Decizia Nr.1599 din 15.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (1¹), alin. (3) şi alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Constantin Lupoiu în Dosarul nr. 276/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 276/120/2010, Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (1¹), alin. (3) şi alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Constantin Lupoiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate permit o ingerinţă a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti, deoarece conferă şefului poliţiei rutiere competenţa de a decide în mod discreţionar suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, în timp ce procurorul sau, după caz, instanţa de judecată are doar competenţa de a constata cazurile în care punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată. Se precizează că textul de lege criticat lipseşte de eficienţă art. 30 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care oferă procurorului sau instanţei de judecată competenţa de a sesiza organul competent să constate o contravenţie dacă o faptă cercetată iniţial ca infracţiune se dovedeşte a întruni elementele unei contravenţii, situaţie în care şeful poliţiei rutiere poate lua măsura suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice, dar numai ca măsură complementară unei sancţiuni contravenţionale principale. Autorul excepţiei susţine, totodată, că normele criticate creează o situaţie discriminatorie între o persoană căreia i s-a suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice ca măsură complementară pentru săvârşirea unei contravenţii la regimul rutier şi o alta care a fost cercetată penal pentru o infracţiune la regimul rutier şi s-a dispus una dintre soluţiile prevăzute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Se încalcă, de asemenea, dispoziţiile art. 53 şi art. 125 din Constituţie, deoarece posibilitatea contravenientului de a se adresa cu plângere împotriva sancţiunii complementare de reţinere a permisului pe o perioadă de 90 de zile nu există, acesta fiind sancţionat printr-o dispoziţie a şefului poliţiei rutiere, ce nu reprezintă act administrativ supus vreunei căi de atac.Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază ca neconstituţionale textele legale criticate, deoarece creează o situaţie discriminatorie între o persoană căreia i s-a suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice ca măsură complementară a unei contravenţii la regimul rutier şi o alta care a fost cercetată penal pentru o infracţiune la regimul rutier şi pentru care s-a dispus una dintre soluţiile prevăzute de art. 103 alin. 1 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (1¹), alin. (3) şi alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificată şi completată prin art. I pct. 43 şi 44 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (1¹), alin. (3) şi alin. (6): „(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune: (...)c)pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulaţie încălcată prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce. (...) (1¹) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie se dispune de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta. [...] (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2) hotărârea de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se comunică titularului de către serviciul poliţiei rutiere, care are în evidenţă contravenientul, în termen de 10 zile de la data constatării ultimei contravenţii. [...] (6) În cazurile prevăzute la alin. (1), contravenientul este obligat să se prezinte la unitatea de poliţie pe raza căreia domiciliază, are reşedinţa sau, după caz, rezidenţa normală, în termen de 5 zile de la primirea înştiinţării scrise, pentru a preda permisul de conducere.“ În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, art. 125 privind statutul judecătorilor şi art. 131 privind rolul Ministerului Public. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că textele de lege criticate au mai fost examinate de Curtea Constituţională din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.041 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie 2010, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au în vedere ipoteza în care o faptă a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dar pentru săvârşirea căreia procurorul sau instanţa a apreciat, observând incidenţa prevederilor art. 10 din Codul de procedură penală, că nu se impune punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale împotriva învinuitului. Dacă, însă, pe parcursul cercetării penale, se constată că învinuitul a încălcat o regulă de circulaţie pentru nerespectarea căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament să fie sancţionat, în vederea atingerii finalităţii pentru care acest act normativ a fost edictat, şi anume asigurarea desfăşurării în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic. Faptul că, ulterior momentului pronunţării de procuror sau de instanţă a unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, se dispune de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule nu constituie o imixtiune a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti. Cele două tipuri de organe ale autorităţii de stat implicate în procedura prevăzută de textele de lege criticate, procurorul şi instanţa de judecată, pe de o parte, ca reprezentanţi ai autorităţii judecătoreşti, iar, pe de altă parte, şeful poliţiei, ca exponent al puterii executive, îşi exercită atribuţiile specifice în etape distincte, succesive, principiul separaţiei puterilor în stat fiind pe deplin respectat. În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului de acces liber la justiţie, Curtea a constatat că este neîntemeiată, întrucât persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea şi temeinicia măsurii dispuse de şeful poliţiei, inclusiv în ipoteza în care procurorul sau instanţa a dispus încetarea urmăririi penale sau a procesului penal, după caz, prin aplicarea art. 10 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală referitor la lipsa plângerii prealabile, aşadar fără să mai analizeze împrejurările în care a fost săvârşită fapta şi fără să mai aprecieze dacă a fost încălcată vreo regulă de circulaţie. Totodată, Curtea a constatat că nu poate reţine nici critica potrivit căreia textele de lege supuse controlului de constituţionalitate creează o situaţie discriminatorie între persoanele cărora le-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, ca măsură complementară pentru săvârşirea unei contravenţii la regimul rutier, şi cele care au fost cercetate penal pentru infracţiuni la regimul rutier şi în cazul cărora s-a dispus una dintre soluţiile prevăzute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Accesul la justiţie este deschis, într-un fel sau altul, ambelor categorii de persoane, astfel că nu se poate susţine că prevederile de lege criticate instituie un tratament discriminatoriu care să contravină principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice. Curtea constată, totodată, că autorul excepţiei din prezenta cauză a mai ridicat o excepţie de neconstituţionalitate având un obiect similar [art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (1¹) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice] şi cu aceeaşi motivare, într-o cauză pe rolul Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală. Prin Decizia nr. 124 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 10 martie 2011, Curtea a respins, pentru aceleaşi considerente mai sus arătate, excepţia de neconstituţionalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate de Curte sunt valabile şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte art. 103 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în raport cu care nu au fost formulate critici distincte. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c), alin. (1¹), alin. (3) şi alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Constantin Lupoiu în Dosarul nr. 276/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2011. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta