DECIZIE   Nr. 21 din 27 ianuarie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1) si (5) si art. 24 alin. (7) si (8) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 315 din  9 aprilie 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1) si (5) si art. 24 alin. (7) si (8) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Gheorghe Barbul in Dosarul nr. 1.872/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neintemeiata, invocand jurisprudenta Curtii in materie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 10 iulie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 1.872/2002, Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 21 alin. (1) si (5) si art. 24 alin. (7) si (8) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Gheorghe Barbul.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 contravin principiului liberului acces la justitie, precum si art. 125 din Constitutie, intrucat "sanctiunea prevazuta de lege in cazul nerespectarii termenului de depunere al notificarii este pierderea dreptului de a solicita masuri reparatorii in natura sau prin echivalent". In ce priveste art. 24 alin. (7) si (8), se sustine ca acesta contravine art. 41 alin. (1) si (2) si art. 135 din Legea fundamentala, intrucat impiedica restituirea in natura catre adevaratul proprietar a bunului preluat abuziv de catre stat. Autorul exceptiei mai sustine ca textele criticate contravin si art. 20 din Constitutie, cu referire la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si la Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Curtea Suprema de Justitie considera ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, aratand ca textele criticate contravin prevederilor art. 21 si 41 din Constitutie.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca instituirea termenului de decadere nu constituie o incalcare a liberului acces la justitie, ci, dimpotriva, o afirmare a acestuia, care rezulta si din intreaga reglementare a legii. Legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, inclusiv stabilirea unor termene in care sa poata fi exercitate anumite drepturi, fara ca in acest fel sa se ingradeasca accesul liber la justitie. Se arata ca, in lipsa unor termene care sa limiteze in timp procedurile prevazute de Legea nr. 10/2001 sau a sanctiunii nerespectarii lor, s-ar fi ajuns la o stare de insecuritate a circuitului civil, nerespectarea termenelor prevazute de lege putand fi imputata numai lipsei de diligenta a titularului dreptului. De altfel, aceste termene au fost prelungite succesiv prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2001 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 145/2001.
    In fine, arata ca textele criticate nu contravin prevederilor art. 41 din Constitutie, atata vreme cat obiectul litigiului il constituie chiar constatarea existentei sau inexistentei acestui drept, textul constitutional avand in vedere dreptul de proprietate definitiv stabilit.
    Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere, arata ca reglementarea obligativitatii depunerii notificarii in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a legii, precum si instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale prealabile sesizarii instantei de judecata nu incalca art. 21 din Constitutie, atat timp cat decizia organului administrativ de jurisdictie poate fi atacata la instanta judecatoreasca.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (7) si (8) din Legea nr. 10/2001, arata ca aceasta este neintemeiata, deoarece dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naste in viitor, fiind in conformitate cu dispozitiile art. 41 alin. (1) din Constitutie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 21 alin. (1) si (5) si art. 24 alin. (7) si (8) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a caror redactare este urmatoarea:
    - Art. 21: "(1) Persoana indreptatita va notifica in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi persoana juridica detinatoare, solicitand restituirea in natura a imobilului. In cazul in care sunt solicitate mai multe imobile, se va face cate o notificare pentru fiecare imobil. (...)
    (5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.";
    - Art. 24 alin. (7) si (8): "(7) Daca oferta este refuzata potrivit alin. (3), persoana indreptatita poate ataca in justitie decizia prevazuta la alin. (1) in termen de 30 de zile de la data comunicarii acesteia.
    (8) Competenta de solutionare revine sectiei civile a tribunalului in a carui circumscriptie teritoriala se afla sediul unitatii detinatoare. Hotararea tribunalului este supusa cailor legale de atac."
    Textele constitutionale invocate de autorii exceptiei sunt cele ale art. 21, art. 41 alin. (1) si (2), art. 125 si 135 din Constitutia Romaniei, care, ulterior sesizarii, a fost modificata si completata prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare. Dupa republicare, textele constitutionale invocate au numerotarea si continutul urmator:
    - Art. 21.: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 44 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.";
    - Art. 126: "(1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.
    (3) Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale.
    (4) Compunerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin lege organica.
    (5) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare. Prin lege organica pot fi infiintate instante specializate in anumite materii, cu posibilitatea participarii, dupa caz, a unor persoane din afara magistraturii.
    (6) Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.";
    - Art. 136: "(1) Proprietatea este publica sau privata.
    (2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
    (3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    (4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
    (5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile Legii nr. 10/2001 au instituit o procedura administrativa sui-generis avand ca obiect restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv, cu sau fara titlu valabil, de catre stat sau de catre alte persoane juridice, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de destinatia lor, detinute la data intrarii in vigoare de persoanele juridice prevazute la art. 20 alin. (1).
    Declansarea procedurii are loc pe calea unei notificari adresate de catre persoana indreptatita persoanei juridice detinatoare.
    Pentru evitarea perpetuarii starii de incertitudine in ceea ce priveste situatia juridica a unor asemenea imobile, Legea nr. 10/2001 a instituit un termen de 6 luni de la data intrarii sale in vigoare, in interiorul caruia trebuie trimisa notificarea, termen prelungit in doua randuri cu cate trei luni. Sanctiunea nerespectarii sale consta in pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.
    In jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca in cazul in care imobilul a fost preluat de stat cu titlu, prin efectul unei asemenea preluari proprietarul initial al imobilului a pierdut titlul de proprietate in favoarea statului, care, in aceasta calitate, este indreptatit sa exercite toate prerogativele dreptului sau asupra bunului. Altfel spus, titularul initial al dreptului de proprietate, nemaiavand calitatea de proprietar la data notificarii persoanei juridice detinatoare, ci doar posibilitatea de a obtine reconstituirea acestuia, nu are cum sa invoce incalcarea - pe calea reglementarii care sanctioneaza nerespectarea termenului de trimitere a notificarii - unui drept pe care nu-l mai are.
    In ceea ce priveste imobilele preluate fara un titlu valabil de catre stat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoanele care au fost deposedate de aceste imobile si-au pastrat calitatea de proprietari de la data preluarii. Insa nici in asemenea situatii nu exista temeiuri care sa justifice calificarea reglementarii in cauza ca fiind neconstitutionala, deoarece potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, "continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
    Sub acest aspect, Curtea constata ca prin reglementarea dedusa controlului legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative, in limitele si potrivit competentei sale constitutionale.
    Recunoasterea sine die a posibilitatii persoanei interesate de a declansa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de catre stat ar fi fost de natura sa genereze un climat de insecuritate juridica in domeniul proprietatii imobiliare, admisibil pe termen scurt, in considerarea finalitatii reparatorii urmarite, dar intolerabil, intr-un stat de drept, o perioada indelungata sau nelimitata.
    Intrucat imprescriptibilitatea, chiar daca este consacrata cu titlu de principiu in legislatia noastra, nu tine de esenta dreptului de proprietate imobiliara si, ca atare, nu este consacrata de Constitutie, legiuitorul poate, in considerarea unor ratiuni majore, sa deroge de la acest principiu, asa cum a procedat prin normele supuse controlului de constitutionalitate.
    De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 776 din 5 mai 2003, statuand ca aceste dispozitii sunt constitutionale.
    Atat solutia, cat si considerentele acestei decizii sunt valabile si in cauza prezenta, neexistand temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudentei Curtii in aceasta materie.
    Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 s-a pronuntat prin Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, statuand ca aceste dispozitii legale nu contin nici o prevedere expresa care sa vina in contradictie cu prevederile art. 135 din Constitutie. Prin aceeasi decizie Curtea a mai statuat ca aceste dispozitii din lege nu vor putea fi aplicate decat in concordanta cu prevederile art. 135 si ale art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si cu prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998.
    Considerentele si solutia din aceasta decizie sunt valabile si in cauza prezenta, neexistand temeiuri pentru a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii in materie.
    Si, in sfarsit, cu privire la critica referitoare la liberul acces la justitie, Curtea retine ca instituirea unui termen de decadere nu este de natura sa impiedice liberul acces la justitie. Prin Decizia nr. 1/1994 Curtea Constitutionala a statuat ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie. S-a considerat ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". In considerentele aceleiasi decizii se retine ca pentru situatii deosebite legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, astfel incat liberul acces la justitie sa nu fie afectat.
    Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, intre care si stabilirea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.

    Fata de cele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1) si (5) si art. 24 alin. (7) si (8) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Gheorghe Barbul in Dosarul nr. 1.872/2002 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 ianuarie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu