Decizia Nr.176 din 28.03.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 6 şi art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 315 din 31 mai 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Aspazia Cojocaru	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Oana Cristina Puică	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 6 şi art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 282/35/2012 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.382D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.453D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 5.464/1/P/2011 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.382D/2012 şi nr. 1.453D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.453D/2012 la Dosarul nr. 1.382D/2012, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă referitor la dispoziţiile art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare, deoarece acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia, respectiv ca neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 278¹ alin. 6 din Codul de procedură penală, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 282/35/2012, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 6 şi art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Viorica Luca cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii a procurorului de netrimitere în judecată.Prin Încheierea din 17 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.464/1/P/2011, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Viorica Luca cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii a procurorului de netrimitere în judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 278¹ alin. 6 şi art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale privind valorile supreme ale statului de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, suveranitatea naţională, principiul universalităţii drepturilor şi îndatoririlor fundamentale, egalitatea în drepturi, tratatele internaţionale privind drepturile omului, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, înfăptuirea justiţiei, stabilirea prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată, interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare, folosirea căilor de atac, rolul Ministerului Public, statutul procurorilor şi integrarea în Uniunea Europeană, întrucât atât la soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, cât şi la soluţionarea contestaţiei în anulare, este obligatorie participarea procurorului, care pune concluzii inclusiv în cazul în care intimatul are, la rândul lui, calitatea de procuror. Consideră că, în această situaţie, există o suspiciune reală cu privire la comportamentul magistraţilor, în sensul că aceştia vor fi subiectivi, exercitându-şi prerogativele în raporturi de forţă, şi nu în raporturi de drept.Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală este inadmisibilă, prin raportare la prevederile art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât textul de lege criticat, care reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare, nu are legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, respectiva cauză având ca obiect plângerea împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.Totodată, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 6 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 172/2005, nr. 405/2005 şi nr. 1.132/2007.Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 825/2008, nr. 901/2008, nr. 1.042/2008, nr. 53/2009, nr. 497/2009, nr. 734/2009, nr. 735/2009, nr. 906/2009, nr. 1.138/2009, nr. 1.155/2009, nr. 1.205/2009, nr. 1.212/2009, nr. 1.226/2009, nr. 1.430/2009, nr. 181/2012 şi nr. 568/2012, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Totodată, arată că rolul Ministerului Public, consacrat de art. 131 din Constituţie, de reprezentare a intereselor generale ale societăţii şi de apărare a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, se reflectă în activitatea judiciară tocmai prin posibilitatea de a participa la judecarea proceselor penale. Consideră că prevederile art. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 2 alin. (2), art. 20 şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit Încheierii de sesizare din 17 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.464/1/P/2011 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 278¹ din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese că aceasta priveşte, în realitate, alin. 6 al art. 278¹ din Codul de procedură penală.Prin urmare, având în vedere şi Încheierea de sesizare din 26 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 282/35/2012 al aceleiaşi instanţe, Curtea va efectua controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 278¹ alin. 6 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum şi asupra dispoziţiilor art. 392 alin. 1 din acelaşi cod.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 278¹ alin. 6: „La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.“;

– Art. 392 alin. 1: „La termenul fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea recursului, sau la rejudecarea cauzei după casare.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind valorile supreme ale statului de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 2 alin. (2) referitor la suveranitate, ale art. 15 alin. (1) privind principiul universalităţii drepturilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (2) şi (5) teza întâi privind stabilirea prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată şi interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, ale art. 132 referitor la statutul procurorilor şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) cu privire la integrarea în Uniunea Europeană. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. Referitor la dispoziţiile art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare, acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, respectiva cauză având ca obiect plângerea împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală este inadmisibilă. II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 6 din Codul de procedură penală, potrivit cărora este obligatorie participarea procurorului la soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, inclusiv în situaţia în care intimatul are, la rândul lui, calitatea de procuror, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 131 alin. (1), „În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor“. Corespunzător acestor atribuţii constituţionale, în faza de urmărire penală, Ministerul Public este titularul acţiunii penale, în timp ce, în faza de judecată, poziţia sa se apropie de cea a părţilor prin posibilitatea de a formula cereri, fără a putea fi însă considerat parte în procesul penal. În acest sens, art. 129 din Constituţie, care consacră posibilitatea folosirii căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, face distincţie între părţile interesate şi Ministerul Public. Ca atare, exercitând atribuţiile Ministerului Public în procesul penal, procurorul formulează cereri şi pune concluzii în numele autorităţii judiciare pe care o reprezintă, în realizarea rolului constituţional al acesteia. Astfel fiind, dispoziţiile art. 278¹ alin. 6 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere principiilor constituţionale referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, rolul Ministerului Public şi statutul procurorilor, respectă accesul liber la justiţie şi nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), deoarece se aplică fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. De altfel, prin Decizia nr. 580 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, Decizia nr. 751 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, şi Decizia nr. 152 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 5 martie 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 6 din Codul de procedură penală, reţinând că acestea reprezintă o garanţie a realizării dreptului de acces liber la justiţie. Eventualele abuzuri în aplicarea legii, la care autorul excepţiei face referire în motivarea acesteia şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii sale, nu pot constitui însă motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. Faţă de invocarea prevederilor art. 20 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a indicat dispoziţiile internaţionale considerate a fi încălcate de textele de lege criticate, astfel că nu poate fi reţinută nici această critică de neconstituţionalitate. În fine, prevederile art. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 2 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 126 alin. (5) teza întâi şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 282/35/2012 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 282/35/2012 şi nr. 5.464/1/P/2011 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 278¹ alin. 6 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 martie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică