Decizia Nr.177 din 08.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 921/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.808D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.809D/2010 şi nr. 3.815D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.836/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, respectiv în Dosarul nr. 1.402/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.809D/2010 şi nr. 3.815D/2010 la Dosarul nr. 3.808D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 16 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 921/40/2009 şi nr. 1.836/40/2009, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.Prin Încheierea din 10 septembrie, pronunţată în Dosarul nr. 1.402/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în pretenţii privind drepturi salariale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat a fost interpretat de către instanţele de judecată ca realizând o abrogare implicită a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Or, după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea implicită, dispoziţiile art. 62 şi 63 din Legea nr. 24/2000 reglementând în mod imperativ abrogarea expresă directă, cu enumerarea datelor de identificare a tuturor actelor normative vizate. Prin urmare, prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii trebuie interpretate prin prisma regulilor de tehnică legislativă reglementate de art. 1 alin. (2) şi art. 15 din Legea nr. 24/2000. În opinia autorului excepţiei, orice altă interpretare este contrară jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legiuitorul are obligaţia elaborării unor dispoziţii legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilităţii acestora, în sensul că ele trebuie să fie coerente, să evite paralelismul legislativ şi să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale (Cauza Unedic împotriva Franţei, 2008, Katz împotriva României, 2009, şi Santo Pinto împotriva Portugaliei, 2008). Se susţine că prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept este încălcat art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Mai mult, în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituţie, Parlamentul este obligat să respecte Constituţia şi celelalte legi, respectiv poate să modifice prevederile legale în vigoare prin abrogare expresă, dar nu implicită, fiindcă, procedând în acest mod, ar contraveni principiului coerenţei legislative.Tribunalul Botoşani - Secţia civilă arată că, într-o speţă similară, Curtea Constituţională a respins o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, ca inadmisibilă, deoarece se pun în discuţie modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum şi raportul dintre legea specială şi dreptul comun în materia dreptului muncii.Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă arată că asupra neconstituţionalităţii acestor prevederi Curtea Constituţională sa pronunţat în sensul respingerii excepţiei ca inadmisibilă.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul său de vedere, în dosarele nr. 3.808D/20010 şi nr. 3.809D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] orice alte dispoziţii contrare“.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) privind separaţia puterilor în stat şi supremaţia Constituţiei şi a legilor, celor ale art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a raporturilor de muncă, sindicatelor, patronatelor şi protecţiei sociale şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie privind rolul Consiliului Legislativ.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate prin numeroase decizii. Spre exemplu prin Decizia nr. 1.017 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Curtea a constatat că întreaga motivare a acesteia se referea la modul de interpretare şi aplicare în timp a două legi organice, şi anume Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.Curtea a constatat că aspectele invocate de autorul excepţiei ţin de modul de aplicare a legii şi de stabilirea unei interpretări unitare a actelor normative, iar soluţionarea acestora nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, aşa cum este reglementată aceasta de Legea fundamentală şi de Legea nr. 47/1992, ci în cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a celorlalte instanţe de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.De asemenea, Curtea a reţinut că atribuţiile sale privind analiza conformităţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 921/40/2009 şi nr. 1.836/40/2009 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 1.402/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu