DECIZIE Nr. 164 din 6 mai 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin.
(1) si ale art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
180/2002
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 397 din 9 iunie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Stangu Lucian - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 19 alin. (1) si ale art. 26 din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Albapam" - S.A. Alba din Alba Iulia in Dosarul nr. 6.404/2002 al
Judecatoriei Alba Iulia.
La apelul nominal raspunde, pentru Garda Financiara Alba, consilier juridic
Ion Raspopescu, constatandu-se lipsa autorului exceptiei, fata de care
procedura de citare este legal indeplinita. Curtea dispune a se face apelul si
in Dosarul nr. 38C/2003, avand ca obiect aceeasi exceptie, ridicata de acelasi
autor in Dosarul nr. 4.922/2002 al Judecatoriei Aiud. La apelul nominal
raspunde, pentru Garda Financiara Alba, consilier juridic Ion Raspopescu,
constatandu-se lipsa autorului exceptiei, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita. Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor.
Reprezentantul partii prezente, precum si reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, in temeiul art. 16 din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
republicata, raportat la art. 164 din Codul de procedura civila, dispune
conexarea Dosarului nr. 38C/2003 la Dosarul nr. 514C/2002.
Reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate, intrucat considera ca dispozitiile de lege criticate nu
incalca prevederile art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare,
acest drept fiind asigurat prin chiar plangerea depusa de catre autorul
exceptiei impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei. In ceea ce
priveste sustinerile referitoare la incalcarea art. 135 din Constitutie, se
apreciaza ca nici acestea nu sunt intemeiate, de vreme ce executarea masurilor
dispuse prin procesul-verbal contestat se poate suspenda de catre instanta de
judecata, prin incheiere de sedinta, pana la solutionarea definitiva a cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca neintemeiata, aratand ca, in legatura cu constitutionalitatea prevederilor
de lege criticate, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 5
din 15 ianuarie 2002, care isi mentine valabilitatea si in prezenta cauza.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 15 noiembrie 2002 si din 15 ianuarie 2003, pronuntate
in dosarele nr. 6.404/2002 si nr. 4.922/2002, Judecatoria Alba Iulia si
Judecatoria Aiud au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) si ale art. 26 din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicata
de Societatea Comerciala "Albapam" - S.A. Alba din Alba Iulia in
cauze de contencios administrativ.
In motivarea exceptiei se sustine ca prevederile art. 19 alin. (1) si ale
art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 sunt contrare dispozitiilor art. 24
alin. (1) si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie. Astfel, in legatura cu
incalcarea art. 24 din Constitutie, referitor la dreptul la aparare, se arata
ca art. 19 alin. (1) din ordonanta criticata permite agentului constatator sa
incheie procesul-verbal de constatare a contraventiei in lipsa
contravenientului ori a reprezentantului sau, ceea ce face imposibil ca el sa
formuleze obiectiuni la acesta si sa indice mijloacele de proba de care
intelege sa se foloseasca. Art. 26 din ordonanta obliga agentul constatator sa
comunice instiintarea de plata a amenzii inaintea ramanerii definitive a
sanctiunii, iar, in practica, ea se intocmeste tot in lipsa contravenientului,
astfel ca si in aceasta faza "posibilitatea efectuarii unei aparari utile
este practic nula. Incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 135 alin.
(6) consta in aceea ca din continutul textelor criticate rezulta o
"raspundere obiectiva, afectandu-se resursele financiare ale persoanelor
juridice sau fizice", "dreptul la plangere are un caracter
formal", iar plata amenzii lezeaza "proprietatea, care in baza art.
135 alin. (6) din Constitutie este inviolabila".
Judecatoria Alba Iulia apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
ridicata este neintemeiata. Astfel, se arata ca prevederile art. 19 alin. (1)
din ordonanta nu incalca art. 24 din Constitutie, referitor la dreptul la
aparare, ci, ca o garantie a respectarii acestui drept, in lipsa
contravenientului, instituie obligatia pentru agentul constatator de a incheia
procesul-verbal de constatare in prezenta unui martor, proces-verbal impotriva
caruia se poate formula plangere la instanta de judecata, in fata careia
contravenientul isi poate formula apararile. Art. 26 din ordonanta criticata nu
este contrar art. 135 alin. (2) din Constitutie, deoarece inmanarea sau
comunicarea instiintarii de plata a amenzii, o data cu procesul-verbal, nu este
de natura sa lezeze dreptul de proprietate privata al persoanei fizice sau
juridice.
Judecatoria Aiud considera exceptia de neconstitutionalitate ridicata
neintemeiata, deoarece dispozitiile de lege criticate trebuie coroborate cu
ansamblul reglementarilor privind regimul juridic al contraventiilor. Asa
fiind, trebuie avute in vedere atat prevederile art. 15, 16 si 17 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001, care reglementeaza cine are calitatea de agent
constatator, continutul procesului-verbal de contraventie, precum si cazurile
de nulitate a acestuia, cat si dispozitiile art. 19 alin. (2) din aceeasi
ordonanta, referitoare la protectia contravenientului. In legatura cu
sustinerile privind neconstitutionalitatea art. 26 din ordonanta criticata, se
arata ca textul nu incalca dreptul de proprietate al contravenientului, atata
timp cat acesta are dreptul, potrivit art. 31 si art. 32 alin. (3) din acelasi
act normativ, sa conteste procesul-verbal de contraventie la instanta de
judecata, iar executarea lui sa fie suspendata.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
neintemeiata. In acest sens arata ca art. 19 alin. (1) din Ordonanta Guvernului
nr. 2/2001 cuprinde suficiente garantii care sa impiedice incheierea abuziva a
procesului-verbal, fara participarea contravenientului. De altfel, potrivit
dispozitiilor art. 31 din ordonanta, impotriva procesului-verbal de constatare
a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere la instanta
de judecata in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia,
prilej cu care, in prezenta unui avocat, se pot formula apararile considerate
necesare. Fata de aceste argumente considera ca si aplicarea amenzii pentru
savarsirea unei contraventii este consecinta legitima a incalcarii normelor
legale, iar nu, asa cum sustine autorul exceptiei in legatura cu prevederile
art. 26 din ordonanta criticata, o incalcare a dreptului de proprietate.
Mentioneaza Decizia Curtii Constitutionale nr. 5/2002, prin care a fost
respinsa exceptia de neconstitutionalitate a art. 19 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile de lege criticate sunt
constitutionale. Astfel, in legatura cu incalcarea prin art. 19 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 a art. 24 din Constitutie, se arata ca textul
criticat contine suficiente garantii care sa impiedice incheierea abuziva a
procesului-verbal fara participarea contravenientului si, de altfel, dreptul la
aparare este consacrat in sfera activitatii judiciare, iar constatarea
savarsirii unei contraventii nu se inscrie in acest cadru. Mai arata ca, in
temeiul dispozitiilor art. 31 din ordonanta, impotriva procesului-verbal de
constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate formula
plangere la instanta de judecata, in fata careia contravenientul isi poate face
orice aparare pe care o considera necesara. Cu referire la sustinerile privind
incalcarea art. 135 alin. (6) din Constitutie, considera ca aplicarea in mod
legal a unei amenzi pentru savarsirea contraventiei nu reprezinta o violare a
dreptului de proprietate. Invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale privind
constitutionalitatea prevederilor art. 19 alin. (1) din ordonanta criticata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorii-raportori,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
19 alin. (1) si ale art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
180/2002, prevederi care au urmatorul cuprins:
- Art. 19 alin. (1): "Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de
agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se
afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face
mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin
un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din
actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.";
- Art. 26: "(1) Daca agentul constatator aplica si sanctiunea, iar
contravenientul este prezent la incheierea procesului-verbal copia de pe acesta
si instiintarea de plata se inmaneaza contravenientului, facandu-se mentiune in
acest sens in procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si fata de celelalte persoane carora
trebuie sa li se comunice copia de pe procesul-verbal, daca sunt prezente la
incheierea acestuia.
(3) In cazul in care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent,
refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a
instiintarii de plata se face de catre agentul constatator in termen de cel
mult o luna de la data incheierii."
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii
de lege contravin art. 24 si art. 135 alin. (6) din Constitutie, care prevad:
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privata este, in conditiile legii,
inviolabila."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine
urmatoarele:
I. In legatura cu neconstitutionalitatea prevederilor art. 19 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin
Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 124 din 15 februarie 2002, cu prilejul solutionarii exceptiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 32/1968
privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, preluate de art. 19 alin.
(1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001. Prin aceasta decizie, respingand
exceptia de neconstitutionalitate, s-au statuat urmatoarele: critica constand,
ca si in prezenta cauza, in incalcarea dreptului la aparare consacrat de art.
24 din Constitutie este neintemeiata, deoarece textul prevede suficiente
garantii care sa impiedice incheierea abuziva a procesului-verbal fara
participarea contravenientului. De altfel, o asemenea posibilitate nu intervine
decat daca nu exista alta solutie pentru constatarea contraventiei savarsite.
Totodata, s-a observat ca dreptul la aparare este consacrat de art. 24 din
Constitutie in sfera activitatii judiciare, alin. (2) al acestui text
referindu-se chiar la "cursul procesului", or, constatarea savarsirii
unei contraventii, desi poate avea si consecinte judiciare, nu se inscrie in
acest cadru. S-a mai retinut si faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 31 din
ordonanta, impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de
aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data
inmanarii sau comunicarii acestuia, care se judeca de instanta judecatoreasca,
iar in cadrul procesului contravenientul isi poate angaja avocat si isi poate
face orice aparare pe care o considera necesara. De asemenea, conform art. 34
alin. (1) din ordonanta, in cadrul procesului pot fi administrate probe in
vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal.
In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea art. 135 alin. (6)
din Constitutie, s-a retinut ca si aceasta este neintemeiata, intrucat aplicarea
in mod legal a unei amenzi pentru o contraventie savarsita este consecinta
legitima a incalcarii unei norme legale, iar nu o incalcare a dreptului de
proprietate, relevanta fiind in acest sens prevederea art. 41 alin. (8) din
Constitutie, potrivit careia bunurile destinate, folosite sau rezultate din
contraventii pot fi confiscate in conditiile legii.
Cele statuate prin decizia mentionata isi mentin valabilitatea si in
prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine
modificarea acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale.
II. O alta critica de neconstitutionalitate vizeaza prevederile art. 26 din
ordonanta, prin raportare la art. 135 alin. (6) din Constitutie. In opinia
autorului exceptiei, incalcarea consta in aceea ca emiterea instiintarii de
plata inainte de ramanerea definitiva a sanctiunii afecteaza resursele
financiare ale persoanelor juridice sau fizice, mai exact proprietatea privata
a acestora. Curtea nu poate retine nici aceasta critica, deoarece, asa cum s-a
aratat si anterior in legatura cu dispozitiile art. 19 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001, aplicarea amenzii pentru savarsirea unei contraventii
este consecinta incalcarii normei legale, iar nu o incalcare a dreptului de
proprietate.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1)
si ale art. 26 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002,
exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Albapam" - S.A. Alba din
Alba Iulia in Dosarul nr. 6.404/2002 al Judecatoriei Alba Iulia, precum si in
Dosarul nr. 4.922/2002 al Judecatoriei Aiud.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 mai 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent sef,
Gabriela Dragomirescu