DECIZIE   Nr. 208 din 15 mai 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 407 din 11 iunie 2003

    Costica Bulai            - presedinte
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Paula C. Pantea          - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza in dosarele nr. 1.066/C/2002 si nr. 1.067/C/2002 ale Curtii de Apel Galati - Sectia civila.
    La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea Dosarului nr. 5C/2003 la Dosarul nr. 541C/2002, avand in vedere ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in cele doua dosare, precum si autorul exceptiei sunt identice.
    Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca fiind intrunite conditiile conexarii. In consecinta, in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila si al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior mentionate, pentru o mai buna administrare a justitiei.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine accesului liber la justitie si nici dreptului la aparare, intrucat procedura reglementata nefiind una contencioasa, incheierea cu privire la cererea de asistenta nu are autoritate de lucru judecat, astfel incat poate fi reiterata oricand apar dovezi noi, de natura a justifica luarea unei asemenea masuri. Prin urmare, neprevederea unei cai de atac nu incalca drepturile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin incheierile din 3 octombrie 2002, pronuntate in dosarele nr. 1.066/C/2002 si nr. 1.067/C/2002, Curtea de Apel Galati - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15, 16, 20, 21, 24 si 51 din Constitutie, intrucat aceste drepturi si principii nu mai sunt garantate in situatia in care incheierea cu privire la cererea de asistenta sau prin care s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu este supusa nici unei cai de atac.
    Curtea de Apel Galati - Sectia civila apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat cererea de asistenta judiciara poate fi incuviintata oricand, in cursul judecatii, pe baza dovezilor prezentate, astfel incat neprevederea unei cai de atac impotriva incheierii date cu privire la cererea de asistenta judiciara nu incalca drepturile si libertatile consacrate de Constitutie sau de tratatele la care Romania este parte.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul considera ca procedura reglementata de art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila nu are caracter contencios, intrucat nu presupune dezbateri contradictorii, si reprezinta o procedura simpla, operativa, de care pot beneficia toate partile interesate, in fata oricarei instante judecatoresti. Aceasta procedura constituie expresia aplicarii dispozitiilor constitutionale prevazute in art. 125 alin. (3) si art. 128 din Constitutie. Se arata ca reglementarea criticata nu reprezinta o incalcare a principiilor referitoare la elementele definitorii ale statului de drept si nici nu afecteaza transpunerea in practica a dispozitiilor constitutionale privind drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, ci aduce garantii suplimentare in sprijinul exercitarii, cu buna-credinta, a drepturilor si obligatiilor procesuale ale partilor, asigurand accesul liber la justitie.
    Pe de alta parte, incheierea pronuntata in aceasta materie nu are autoritate de lucru judecat, existand oricand posibilitatea reiterarii cererii de asistenta judiciara, insotita de dovezile corespunzatoare. Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Avocatul Poporului arata ca incheierea cu privire la cererea de asistenta sau prin care s-a revenit asupra asistentei incuviintate este o incheiere premergatoare hotararii judecatoresti si reprezinta o exceptie de la regula instituita de art. 282 alin. 2 si 3 si art. 299 din Codul de procedura civila, potrivit careia incheierile premergatoare pot fi atacate cu apel si recurs o data cu fondul, intrucat nu poate fi supusa nici unei cai de atac. Reglementarea adoptata este de competenta exclusiva a organului legislativ, abilitat prin Constitutie sa stabileasca regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti si, implicit, exceptiile de la aceste reguli.
    Pe de alta parte, chiar daca cererea de asistenta judiciara nu a fost incuviintata, petentul are dreptul de a adresa oricand, in cursul judecatii, o alta cerere, in functie de starea materiala a sa ori a familiei sale. Prin urmare, textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei si nu contravine drepturilor garantate de Constitutie si nici dreptului persoanei la judecarea in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila. Textul de lege criticat are urmatorul continut:
    - Art. 78 alin. 3: "Incheierea cu privire la cererea de asistenta sau prin care s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu este supusa nici unei cai de atac."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca urmatoarele prevederi constitutionale:
    - Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.";
    - Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.";
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    - Art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea considera ca nu pot fi retinute sustinerile potrivit carora textul de lege criticat ar contraveni prevederilor art. 15 alin. (1) care reglementeaza principiul universalitatii drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi si nici celor ale art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, de asemenea aplicabile potrivit dispozitiilor prevazute de art. 20 din Constitutie. Acest ultim text are urmatorul continut: "Toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. In aceasta privinta legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discriminari, in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare."
