Decizia Nr.163 din 08.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304¹ şi art. 582 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tomis Team“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.778/118/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Doru Postelnicu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu sunt previzibile.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.778/118/2009, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 304¹ şi art. 582 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Tomis Team“ - S.R.L. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect o cerere de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât reglementează recursul în materia ordonanţei preşedinţiale, cale de atac care afectează caracterul urgent şi vremelnic al procedurii speciale, fiind permisă reformarea ordonanţei preşedinţiale, emisă de un reprezentant al autorităţii judecătoreşti, care este inamovibil şi care prezintă suficiente garanţii pentru a lua o măsură temporară pe calea procedurii consacrate de art. 581 din Codul de procedură civilă.Exercitarea recursului împotriva unei ordonanţe preşedinţiale vatămă dreptul la un proces echitabil, prin posibilitatea apariţiei unei incertitudini nepermise cu privire la raporturile dintre părţi pe perioada derulării litigiului. Prin dispoziţiile legale criticate, în opinia autorului, se ajunge la situaţia contrară celei avute în vedere de legiuitor, parcurgerea a două grade de jurisdicţie pentru a avea nevoie de confirmarea unui drept ce necesită o determinare sumară, dar urgentă, din partea autorităţii judecătoreşti. Prin urmare, este lipsită de conţinut procedura ordonanţei preşedinţiale şi sunt nesocotite previzibilitatea şi caracterul constant al măsurilor temporare dispuse pe perioada desfăşurării litigiului de fond între părţi.Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi corespunzătoare de exercitare a drepturilor procedurale. Instituirea căii de atac în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale, ce poate fi exercitată împotriva soluţiei date de judecătorul fondului, nu echivalează cu o nesocotire a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, ci este un argument în plus în favoarea dreptului pe care îl au părţile la un proces echitabil. Liberul acces la justiţie trebuie asigurat şi garantat tuturor persoanelor, cu atât mai mult cu cât, pentru judecarea recursului în cazul procedurii ordonanţei preşedinţiale, este consacrată o procedură derogatorie de la dreptul comun, având ca principal obiectiv celeritatea.De asemenea, instanţa arată că recursul exercitat conform art. 304¹ din Codul de procedură civilă nu poate fi calificat drept o cale de atac devolutivă, pentru că specific căii de atac devolutive este că provoacă o nouă judecată în fond, fiind posibile readministrarea probelor din primă instanţă şi administrarea de probe noi. Art. 304¹ din Codul de procedură civilă, fiind o normă specială, se completează cu dreptul comun în materie, „atunci când tace“, fără a contraveni prevederilor constituţionale invocate.Normele legale criticate, în opinia instanţei, nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin urmare nici prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu conţin norme prin care să fie încălcat dreptul persoanei „la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege“.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 304¹ şi art. 582 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 304¹. - „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.“;– Art. 582. - „Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronunţării şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile. Împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie.“ În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat prin mai multe decizii şi, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale. Astfel, referitor la dispoziţiile art. 304¹ din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 1.362 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010, Curtea a reţinut că „justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ţine de deosebirile esenţiale existente între cele două situaţii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situaţia în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral şi sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de prima instanţă, examinată de o instanţă de control judiciar, la un grad de jurisdicţie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret şi limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunţate în apel. În situaţia în care părţilor nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanţa să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecăţii. Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanţa are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, este menită să asigure părţilor o judecată echitabilă şi să conducă instanţa la cercetarea şi aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunţarea unei soluţii.“ În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 582 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 396 din 5 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 8 decembrie 2004, Decizia nr. 305 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 3 mai 2006, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a statuat că reglementările art. 581 instituie o procedură specială potrivit căreia instanţa de judecată poate dispune, prin ordonanţă preşedinţială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite sunt valabile şi în prezenta cauză. De altfel, în situaţia de faţă nu se poate ajunge la concluzia că prin instituirea unei căi de atac, respectiv a recursului prevăzut de textele legale criticate, se ajunge la lipsirea de conţinut a procedurii ordonanţei preşedinţiale, din moment ce prin art. 582 alin. 3 din Codul de procedură civilă se prevede că aceasta se judecă de urgenţă şi cu precădere tocmai pentru a nu se perpetua o stare de incertitudine. În felul acesta se ajunge la respectarea drepturilor fundamentale ale părţilor. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304¹ şi art. 582 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tomis Team“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.778/118/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae