DECIZIE Nr.
185 din 12 februarie 2009
privind exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor
publici, referitoare la intrarea in vigoare la „1 ianuarie 2007 a prevederilor
art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile ulterioare, precum
si cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 251/2006"
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 187 din 25 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Prahova - Secţia comercială
şi de contencios administrativ II în Dosarul nr. 5.052/105/2008, cauză ce constituie obiectul
Dosarului nr. 1.915D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
2.319D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată din oficiu de aceeaşi instanţă de judecată in Dosarul nr.
5.100/105/2008.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
2.355D/2008 şi nr. 2.356D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată din oficiu de Tribunalul Iaşi - Secţia comercială si contencios
administrativ în dosarele nr. 3.761/99/2008 şi,'respectiv, nr. 2.144/99/2008.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, văzând identitatea de obiect a cauzelor
precedente, din oficiu, pune în discuţie problema conexării acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.356D/2008, nr. 2.355D/2008
şi nr. 2.319D/2008 la Dosarul nr. 1.915D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textul de lege criticat
produce efecte juridice cu caracter retroactiv, ceea ce contravine prevederilor
art. 15 alin. (2) din Constituţie. Susţine, în acest sens, că dispoziţiile art.
XIII din Legea nr. 251/2006 dispun intrarea în vigoare la data de 1 ianuarie
2007 a prevederilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, în condiţiile în care intrarea în vigoare a aceloraşi
norme legale era deja reglementată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicabilitate
de la 1 ianuarie 2004. Or, prin intrarea în vigoare a unor dispoziţii legale
care, fiind deja în vigoare, au produs efecte juridice, legiuitorul nu
recunoaşte existenţa acestor efecte, ceea ce nu se poate realiza decât cu
încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile. In plus, această modalitate de reglementare nu
corespunde nici exigenţelor de tehnică legislativă, prevăzute de Legea nr.
24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 16 septembrie 2008 si 28 octombrie
2008, pronunţate în dosarele nr. 5.052/105/2008 şi nr. 5.100/105/2008, Tribunalul
Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II a sesizat din oficiu Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XIII
din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici.
Prin încheierile din 14 octombrie 2008si 4 noiembrie
2008, pronunţate în dosarele nr. 3.761/99/2008 şi nr. 2.144/99/2008, Tribunalul
laşi - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat din oficiu
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate
din oficiu în cauze de contencios administrativ prin care reclamanţii, în
calitate de funcţionari publici, au solicitat obligarea angajatorului la plata
unor sume de bani reprezentând anumite sporuri prevăzute de art. 29 din Legea
nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, sumă
solicitată şi retroactiv, de [a data naşterii dreptului şi până la data plăţii
efective.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se arata că prevederile legale criticate
contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece acestea produc efecte
retroactive. Sporurile solicitate de reclamanţii în cauză au fost iniţial
introduse prin dispoziţiile Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru
asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, acestea
având aplicabilitate începând cu data de 1 ianuarie 2004; în perioada 26
noiembrie 2004-31 decembrie 2006, aplicarea prevederilor art. 29 din Legea nr.
188/1999 a fost suspendată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004
şi Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006. Aşadar, în această perioadă a fost
suspendat doar exerciţiul drepturilor la suplimentul postului şi la cel
corespunzător treptei de salarizare, drepturi a căror existenţă însă a
continuat. Or, dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006, prin aceea că
dispun intrarea în vigoare la data de 1 ianuarie 2007 a prevederilor
referitoare la aceste drepturi, denotă că, „în opinia legiuitorului, drepturile
precizate nu au existat anterior acestei date". Or, „înlăturarea
existenţei unor drepturi, care au produs efecte juridice în anul 2004 şi care
au fost ulterior suspendate nu se poate face decât prin retroactivitatea legii
civile, cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie". De altfel, mai
susţin instanţele de judecată, legiuitorul nu a fost consecvent, deoarece, după
ce, prin art. XIII din Legea nr. 251/2006, a prevăzut că art. 29 din Legea nr.
188/1999 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, ulterior a dispus prin
Legea nr. 417/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea
drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru
anul 2006 că aceleaşi dispoziţii se suspendă până la data de 31 decembrie 2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006, referitor la intrarea în
vigoare la data de 1 ianuarie 2007 a prevederilor art. 29 din Legea nr.
188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu
modificările şi completările aduse prin Legea nr. 251/2006, sunt neconstituţionale.
Se arată, în acest sens, că prevederile art. 29 alin. (1) lit. d) din Legea
nr. 188/1999 au fost modificate de art. I pct.30 din Legea nr. 251/2006, restul dispoziţiilor art. 29 fiind
cele stabilite prin art. XIII pct. 21 din Legea nr. 161/2003. Or, stabilirea
prin dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate a unei noi
date de intrare în vigoare pentru prevederile art. 29 alin. (1) lit. a)-c),
alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999, care deja intraseră în vigoare, este
contrară principiului neretroactivităţii legii, deoarece modificarea datei de
intrare în vigoare invalidează efectele trecute ale situaţiilor juridice
născute anterior.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivelor încheierilor de sesizare a
Curţii Constituţionale, „dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 (privind
intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2007 a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr.
188/1999, modificată şi completată), raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2)
din Constituţia României". Dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, au următorul
conţinut:
- Art. XIII: „Prezenta lege
intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 29, 56, 57, 581 şi ale art. 601 alin. (1) lit. b) din Legea
nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările
şi completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie
2007."
Aşa cum rezultă din dosarele instanţelor, critica de
neconstituţionalitate vizează art. 29 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, în forma republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, care, la alin. (1) lit. c) şi d) reglementează suplimentul postului şi
suplimentul gradului (devenit, ulterior, suplimentul corespunzător treptei de
salarizare), drepturi pretinse de reclamanţi prin acţiunea de chemare în
judecată. Aceste dispoziţii aveau următoarea redactare:
- Art. 29: „(1)Pentru
activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus
din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului.
(2) Funcţionarii publici beneficiază de prime şi
alte drepturi salariale, în condiţiile legii.
(3) Salarizarea funcţionarilor publici se face în
conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de
salarizare pentru funcţionarii publici."
Dispoziţiile constituţionale invocate în argumentarea
excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 15 alin. (2), potrivit
cărora: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile."
Analizând critica de
neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este
întemeiată, excepţia urmând să fie admisă, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevăd
intrarea în vigoare a legii la 15 zile de la data publicării acesteia în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, instituind, în acelaşi timp, o excepţie
referitoare la prevederile art. 29, 56, 57, 581 şi ale art. 601 alin. (1) lit.
b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată,
cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse
prin Legea nr. 251/2006, prevederi care intră în vigoare la data de 1 ianuarie
2007.
Curtea constată că dispoziţiile art. 29 din Legea nr.
188/1999 au fost modificate prin art. XIII pct. 21 din
cartea II titlul III al Legii nr. 161/2003 privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei act normativ care, potrivit art. 78 din Constituţie, în
redactarea anterioară revizuirii, a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie
2003.
Astfel, prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în redactarea care interesează în cauză, au fost
reglementate iniţial de Legea nr. 161/2003. Prin acelaşi act normativ se dispune,
la art. XXV, că prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu
modificările şi completările ulterioare, „se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004".
Aplicarea aceluiaşi text de lege a fost apoi suspendată
prin articolul unic pct. 7 din Legea nr. 164/2004 pentru aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 123/2003 privind creşterile' salariale ce se vor
acorda personalului din sectorul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 446
din 19 mai 2004. Dispoziţiile pct. 7 din articolul unic al Legii nr. 164/2004
prevăd următoarele: „
7. După articolul
50 se introduce articolul 501 cu următorul cuprins:
«Art. 501. - Pentru anul 2004, aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din
Legea nr. 188/1999, republicată, şi ale art. 46 din Hotărârea Guvernului nr.
1.209/2003 se suspendă.»"
Curtea constată că, deşi textul menţionat conţine formularea „pentru anul 2004", acesta nu poate intra în vigoare decât respectând prevederile art.
15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Legea
dispune numai pentru viitor (...)", şi ale
art. 78 din aceasta, care dispun că „Legea se publică în Monitorul Oficial
al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată
ulterioară prevăzută în textul ei". In atare situaţie, suspendarea
dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 urmează să se aplice de
la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2004, adică de la data de 22 mai
2004.
Coroborând dispoziţiile art. XIII pct. 21 şi ale art.
XXV din Legea nr. 161/2003 cu cele ale articolului unic pct. 7 din Legea nr.
164/2004, rezultă că dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, fiind în vigoare începând cu data de 21 aprilie
2003, au fost aplicabile în perioada 1 ianuarie 2004-22 mai 2004, aplicarea lor fiind apoi suspendată până la 31 decembrie 2004.
Ulterior, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004
privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale
funcţionarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.091 din 23
noiembrie 2004, a prevăzut, la art. 44, că „la data intrării în vigoare a
prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă aplicarea dispoziţiilor art. 29
(...) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare". Curtea
observă că textul legal dispune suspendarea întregului art. 29 din Legea nr.
188/1999, deşi acesta reglementează dreptul la salariu al funcţionarilor
publici, împreună cu
componentele sale, precum şi dreptul la prime şi la alte drepturi salariale, în
condiţiile legii, ceea ce nu poate fi explicat decât printr-o eroare materială
de legiferare. In raport cu obiectivele urmărite de legiuitor - suspendarea
acordării unor sporuri funcţionarilor publici în perioada 2004-2006 -
reglementarea trebuia circumscrisă doar la prevederile art. 29 alin. (1)lit.
c)şid).