    Procedand la examinarea comparativa a textelor mentionate, Curtea constata ca textul de lege dedus controlului nu incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat nu face nici o diferentiere intre partile aflate in proces. Imprejurarea ca in aceasta materie s-a prevazut, prin derogare de la dreptul comun, ca incheierile prin care s-a respins cererea de asistenta judiciara sau s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu sunt supuse nici unei cai de atac nu justifica o asemenea critica, regimul juridic diferit fiind determinat de specificul domeniului reglementat. Sub acest aspect, Curtea Constitutionala a retinut in mod constant, in jurisprudenta sa, in concordanta cu practica jurisdictionala a Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, numai similitudinea de situatii impunand un tratament juridic similar, situatiile diferite facand necesar un tratament juridic diferit.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea art. 21 din Constitutie, Curtea face trimitere la Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin care s-a statuat ca semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia accesul la justitie nu poate fi ingradit prin lege, este aceea ca nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social. Insa legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. De aceea, Curtea Constitutionala considera ca instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cailor de atac nu contravine, asa cum sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prevederilor constitutionale cuprinse in art. 21 privind accesul liber la justitie, atat timp cat, potrivit celor prevazute de art. 75 alin. 2 din Codul de procedura civila, partilor interesate le este asigurata posibilitatea de a reitera cererea de asistenta judiciara in fata aceleiasi instante, in masura in care au intervenit elemente noi de natura a impune si justifica admiterea unei asemenea cereri.
    Curtea considera ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 24 din Constitutie, intrucat, chiar daca dreptul la asistenta judiciara da expresie dreptului la aparare, intre acestea nu exista o deplina si totala suprapunere, concluzie ce rezulta din prevederile art. 24 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora, in tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de avocat, ales sau numit din oficiu.
    Dreptul la aparare, ca drept fundamental prevazut si garantat de Constitutie, are un continut complex caruia i se subsumeaza posibilitatea recunoscuta persoanei, parte intr-un proces, de a-si sustine si dovedi argumentele, in cadrul si cu respectarea normelor procesuale aplicabile, precum si posibilitatea de a apela in acest scop la asistenta judiciara calificata, angajand un avocat al carui onorariu urmeaza sa il suporte.
    Potrivit dispozitiilor legale criticate, este indreptatita sa solicite asistenta judiciara, respectiv numirea unui avocat din oficiu, persoana care se gaseste intr-o imposibilitate vadita de a face fata cheltuielilor unei judecati, cu riscul de a primejdui propria intretinere sau a familiei sale.
    Incuviintarea sau mentinerea incuviintarii unei atare cereri de catre instanta este subsecventa dovedirii starii materiale precare a solicitantului. Astfel, potrivit art. 77 si art. 78 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, admiterea cererii este conditionata de prezentarea unor dovezi scrise cu privire la veniturile si sarcinile partii interesate, a unor informatii de la autoritatile locale, partea potrivnica avand posibilitatea de a dovedi starea materiala reala a solicitantului. Prin urmare, intrucat hotararea instantei se raporteaza la o anumita situatie de fapt, anume lipsa de posibilitati materiale, care poate fi doar temporara sau conjuncturala, sau poate fi determinata de insuficienta probatoriului administrat in sustinerea cererii, legiuitorul nu a conferit incheierii autoritate de lucru judecat, oferind astfel solicitantului posibilitatea de a reitera cererea, proband aparitia, existenta sau persistenta starii de nevoie.
    Recunoasterea unor asemenea prerogative pentru partile interesate, prin textul de lege criticat, anihileaza practic riscul aparitiei situatiilor in care respingerea cererii de asistenta judiciara sau revenirea asupra incuviintarii acesteia sa antreneze o incalcare a dreptului constitutional la aparare, chiar daca incheierea prin care s-a dispus o asemenea masura nu este supusa nici unei cai de atac. Sub acest aspect, optiunea legiuitorului este impusa de exigenta solutionarii cu celeritate a procesului dedus judecatii. Altfel, a recunoaste solicitantului dreptul de a ataca la instanta ierarhic superioara respectivele incheieri ar insemna a oferi cale libera abuzului de drept procesual, cu consecinta prelungirii sine die a proceselor aflate pe rolul instantelor de judecata.
    Curtea constata ca nici critica potrivit careia prin textul de lege criticat s-ar aduce atingere principiului suprematiei Constitutiei si al respectarii legilor nu este intemeiata, in masura in care, cu privire la acesta, nu se poate retine in mod temeinic, asa cum s-a aratat, ca ar contraveni unor texte sau principii constitutionale.
    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza in dosarele nr. 1.066/C/2002 si nr. 1.067/C/2002 ale Curtii de Apel Galati - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 15 mai 2003.

                       PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu