DECIZIE   Nr. 200 din 29 aprilie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c) si d), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata si modificata prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 490 din  1 iunie 2004

    Nicolae Popa       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Aurelia Popa       - procuror
    Doina Suliman      - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c) si d), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata si modificata prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Ion Constantin in Dosarul nr. 7.124/2003 al Judecatoriei Brasov.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este inadmisibila intrucat, la data sesizarii Curtii Constitutionale, dispozitiile criticate erau abrogate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 108/2003. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 considera ca aceasta este neintemeiata, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 decembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 7.124/2003, Judecatoria Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c) si d), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare. Exceptia a fost ridicata de Ion Constantin intr-o cauza civila ce are ca obiect plangerea formulata impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, incheiat de Administratia Finantelor Publice Predeal.
    Din examinarea incheierii de sesizare si a concluziilor scrise depuse in motivarea exceptiei, Curtea constata ca autorul acesteia a ridicat initial, la data de 30 iunie 2003, exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, considerand ca aceasta contravine art. 21 si 125 din Constitutie, precum si principiului separatiei puterilor in stat. Ulterior insa, potrivit precizarilor depuse la dosar, acesta a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c) si d), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32 din actul normativ sus-mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin (1) si (2), ale art. 21 si celor ale art. 39. In acest sens, apreciaza ca sanctiunile prevazute la art. 5 alin. (2) lit. c) reprezinta de fapt o munca fortata, fapt ce aduce atingere prevederilor constitutionale ale art. 39, intrucat prestarea fortata a unei activitati in folosul comunitatii "este specifica persoanelor condamnate pentru savarsirea de infractiuni si reprezinta munca obligatorie prestata in perioada de detentie sau de libertate conditionata". In continuare arata ca instituirea pedepsei cu inchisoarea contraventionala, prevazuta de art. 5 alin. (2) lit. d), contravine art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece se instituie "o discriminare intre cetatenii romani care savarsesc fapte de un mare pericol social, infractiuni, care sunt pedepsiti cu inchisoarea, si cetatenii romani care savarsesc fapte de un mic pericol social, contravenientii". In ceea ce priveste dispozitiile art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, autorul exceptiei arata ca acestea contravin principiului egalitatii, intrucat instituie o discriminare intre "cetatenii care au comis contraventii minore, dar ale caror raspunderi contraventionale nu se vor prescrie niciodata, si orice infractor care a comis o infractiune foarte grava, pentru care raspunderea penala se prescrie in 15 ani". In sfarsit, sustine ca art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 "limiteaza dreptul oricarui cetatean de a se adresa nemijlocit justitiei pentru ca o instanta independenta si impartiala sa se pronunte asupra cauzei sale", ceea ce reprezinta o incalcare a prevederilor art. 21 din Constitutie.
    Judecatoria Brasov apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c) si d), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este neintemeiata. Astfel, in ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 5 alin. (2) lit. c) si d), instanta apreciaza ca nu poate fi primita sustinerea autorului exceptiei potrivit careia obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii sau la inchisoarea contraventionala ar aduce atingere prevederilor constitutionale ale art. 39, devenit art. 42 in Constitutia republicata, si celor ale art. 16, "deoarece acestea sunt sanctiuni care se aplica in situatia in care s-a constatat ca s-a savarsit o fapta ilicita". In ceea ce priveste aplicarea inchisorii contraventionale, instanta subliniaza faptul ca aceasta sanctiune are un caracter de exceptie. Se considera neintemeiata si sustinerea autorului exceptiei referitoare la contrarietatea dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 fata de prevederile art. 16 din Constitutie, intrucat in cazul contraventiilor continue "momentul din care incepe sa se calculeze termenul de prescriptie este cel de la care inceteaza incalcarea obligatiei legale respective, cu alte cuvinte, data epuizarii faptei contraventionale". Instanta nu retine nici critica cu privire la neconstitutionalitatea art. 32 din actul normativ mai sus mentionat, deoarece "atata vreme cat plangerea se solutioneaza de catre o instanta de judecata", acest text de lege este in concordanta cu prevederile art. 21 din Constitutie. Prin faptul ca plangerea se depune la organul constatator nu se infrange accesul liber la justitie, intrucat aceasta nu este decat o procedura prealabila sesizarii instantei.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata ca prin dispozitiile legale criticate "se instituie tocmai posibilitatea contravenientului de a se adresa instantei judecatoresti impotriva procesului-verbal de contraventie. Faptul ca organul administrativ din care face parte agentul constatator este cel care primeste plangerea nu semnifica si faptul ca tot el o solutioneaza. Competenta solutionarii plangerii apartine instantei judecatoresti, dar este de principiu ca o cale de atac se depune la organul al carui act se ataca".