Prin art. 48 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006
privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale
funcţionarilor publici pentru anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 57 din 20
ianuarie 2006, a fost suspendată, la data intrării în vigoare a ordonanţei, „aplicarea dispoziţiilor lit. c)
şid) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31
decembrie 2006". Având în vedere că, potrivit
art. 51, ordonanţa a intrat în vigoare la 3 zile de la
publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, rezultă aşadar că în perioada 1-23 ianuarie 2006 dispoziţiile art. 29 au
fost aplicabile, după această dată fiind
suspendată, pentru restul anului 2006, doar aplicarea alin. (1) lit. c) şi d)
al acestui text. Totodată, Curtea observă că de data aceasta legiuitorul a fost
precis în exprimarea voinţei sale, în sensul că suspendarea vizează doar
suplimentul postului şi suplimentul gradului, ca şi componente ale salariului
funcţionarilor publici, marcându-se totodată şi perioada de suspendare.
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici prevede, la art. I pct. 30, modificarea alin. (1) lit. d) al art. 29 din Legea nr.
188/1999, în sensul că „suplimentul gradului",
anterior reglementat, se înlocuieşte cu „suplimentul corespunzător treptei de
salarizare". Curtea constată că aceasta este singura modificare pe care
legea criticată o operează asupra conţinutului art. 29 din Legea nr. 188/1999,
celelalte dispoziţii ale articolului păstrându-şi redactarea şi soluţiile
juridice anterioare. Totodată, în temeiul art. III din acelaşi act normativ,
Legea nr. 188/1999 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, astfel că, în
urma renumerotării textelor, art. 29 a devenit în prezent art. 31, având
următorul conţinut:
- Art. 31: „(1) Pentru
activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus
din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru
vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcţionarii publici beneficiază de prime şi
alte drepturi salariale, în condiţiile legii.
(3) Salarizarea funcţionarilor publici se face în
conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de
salarizare pentru funcţionarii publici."
Având în vedere cele arătate, Curtea constată că
referirea, prin art. XIII din Legea nr. 251/2006, la întreg articolul 29 din
Legea nr. 188/1999, şi nu doar la alin. (1) lit. d) al acestuia, care a fost
modificat prin această lege, în sensul intrării lui în vigoare la data de 1
ianuarie 2007, este neconstituţională şi nu corespunde exigenţelor de tehnică
legislativă. Legiuitorul nu poate reglementa prin două acte normative,
succesive, două momente diferite de intrare în vigoare a aceloraşi dispoziţii
de lege, fără ca prin aceasta să nu contravină normelor constituţionale ale
art. 78, potrivit cărora „Legea se publică în Monitorul Oficial al României
şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară
prevăzută în textul ei". Or, în cazul de faţă, aceleaşi dispoziţii de
lege au intrat în vigoare prin efectul a două acte normative diferite: mai
întâi, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003 şi apoi ca efect al
art. XIII din Legea nr. 251/2006. Totodată, stabilirea unei noi date de intrare
în vigoare a textelor legale menţionate, care, aşa cum s-a arătat, erau deja în
vigoare şi pentru o scurtă perioadă au fost aplicabile şi au produs efecte
juridice, încalcă art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală privind principiul
neretroactivităţii legii, deoarece noua dată de intrare în vigoare afectează
situaţiile juridice născute anterior.
In plus, Curtea observă că, după ce în art. XIII din Legea nr. 251/2006 se prevede „intrarea
în vigoare la 1 ianuarie 2007 a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr.
188/1999", printr-o lege ulterioară,
respectiv Legea nr. 417/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie
2006, prin care este aprobată, cu modificări şi completări, Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariate şi a altor
drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, legiuitorul a menţinut
soluţia de principiu conţinută de art. 48 din ordonanţă, prevăzându-se la
articolul unic pct. 17 următoarele: „La data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe se suspendă aplicarea dispoziţiilor lit. c) şi d) ale art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, până la data de 31 decembrie 2006."
In final, Curtea observă că, potrivit art. 64 alin. (2)
din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative, „La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectată de suspendare reintră de
drept în vigoare". Ca atare, după încetarea
suspendării, actul juridic va continua să producă efecte, fără a mai fi necesar
să se adopte o nouă normă care să prevadă o nouă dată de intrare în vigoare a legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că
dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, referitoare la
intrarea în vigoare „la 1 ianuarie 2007 a prevederilor art. 29 din Legea nr.
188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi
completările aduse prin Legea nr. 251/2006", sunt neconstituţionale.
Excepţia a fost ridicată din oficiu de Tribunalul Prahova - Secţia comercială
şi de contencios administrativ II în dosarele nr. 5.052/105/2008 şi nr. 5.100/105/2008 şi de
Tribunalul laşi - Secţia comercială şi contencios administrativ în dosarele nr.
3.761/99/2008 şi nr. 2.144/99/2008.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi