DECIZIE Nr. 17
din 9 decembrie 2010
pentru aprobarea
Regulamentului privind limitarea raspunderii civile a auditorilor statutari si
a firmelor de audit
ACT EMIS DE:
CONSILIUL PENTRU SUPRAVEGHEREA PUBLICA A ACTIVITATII DE AUDIT STATUTAR
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 176 din 14 martie 2011
Având în vedere prevederile
art. 37 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind
auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare
anuale consolidate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu
modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora Consiliul pentru
Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar are atribuţia de a emite
un regulament care să reglementeze limitarea în timp şi cuantumul sumei care
poate fi solicitată drept daună de la un auditor statutar sau de la o firmă de
audit,
Consiliul superior al Consiliului pentru
Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar decide:
Art. 1. - In urma votului exprimat de membrii
Consiliului superior al Consiliului pentru Supravegherea Publică a Activităţii
de Audit Statutar în cadrul şedinţei din data de 9 decembrie 2010 se aprobă
Regulamentul privind limitarea răspunderii civile a auditorilor statutari şi a
firmelor de audit, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta
decizie.
Art. 2. - Prezenta decizie se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 70 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al
situaţiilor financiare anuale consolidate, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 278/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Preşedintele Consiliului superior al Consiliului pentru
Supravegherea Publica a Activităţii de Audit Statutar,
Doina Florescu
ANEXĂ
REGULAMENT
privind limitarea
răspunderii civile a auditorilor statutari şi a firmelor de audit
Având în vedere:
- dispoziţiile Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul statutar al conturilor anuale
şi al conturilor consolidate, de modificare a directivelor 78/660/CEE şi
83/349/CEE ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a
Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 157 din 9
iunie 2006,
- Recomandarea Comisiei Europene din 5 iunie 2008 privind limitarea răspunderii civile a auditorilor statutari şi a
firmelor de audit (2008/473/CE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
nr. L 162 din 21 iunie 2008,
- prevederile art. 37 alin. (4) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor
financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările şi completările ulterioare
(denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2008), potrivit căruia: „Limitarea în
timp şi cuantumul sumei care poate fi solicitată drept daună de la un auditor
statutar sau de la o firmă de audit vor fi reglementate prin regulament emis de
organismul de supraveghere publică prevăzut la titlul II",
Consiliul pentru Supravegherea Publică a
Activităţii de Audit Statutar emite prezentul
regulament.
Art. 1. - In sensul Regulamentului privind limitarea
răspunderii civile a auditorilor statutari şi a firmelor de audit, denumit în
continuare Regulament, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel:
- audit statutar-
auditul situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor financiare anuale
consolidate, aşa cum este prevăzut de legislaţia comunitară, transpusă în
reglementările naţionale;
- auditor statutar-
persoana fizică autorizată, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de
urgenţă nr. 90/2008, de către autoritatea competentă, respectiv Camera
Auditorilor Financiari din România (CAFR), să efectueze audit statutar;
- firma de audit- persoana juridică sau orice altă entitate, indiferent de forma juridică a acesteia,
care este autorizată de autoritatea
competentă, respectiv CAFR, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de
urgenţă nr. 90/2008, să efectueze audit statutar;
- contract de audit- misiune prin care auditorul statutar oferă servicii de audit al situaţiilor
financiare anuale sau al situaţiilor financiare anuale consolidate, aşa cum
este prevăzut de legislaţia comunitară, transpusă în reglementările naţionale;
- client de audit (client) - persoana juridică sau orice altă entitate în interesul căreia auditorii
statutari sau firmele de audit prestează servicii de audit în baza unui
contract de audit;
- entitate de interes public - entitatea care face parte, conform legii, din una dintre
următoarele categorii: instituţiile de credit; societăţile de asigurare,
asigurare-reasigurare şi de reasigurare;
entităţile reglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare; societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată; companiile şi societăţile naţionale;
persoanele juridice care aparţin unui grup de societăţi şi intră în perimetrul
de consolidare de către o societate-mamă care aplică standardele internaţionale
de raportare financiară; persoanele juridice, altele decât cele prevăzute
anterior, care beneficiază de împrumuturi nerambursabile sau cu garanţia
statului;
- onorariu de audit -
contravaloarea onorariului aferent unui exerciţiu financiar pentru auditul
situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor financiare anuale consolidate;
- raport de audit -
raportul de audit, emis conform prevederilor contractului de audit şi
cerinţelor Ordonanţei de urgenţă nr. 90/2008, fie pentru situaţii financiare
anuale individuale, fie pentru situaţii financiare anuale consolidate;
- terţ - orice persoană fizică sau juridică asupra căreia contractul de
audit ori raportul de audit emis în baza acestuia produce, în mod direct şi
nemijlocit, efecte juridice şi care, totodată, nu este parte în contractul de
audit;
- intenţie directă - o faptă se consideră a fi săvârşită cu intenţie directă atunci
când făptuitorul prevede rezultatul acţiunii/inacţiunii sale şi urmăreşte
producerea acesteia;
- intenţie indirectă - o faptă se consideră a fi săvârşită cu intenţie indirectă atunci
când făptuitorul nu urmăreşte săvârşirea acesteia, dar acceptă eventualitatea
producerii ei;
- culpa - o faptă se
consideră a fi săvârşită din culpă atunci când făptuitorul prevede rezultatul
faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, şi
atunci când nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl
prevadă.
Art. 2. - Sub incidenţa prezentului regulament intră
toţi membrii CAFR care au dreptul de a desfăşura activitate de audit statutar
şi care realizează, în nume propriu, un audit statutar al situaţiilor
financiare anuale sau al situaţiilor financiare anuale consolidate, întocmite
potrivit legii contabilităţii şi reglementărilor contabile aplicabile în
România.
Art. 3. -Activitatea de audit statutar se efectuează
numai de către auditorii statutari sau firmele de audit care au făcut obiectul
autorizării, respectiv aprobării în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de
urgenţă nr. 90/2008.
Art. 4. - Auditorii statutari sau firmele de audit
răspund pentru prejudiciile cauzate, cu intenţie directă sau indirectă, sau ca
urmare a neglijenţei ori imprudenţei, prin efectuarea misiunii lor, conform
prevederilor art. 5-9 inclusiv.
Art. 5. - (1) Răspunderea civilă a auditorului statutar
sau a firmei de audit pentru prejudiciile provocate cu intenţie indirectă ori
din culpă în executarea contractului de audit sau în legătură cu acesta este
limitată la:
a) contravaloarea a 3 onorarii
de audit stabilite în contractul de audit, datorate de către client auditorului
statutar sau firmei de audit,
în conformitate cu prevederile contractului de audit având ca obiect auditul
statutar al situaţiilor financiare anuale ale unei societăţi comerciale care nu
este cuprinsă în categoria entităţilor de interes public;
b) contravaloarea a 5 onorarii de audit stabilite în
contractul de audit, datorate de către client auditorului statutar sau firmei
de audit, în conformitate cu prevederile contractului de audit având ca obiect
auditul statutar al situaţiilor financiare anuale ale unei entităţi de interes
public.
(2) Cuantumul despăgubirilor prevăzut la alin. (1)
reprezintă limita maximă cumulată aferentă tuturor prejudiciilor cauzate ca
urmare a îndeplinirii activităţii de audit statutar în baza aceluiaşi contract
de audit la care pot fi obligaţi la plată auditorii statutari sau firmele de
audit, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate sau de cuantumul total al
prejudiciilor pretins cauzate.
(3) Nu se pot pretinde mai multe despăgubiri pentru
aceeaşi faptă săvârşită ca urmare a misiunii de audit efectuate în scopul
întocmirii raportului de audit privind situaţiile financiare anuale individuale
şi/sau consolidate aparţinând aceluiaşi client de audit, pentru acelaşi
exerciţiu financiar şi în baza aceluiaşi prejudiciu dovedit.
Art. 6. - In toate cazurile, auditorul statutar sau
firma de audit poate fi ţinut/ţinută responsabil/responsabilă, în limita
prevăzută la art. 5, pentru prejudiciile cauzate clientului auditat sau
terţului, proporţional cu contribuţia efectivă la prejudiciul dovedit, cauzat
ca urmare a executării contractului de audit sau rezultat în urma utilizării cu
bună-credinţă de către clientul auditat sau de către terţ a raportului de audit
emis în baza contractului de audit.
Art. 7. - Răspunderea civilă a auditorului statutar sau
a firmei de audit pentru prejudiciile provocate nu este solidară cu a celorlalţi
autori ai acţiunilor ilicite cauzatoare de prejudicii, aceasta fiind stabilită
în condiţiile art. 6.
Art. 8. - Limitarea răspunderii auditorului statutar
sau a firmei de audit, menţionată la art. 5, nu se aplică în situaţiile în care
se dovedeşte că încălcarea îndatoririlor profesionale de către auditorii
statutari sau de către firmele de audit s-a făcut cu intenţie directă.
Art. 9. -Acţiunea în instanţă împotriva auditorilor
statutari sau a firmelor de audit, după caz, poate fi exercitată în baza contractului
de audit, sub sancţiunea decăderii, în termen de cel mult 3 (trei) ani de la
data emiterii raportului de audit asupra situaţiilor financiare anuale
individuale sau asupra situaţiilor financiare anuale consolidate, după caz, şi
care se consideră că ar fi generat un prejudiciu clientului sau terţului.