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este inadmisibila, deoarece aceste dispozitii au fost abrogate expres prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 108/2003. In ceea ce priveste dispozitiile art. 5 alin. (2) lit. c), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32 din acelasi act normativ, Avocatul Poporului arata ca acestea sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 5 alin. (2) lit. c) si d), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, ulterior modificata.
    La data sesizarii Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 5 alin. (2) lit. d) erau abrogate prin art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiintarea inchisorii contraventionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003, aprobata prin Legea nr. 28/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004.
    Astfel, in conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate a art. 5 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este inadmisibila.
    Celelalte dispozitii legale criticate de autorul exceptiei au urmatoarea redactare:
    - Art. 5 alin. (2): "Sanctiunile contraventionale principale sunt: [...]
    c) prestarea unei activitati in folosul comunitatii.";
    - Art. 13 alin. (2): "In cazul contraventiilor continue termenul prevazut la alin. (1) curge de la data constatarii faptei. Contraventia este continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp.";
    - Art. 32: "(1) Plangerea insotita de copia de pe procesul-verbal de constatare a contraventiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens.
    (2) Plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia.
    (3) Plangerea suspenda executarea. Plangerea persoanelor prevazute la art. 31 alin. (2) suspenda executarea numai in ceea ce priveste despagubirea sau, dupa caz, masura confiscarii."
    In sustinerea neconstitutionalitatii dispozitiilor legale mentionate, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 21, precum si ale art. 39, devenit art. 42 in Constitutia republicata, care au urmatorul continut:
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 42: "(1) Munca fortata este interzisa.
    (2) Nu constituie munca fortata:
    a) activitatile pentru indeplinirea indatoririlor militare, precum si cele desfasurate, potrivit legii, in locul acestora, din motive religioase sau de constiinta;
    b) munca unei persoane condamnate, prestata in conditii normale, in perioada de detentie sau de libertate conditionata;
    c) prestatiile impuse in situatia creata de calamitati ori de alt pericol, precum si cele care fac parte din obligatiile civile normale stabilite de lege."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor cuprinse in art. 42 din Constitutie, republicata. In acest sens, Curtea observa ca sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii este reglementata prin Ordonanta Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunilor prestarii unei activitati in folosul comunitatii, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile ulterioare. Asa cum se prevede in art. 1 din acest act normativ, aceasta sanctiune se stabileste intotdeauna alternativ cu amenda si poate fi aplicata numai de instanta de judecata. Activitatea in folosul comunitatii se presteaza in domeniul serviciilor publice, iar aceasta sanctiune poate fi aplicata numai daca exista consimtamantul contravenientului. Evident ca acest fapt nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 42.
    Curtea apreciaza ca nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 incalca prevederile art. 16 din Constitutie, republicata. Aceasta sustinere este neintemeiata deoarece situatia contravenientilor care au savarsit o contraventie continua sa se diferentieze de cea a altor contravenienti, deosebire ce rezulta din particularitatile acestei forme a contraventiei, si anume durata sau continuitatea faptei contraventionale. Avand in vedere faptul ca incalcarea obligatiei legale dureaza in timp, legiuitorul a instituit reguli speciale cu privire la momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie al raspunderii penale.
    De altfel, asa cum instanta de contencios constitutional a stabilit in mod constant in jurisprudenta sa, principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit. Violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara a exista o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite (de exemplu, Decizia nr. 107/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000).
    In sfarsit, in ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, Curtea observa ca textul de lege criticat nu ingradeste accesul liber la justitie al persoanelor interesate, ci instituie norme de procedura privind solutionarea plangerii formulate impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Aceasta modalitate de reglementare reprezinta insa optiunea legiuitorului, fiind in conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, privind competenta si procedura in fata instantelor judecatoresti.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Ion Constantin in Dosarul nr. 7.124/2003 al Judecatoriei Brasov.
    2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 29 aprilie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman