DECIZIE   Nr. 166 din  1 aprilie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 434 din 14 mai 2004

    Costica Bulai           - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Lucian Stangu           - judecator
    Ioan Vida               - judecator
    Aurelia Popa            - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Mihai Paul Neamt, in calitate de reprezentant al lui Raducu Alin Radu, in Dosarul nr. 9.399/2003 al Judecatoriei Cluj-Napoca.
    La apelul nominal raspunde Mihai Paul Neamt, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Mihai Paul Neamt formuleaza o cerere de acordare a unui termen de judecata pentru ca, in acest interval, autoritatile carora li s-au solicitat puncte de vedere cu privire la critica de neconstitutionalitate sa comunice Curtii Constitutionale opinia lor.
    Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amanare a judecarii cauzei, aratand ca autoritatile publice nu au obligatia de a transmite Curtii Constitutionale punctul lor de vedere cu privire la exceptia ridicata si, prin urmare, nu se justifica acordarea unui nou termen.
    Examinand cererea, Curtea Constitutionala apreciaza ca au fost indeplinite conditiile prevazute de art. 24 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, potrivit caruia "presedintele Curtii Constitutionale (...) va comunica incheierea prin care a fost sesizata Curtea Constitutionala presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, indicandu-le data pana la care pot sa trimita punctul lor de vedere", coroborat cu art. 19 din aceeasi lege, conform caruia, "pana la data dezbaterilor, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul pot prezenta, in scris, punctul lor de vedere", si, in consecinta, urmeaza sa respinga cererea de amanare.
    Cauza fiind in stare de judecata, autorul exceptiei arata ca textul de lege criticat excedeaza intentiei initiale a legiuitorului, instituind o prezumtie de coruptie in sarcina persoanei care isi exercita profesia de avocat la instanta de judecata sau la parchetul unde sotul, ruda ori afinul pana la gradul al treilea inclusiv indeplineste functia de magistrat. Autorul exceptiei sustine ca textul de lege criticat incalca dreptul la familie, determinand o renuntare la acesta, si ca, de asemenea, dispozitia criticata nu isi gaseste aplicabilitatea in conditiile in care Codul de procedura civila prevede deja incompatibilitati in persoana judecatorului sau procurorului cand sotul are vreun interes in solutionarea pricinii.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, deoarece prevederile legale criticate au mai facut obiectul controlului de neconstitutionalitate, cand Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 190/2000, a constatat ca prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 sunt conforme cu dispozitiile din Legea fundamentala. Deoarece nu au intervenit elemente noi, solutia si considerentele deciziei mentionate isi pastreaza valabilitatea si in acest caz.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 19 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 9.399/2003, Judecatoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
    Exceptia a fost ridicata de Mihai Paul Neamt, in calitate de reprezentant al lui Raducu Alin Radu, in dosarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unei actiuni de divort formulate de reclamanta Tania Claudia Radu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate aduc atingere principiilor constitutionale referitoare la ocrotirea vietii intime, familiale si private si la neingradirea dreptului la munca. In speta, pentru a iesi din starea de incompatibilitate prevazuta de norma atacata, reprezentantul autorului exceptiei se vede obligat sa procedeze la incetarea relatiilor familiale stabilite legal sau sa determine pe unul dintre membrii familiei sale sa exercite limitat drepturile pentru prezervarea dreptului celuilalt.
    Judecatoria Cluj-Napoca opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, dispozitiile legale criticate neincalcand drepturile reglementate prin textele constitutionale invocate. In acest sens instanta invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale care a statuat ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, si art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a transmite punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitia criticata nu contravine principiului constitutional privind respectarea si ocrotirea vietii intime, familiale si private. Instituirea unor incompatibilitati in exercitarea profesiei de avocat este necesara in vederea asigurarii unui act de justitie impartial si obiectiv. In ceea ce priveste incalcarea dreptului la munca, textul criticat este in deplin acord cu prevederile art. 53 din Constitutie, republicata.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale referitoare la respectarea si ocrotirea vietii intime, familiale si private. Nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate raportata la dispozitiile art. 41 din Constitutie, republicata, intrucat avocatura este un serviciu public, organizat pe baza unei legi speciale, respectiv Legea nr. 51/1995.
    Introducerea unor conditionari legale pentru exercitarea profesiei de avocat nu reprezinta o ingradire a dreptului la munca, ci, dimpotriva, datorita specificului acestei profesii si in considerarea interesului public si a exigentelor cetateanului in relatiile cu justitia, s-a cristalizat necesitatea stabilirii prin lege a unor conditii de exercitare a acestei profesii. Textul legal criticat nu instituie o restrangere a exercitarii dreptului la munca, respectiv a exercitarii profesiei de avocat, ci o garantie legala prevazuta in scopul asigurarii probitatii participantilor la realizarea justitiei. Interdictia contestata nu atinge existenta dreptului si este impusa de necesitatea apararii unor valori sociale importante, si anume ordinea si morala publica.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, sustinerile reprezentantului autorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, cu urmatorul continut:
    - Art. 20 alin. (1): "Profesia de avocat nu poate fi exercitata la instanta de judecata sau la parchetul unde sotul avocatului sau ruda ori afinul sau pana la gradul al treilea inclusiv indeplineste functia de magistrat."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 26, 38 si 49 din Constitutia Romaniei. Dupa revizuirea Constitutiei si republicarea acesteia, dispozitiile invocate au fost cuprinse in art. 26, 41 si 53, avand urmatorul continut:
    - Art. 26: "(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.
    (2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.";
    - Art. 41: "(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.
    (2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.
    (3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.
    (4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.
    (5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.";
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
    Curtea constata ca art. 20 alin. (1) din legea sus-mentionata nu instituie restrangeri ale exercitarii dreptului de a profesa avocatura, ci incompatibilitati in exercitarea profesiei de avocat la instanta de judecata sau la parchetul unde sotul, ruda ori afinul pana la gradul al treilea inclusiv indeplineste functia de magistrat. Aceste incompatibilitati constituie masuri de protectie pentru parti impotriva suspiciunilor privind situatii de natura sa altereze actul de justitie.
    Critica in sensul ca textul atacat instituie o prezumtie de coruptie impotriva persoanei care isi exercita profesia de avocat la instanta de judecata sau la parchetul unde sotul, ruda ori afinul pana la gradul al treilea inclusiv indeplineste functia de magistrat este nefondata. Interdictia stabilita in sarcina avocatului, care are rude la o anumita instanta de judecata, de a lua parte la solutionarea unui litigiu de catre aceasta instanta nu prezuma reaua-credinta, ci exprima grija legiuitorului pentru asigurarea conditiilor de impartialitate necesare in rezolvarea unui litigiu in deplin acord cu dispozitiile art. 124 alin. (2) din Constitutie, republicata.
    Incompatibilitatea reglementata de dispozitia criticata reprezinta o garantie si o masura de protectie a justitiabililor care recurg la serviciile unui avocat, ale caror interese trebuie asigurate potrivit legii.
    Curtea constata ca nu poate fi primita nici sustinerea in sensul ca starea de incompatibilitate prevazuta de norma criticata incalca dreptul la viata intima, familiala si privata, dat fiind ca nu are nici o legatura cu acest domeniu de reglementare.
    In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea dreptului la munca, Curtea retine ca textul de lege criticat nu contravine principiului constitutional. Potrivit art. 41 din Constitutie, republicata, si art. 6 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, dreptul la munca consta in posibilitatea acordata unei persoane de a-si castiga existenta printr-o munca liber aleasa sau acceptata.
    Or, limitarea prevazuta de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu exclude posibilitatea ca avocatul sa-si exercite profesia in cauzele aflate pe rolul altor instante sau de a efectua alte activitati specifice profesiei de avocat, dreptul la munca al acestuia nefiind deci incalcat.
    Avand in vedere aceste considerente, Curtea constata ca nu au fost incalcate nici prevederile art. 53 din Constitutie, republicata.
    In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala si prin Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, si Decizia nr. 190 din 10 octombrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa reconsidere aceasta jurisprudenta, atat considerentele acestor decizii, cat si solutiile pronuntate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Mihai Paul Neamt, in calitate de reprezentant al lui Raducu Alin Radu, in Dosarul nr. 9.399/2003 al Judecatoriei Cluj-Napoca.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 aprilie 2004.

                       PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru