DECIZIE Nr.
183 din 2 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 lit. a) si art. 38 din Codul de
procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 182 din 22 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38
din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor
art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicoleta
Rodica Săcui în Dosarul nr. 4.146/62/2007 al Tribunalului Sibiu -
Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Partea Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală a depus la dosar concluzii scrise.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca nefondată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 10 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 4.146/62/2007, Tribunalul Sibiu - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 38 din
Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art.
215 alin. 2-5 din Codul penal, excepţie ridicată de Nicoleta
Rodica Săcui în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin.
(1), art. 16 alin. (1), art.11 alin. (1)şi (2), art. 20 alin. (2), art. 45
şi art. 124 alin. (3), precum şi prevederile art. 7 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale cu denumirea Nici o pedeapsă
fără lege, deoarece lipsa din textul referitor la disjungere a
unor criterii obiective la care să se raporteze judecătorul cauzei a
determinat crearea artificială a unor astfel de criterii de apreciere,
fapt ce a permis în practica judiciară soluţii diverse. Astfel,
există posibilitatea ca în cazul nesocotirii art. 33 lit. a) din Codul de
procedură penală să se ajungă la situaţia
condamnării definitive a unui inculpat într-un dosar pentru
infracţiunea pentru care este judecat în altă cauză
nesoluţionată un coinculpat.
Cât priveşte dispoziţiile din Codul penal,
autorul susţine că este afectată libera iniţiativă,
deoarece creează posibilitatea ca orice neadevăr proferat în cursul
unei negocieri contractuale să poată fi incriminat ca
infracţiune. De asemenea, este afectat şi dreptul la un proces
echitabil, precum şi dreptul de a nu fi judecat şi pedepsit de
două ori, prin aceea că reglementează o dublă incriminare,
şi drept consecinţă, o dublă sancţionare a unei
singure acţiuni materiale. Mai mult decât atât, sunt afectate şi normele
referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi cele
potrivit cărora economia României este una de piaţă, deoarece
condiţionează încadrarea juridică a faptei în funcţie de
întinderea prejudiciului.
Tribunalul Sibiu - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate
este nefondată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 33 lit. a) cu denumirea marginală Cazurile
de indivizibilitate şi art. 38 cu denumirea marginală Disjungerea
din Codul de procedură penală, precum şi dispoziţiile
art. 215 alin. 2-5 cu denumirea marginală Inşelăciunea din
Codul penal, care au următorul conţinut:
- Art. 33 lit. a) din Codul de procedură
penală: „Este indivizibilitate:
a) când la săvârşirea unei
infracţiuni au participat mai multe persoane;";
- Art. 38 din Codul de procedură penală: „In
cazul de indivizibilitate prevăzută în art. 33 lit. a), precum
şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în
interesul unei bune judecăţi, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea
unora dintre infractori sau dintre infracţiuni să se facă
separat.";
- Art. 215 alin. 2-5 din Codul penal: „Inşelăciunea
săvârşită prin folosire de nume sau calităţi
mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de
la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o
infracţiune, se aplică regulile privind concursul de
infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei
persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract,
săvârşită în aşa fel încât, fără această
eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în
condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo
arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de
credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu
există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a
retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice
trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în
scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă
posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută
în alin. 2.
Inşelăciunea care a avut consecinţe
deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani
şi interzicerea unor drepturi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 215 alin. 2-5 din Codul
penal au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici
similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 709 din 19
octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
905 din 7 noiembrie 2006, Curtea a statuat că înşelăciunea, în
oricare dintre variantele sale, este o gravă infracţiune contra
patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la
raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor
raporturi juridice. In toate sistemele de drept înşelăciunea sau
escrocheria este o faptă incriminată şi sever
sancţionată. Nu poate fi confundată infracţiunea de
înşelăciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. De
aceea, invocarea dispoziţiilor art. 11 din Pactul internaţional cu
privire la drepturile civile şi politice privitoare la interzicerea
sancţionării penale a neexecutării unei obligaţii
contractuale este total nepertinentă.
Nu pot fi reţinute, de asemenea, criticile art.
215 alin. 2-5 din Codul penal, în raport de dispoziţiile
constituţionale care consacră egalitatea în drepturi şi dreptul
la un proces echitabil. Incriminarea mai severă a infracţiunii de
înşelăciune care a avut consecinţe deosebit de grave, prin
asemenea consecinţe înţelegându-se, potrivit art. 146 din Codul
penal, „o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare
deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei
autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la
care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice",
dă expresie politicii penale a statului şi nu aduce atingere, sub
niciun aspect, egalităţii în drepturi sau dreptului părţilor
la un proces echitabil. Astfel, acest text de lege nu consacră niciun
privilegiu sau discriminare şi totodată nu cuprinde nicio normă
de natură a împiedica pe cel în cauză să îşi angajeze ori
să i se desemneze din oficiu un apărător, să administreze
orice probe în apărarea sa, inclusiv în circumstanţiere, să
exercite căile de atac prevăzute de lege şi să formuleze
cereri în faţa instanţelor judecătoreşti şi, în
general, să se prevaleze de toate garanţiile ce caracterizează
un proces echitabil.
Referitor la critica privind dispoziţiile art. 33
lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală, Curtea
constată că autorul excepţiei şi-a fundamentat
nemulţumirile plecând de la modul de aplicare a textelor în cauza sa. De
asemenea, deşi nu combate raţiunea reglementării şi a
conţinutului acesteia, consideră că textele sunt
neconstituţionale prin aceea că nu conţin o serie de criterii
obiective care să faciliteze un mod unitar de aplicare a legii. Or,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau
completa prevederile supuse controlului".
Prin urmare, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38
din Codul de procedură este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepţie
ridicată de Nicoleta Rodica Săcui în Dosarul nr. 4.146/62/2007 al
Tribunalului Sibiu - Secţia penală.
2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 38
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru