DECIZIE Nr.
203 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 lit. c), art. 57 si art. 58 din
Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 188 din 26 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 lit. c), art. 57 şi art. 58 din
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială KFT Finance Certified S.R.L. - S.P din Piteşti în Dosarul
nr. 3.657/42/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 3.657/42/2006, Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56
lit. c), art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială KFT Finance Certified S.R.L. - S.P. din Piteşti cu ocazia
soluţionării recursurilor declarate împotriva Deciziei nr. 240 din 15 noiembrie
2006, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 56 lit. c), art. 57
şi art. 58 din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor constituţionale ale
art. 44 alin. (2), art. 45, 124, 135 şi art. 136 alin. (5), precum şi art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. In acest sens arată, în esenţă, că,
potrivit textelor de lege criticate, nulitatea unei
societăţi înmatriculate poate fi declarată de aceeaşi instanţă care a judecat
în fond cererea de înfiinţare, autorizare şi înmatriculare a societăţii,
oricând, pe motivul că obiectul de activitate este ilicit sau contrar ordinii
publice, la solicitarea oricărei persoane. Acest fapt face imposibilă asigurarea
imparţialităţii instanţei respective, lezând totodată stabilitatea raporturilor
juridice.
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de
lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale sau reglementărilor
internaţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 56 lit. c), art. 57 şi art. 58 din Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.066
din 17 noiembrie 2004, dispoziţii care au următorul cuprins:
- Art. 56 lit. c): „Nulitatea
unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de
tribunal numai atunci când: [...]
c) obiectul de activitate al societăţii este ilicit
sau contrar ordinii publice;";
- Art. 57: „Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de
anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la
tribunal.";
- Art. 58: „(1) Pe data la
care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă,
societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. Dispoziţiile
legale privind lichidarea societăţilor ca urmare a dizolvării se aplică în mod
corespunzător.
(2) Prin hotărârea judecătorească de declarare a
nulităţii se vor numi şi lichidatorii societăţii.
(3) Tribunalul va comunica hotărârea judecătorească
oficiului registrului comerţului, care, după menţionare, o va trimite
Monitorului Oficial al României spre publicare în Partea a IV-a, în extras.
(4) Asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale
până la acoperirea acestora în conformitate cu prevederile art. 3."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2)
- Dreptul de proprietate privată, art. 45 - Libertatea
economică, art. 124
- Infăptuirea justiţiei, art. 135 - Economia şi art. 136
alin. (5) - Proprietatea. De asemenea, este invocat art. 6 - Dreptul la proces echitabil - din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 lit. c), art. 57 şi art. 58 din
Legea nr. 31/1990, Curtea reţine că legiuitorul, în temeiul competenţei sale
constituţionale, a prevăzut cauzele şi procedura de încetare a activităţii unei
societăţi comerciale înmatriculate în registrul comerţului atunci când obiectul
de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice.
Cu toate că legiuitorul foloseşte sintagma „nulitate
a unei societăţi comerciale" şi statuează că, pe data la care
hotărârea judecătorească de constatare a nulităţii a devenit irevocabilă,
societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare, criticile
autorului excepţiei, referitoare la faptul că instanţa care a judecat în fond
cererea de înfiinţare, autorizare şi înmatriculare a societăţii se pronunţă şi
cu privire la nulitatea acesteia, nu sunt de natură a aduce atingere
dispoziţiilor constituţionale şi nici reglementărilor internaţionale invocate.
Asupra dispoziţiilor de lege criticate Curtea
Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum deciziile nr. 392
şi nr. 394 din 25 martie 2008, publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 309 din 21 aprilie 2008.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste
decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind
elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 56 lit. c), art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială KFT Finance Certified
S.R.L. - SP. din Piteşti în Dosarul nr. 3.657/42/2006 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman