care apartine exclusiv statului sau unitatilor administrativ-teritoriale. In afara bunurilor prevazute expres la art. 135 alin. (4) din Constitutie, textul respectiv prevede ca "si alte bunuri stabilite de lege fac obiectul exclusiv al proprietatii publice".
    In aplicarea dispozitiilor constitutionale ale art. 135 alin. (4), a fost adoptata, intre alte acte normative, Legea petrolului nr. 134 din 29 decembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 301 din 29 decembrie 1995, care la art. 8 alin. 1 si 2 prevede ca "Sistemul national de transport al petrolului face parte din domeniul public de interes national si este de importanta strategica.
    In sistemul national de transport al petrolului se cuprind conductele magistrale care asigura colectarea petrolului extras din perimetrele de exploatare sau a celui provenit din import si dirijarea lui de la punctele de predare de catre producatori la unitatile de prelucrare, spre centrele de distributie si consum sau la export, precum si toate instalatiile, echipamentele si dotarile aferente acestora". Totodata, potrivit art. 46, "Pe data intrarii in vigoare a acestei legi se abroga Legea petrolului din 1942, Legea nr. 66/1992, precum si orice alte dispozitii contrare sau incompatibile".
    Ulterior, prin Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, s-au prevazut, in Lista anexa care cuprinde unele bunuri ce alcatuiesc domeniul public al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale, la pct. I privind domeniul public al statului, pozitia 17, "Conductele de transport al titeiului, al produselor petroliere si al gazelor naturale".
    In acest context Curtea observa ca prevederile legale criticate pentru neconstitutionalitate corespund reglementarii constitutionale cu privire la proprietatea publica, ulterioara Legii nr. 15/1990, reglementare care a determinat aparitia unor acte normative concordante cu dispozitiile constitutionale, atat in domeniul petrolier, cat si in alte domenii. Este relevant in acest sens faptul ca, in temeiul dispozitiilor art. 135 alin. (5) din Constitutie, a fost reconsiderat si titlul cu care regiile autonome detineau bunuri proprietate publica, stabilindu-se, ulterior adoptarii Constitutiei, ca bunurile respective sunt date in administrarea acestora, iar nu in proprietate, cum stabilise initial Legea nr. 15/1990.
    In ceea ce priveste sustinerea ca, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, trecerea in proprietatea statului a bunurilor din lista anexa se putea face numai cu plata si cu acordul adunarii generale a actionarilor, Curtea constata ca este neintemeiata. Potrivit acestui text "Trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societatilor comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar, se poate face numai cu plata si cu acordul adunarii generale a actionarilor societatii comerciale respective [...]". In cauza insa nu a operat o asemenea trecere in domeniul public, ci s-a facut numai constatarea ca aceste bunuri "sunt si raman in proprietatea publica a statului si fac parte din domeniul public de interes national", tinandu-se seama de reglementarile constitutionale referitoare la proprietate.
    Curtea retine, de altfel, ca autorul exceptiei, in calitate de actionar la societatea comerciala, actionar majoritar fiind Ministerul Transporturilor, nu a avut niciodata un drept de proprietate asupra bunurilor Societatii Comerciale "Conpet" - S.A. Ploiesti, ci detine doar un pachet de actiuni, care ii confera un drept de creanta asupra patrimoniului societatii, asa cum jurisprudenta Curtii Constitutionale a stabilit in mod constant.
    In consecinta, critica autorului exceptiei de neconstitutionalitate, actionar la societatea in cauza, referitoare la incalcarea dreptului sau de proprietate, cu raportare la dispozitiile art. 41 alin. (3) din Constitutie, nu poate fi primita.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 privind reglementarea situatiei juridice a conductelor magistrale si a instalatiilor, echipamentelor si dotarilor anexe, aferente Sistemului national de transport al titeiului, gazolinei, condensatului si etanului, aprobata prin Legea nr. 254/2001, exceptie ridicata de SIF Muntenia in Dosarul nr. 4.075/2001 al Tribunalului Prahova - Sectia comerciala si contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 iulie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent,
                              Mihai Paul Cotta

                           OPINIE SEPARATA

    Pentru considerente identice cu cele cuprinse in opinia separata la Decizia Curtii Constitutionale nr. 341 din 4 decembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 138 din 22 februarie 2002, apreciez ca este gresita si solutia adoptata, cu majoritate de voturi, prin Decizia nr. 215 din 11 iulie 2002.
    Dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 incalca, de asemenea, in mod flagrant, principiul ocrotirii proprietatii private "in mod egal de lege, indiferent de titular", consacrat de art. 41 alin. (2) teza intai din Constitutie. Sub acest aspect, doresc sa fac unele sublinieri suplimentare, avand in vedere specificul obiectului de reglementare al ordonantei supuse controlului de constitutionalitate.
    In art. 1 al ordonantei examinate se precizeaza ca "sunt si raman in proprietatea publica a statului si fac parte din domeniul public de interes national" acele conducte magistrale si instalatiile aferente Sistemului national de transport al titeiului "care au fost trecute in patrimoniul Societatii Comerciale <<Conpet>> - S.A. Ploiesti prin Hotararea Guvernului nr. 1.213/1990 privind infiintarea acesteia". Prin exceptia de neconstitutionalitate sunt criticate dispozitiile art. 2 din ordonanta, referitoare la diminuarea capitalului social al societatii comerciale, dar aceasta diminuare fiind consecinta dispozitiilor art. 1, prin care se enunta apartenenta bunurilor respective proprietatii publice a statului, este evident ca obiectia de neconstitutionalitate vizeaza intreaga ordonanta.
    Hotararea Guvernului nr. 1.213/1990 a fost emisa in executarea Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale. Conform prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 "Bunurile din patrimoniul societatii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu exceptia celor dobandite cu alt titlu", dispozitii intarite prin art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu referire la bunurile aduse ca aport la infiintarea societatilor comerciale.
    Initial toate societatile comerciale, infiintate prin transformarea unitatilor economice de stat, au avut un singur actionar: statul, iar ulterior, in procesul de privatizare, au aparut si alti actionari cu statut juridic si drepturi egale. Nici unul dintre actionari nu are drept de proprietate asupra bunurilor societatii comerciale, avand doar un drept de creanta fata de societate, in raport cu actiunile detinute, si putand sa dispuna asupra actiunilor sale. Asupra bunurilor din proprietatea societatii comerciale poate dispune numai adunarea generala a actionarilor. Aceste principii sunt valabile si pentru stat, indiferent daca este actionar majoritar sau minoritar. Orice dispozitie legala contrara acestor principii incalca obligatia constitutionala de a ocroti in mod egal proprietatea privata, indiferent de titular.
    Retinand ca bunurile la care se refera Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000 au trecut in mod licit, pe baza unor reglementari legale, in proprietatea privata a unei societati comerciale, este evident ca statul nu mai poate dispune de ele decat cu stricta respectare a normelor constitutionale, chiar daca interese nationale majore impun schimbarea regimului juridic al acestora. Or, potrivit art. 41 alin. (3) din Constitutie, "Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire", iar alin. (7) al aceluiasi articol constitutional, in teza intai, interzice confiscarea averii dobandite licit, alin. (8) permitand confiscarea doar a bunurilor "destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii".
    Acceptand chiar si teza ca Legea nr. 15/1990, precum si Hotararea Guvernului nr. 1.213/1990, acte normative preconstitutionale, au dispus trecerea in proprietatea societatilor comerciale, infiintate prin transformarea unitatilor economice de stat, a unor bunuri contrar prevederilor noii Constitutii, tot nu se poate retine justificarea constitutionala a masurilor dispuse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2001. Potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii", dar aceasta abrogare implicita se produce doar de la data intrarii in vigoare a Constitutiei, fara a se rasfrange asupra situatiilor si raporturilor juridice nascute anterior, pe baza reglementarilor legale atunci in vigoare, chiar contrare actualei Constitutii, intrucat nici prevederile constitutionale nu pot fi aplicate cu efecte retroactive. Sub acest aspect, nu are relevanta nici faptul ca o serie de legi ulterioare au reglementat regimul juridic al bunurilor de natura celor vizate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 216/2000, ca si a celor vizate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 15/2001, in conformitate cu dispozitiile si principiile Constitutiei din 1991, deoarece, potrivit prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, nici acele legi nu pot avea efecte retroactive si nu pot determina schimbarea dreptului de proprietate existent anterior intrarii lor in vigoare. Daca se doreste readucerea in proprietatea publica a statului a bunurilor trecute legal in proprietatea privata a unor societati comerciale, trebuie folosite caile si mijloacele permise de Constitutie.
    Argumentul retinut in decizie, in sensul ca actionarul autor al exceptiei de neconstitutionalitate nu are drept de proprietate asupra bunurilor societatii comerciale, este valabil, in aceeasi masura, dupa cum am aratat mai inainte, si pentru statul actionar, ca si pentru orice institutie publica detinatoare de actiuni. Nu este mai putin adevarat insa si faptul ca orice actionar are interesul legitim de a apara dreptul de proprietate si patrimoniul societatii comerciale, putand actiona pe toate caile legale impotriva masurilor de diminuare a capitalului social al societatii comerciale, care determina, in mod direct, reducerea valorii actiunilor sale.

                                 Judecator,
                               Kozsokar Gabor