Decizia Nr.169 din 08.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) ultima liniuţă din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Star 2001 Stancu Nastasia“ - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 4.495/290/2009 al Judecătoriei Reşiţa şi Floriana Vladu în Dosarul nr. 746/215/2010 al Judecătoriei Craiova.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.375D/2010 şi nr. 1.994D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.375D/2010 la Dosarul nr. 1.994D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.495/290/2009, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) ultima liniuţă din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Star 2001 Stancu Nastasia“ - S.R.L. din Ploieşti.Prin Încheierea din 18 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 746/215/2010, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) liniuţa a IV-a din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicate de Floriana Vladu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că accesul liber la justiţie constituie un principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic, iar orice condiţionare a accesului liber la justiţie reprezintă o nesocotire a principiului constituţional prevăzut de art. 21. În acest context apare ca fiind neconstituţională obligarea unui creditor personal la plata unei taxe de timbru disproporţionate faţă de valoarea creanţei urmărite, precum cea calculată potrivit dispoziţiilor criticate. În aceste condiţii, accesul liber la justiţie al creditorului este condiţionat de existenţa unor disponibilităţi băneşti într-un anumit cuantum, precum şi de capacitatea acestuia de a indisponibiliza contravaloarea taxei de timbru până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de partaj. De asemenea, se susţine că prevederile legale criticate încalcă accesul liber la justiţie întrucât cetăţeanul este pus în situaţia de a nu mai putea beneficia de serviciile publice oferite de instanţele judecătoreşti, ceea ce face ca acest drept fundamental, prevăzut de Constituţie, să fie doar unul teoretic. Se mai arată că, datorită cuantumului exagerat al taxei judiciare de timbru, nu se mai poate realiza partajul judiciar al bunurilor comune într-o acţiune de divorţ. În fine, se apreciază că un atare cuantum ridicat al taxei judiciare de timbru este disproporţionat, raportat atât la veniturile persoanei aflate în situaţia de a o plăti, cât şi la serviciul prestat de instanţa judecătorească.Judecătoria Reşiţa arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Dispoziţiile criticate trebuie interpretate împreună cu cele ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în sensul că nu există un text de lege expres pentru situaţia timbrajului partajului solicitat de creditorii personali ai unuia dintre soţi. Aplicarea timbrajului raportat la întreaga valoare a bunului urmărit nu este echitabilă pentru reclamant nici prin prisma faptului că acesta poate valorifica doar cota de contribuţie pe care instanţa o va stabili în urma partajului, în sensul că reclamantul ar fi obligat să suporte taxele judiciare şi pentru cota de contribuţie a codevălmaşului care nu este debitorul reclamantului.Judecătoria Craiova apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens considerente de bază din jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia taxelor judiciare de timbru.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. c) ultima liniuţă din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Textul de lege criticat a fost modificat prin articolul unic pct. 3 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]c)cereri pentru: [...]– cereri de partaj - 3% la valoarea masei partajabile.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 24 - Dreptul la apărare. Totodată, se consideră a fi încălcat şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 paragraful 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, a statuat că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice“, plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este de altfel şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. În sensul celor de mai sus Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 1.231 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 12 noiembrie 2010, şi Decizia nr. 1.242 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 10 decembrie 2010. Considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. c) ultima liniuţă din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Star 2001 Stancu Nastasia“ - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 4.495/290/2009 al Judecătoriei Reşiţa şi Floriana Vladu în Dosarul nr. 746/215/2010 al Judecătoriei Craiova. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu