DECIZIE Nr.
1580 din 7 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 si
art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 30 din 13 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 şi
art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie ridicată de Mihaly Alexandru Lukacs în Dosarul nr.
8.237/301/CV/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 mai 2010, pronunţată în Dosarul
nr. 8.237/301/CV/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 şi
art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Mihaly Alexandru Lukacs, cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva
Sentinţei civile nr. 8.657 din 21 iulie 2009, pronunţată de Judecătoria
Sectorului 3 Bucureşti într-o cauză având ca obiect o plângere
contravenţională, în contradictoriu cu Direcţia
Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada
de Poliţie Rutieră.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 16, art.
21, art. 26, art. 28 şi art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin
prevederilor constituţionale ale art. 11, art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 23
alin. (11), precum şi prevederilor art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest
sens, arată, în esenţă, că faptele contravenţionale reprezintă fapte de natură
penală în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi, în aceste condiţii, urmează să li se aplice toate
principiile şi garanţiile procesual penale. Or, art. 47 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 prevede că aceasta se completează cu dispoziţiile Codului
de procedură civilă, situaţie în care sarcina probei îi incumbă contravenientului.
Astfel, se produce o răsturnare a prezumţiei de nevinovăţie, întrucât
contravenientul este considerat vinovat până ce nu face dovada contrară.
Autorul excepţiei mai arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a
Drepturilor Omului, prezumţia de legalitate şi de adevăr a procesului-verbal de
contravenţie este o prezumţie lipsită de rezonabilitate, punând un acuzat penal
într-o situaţie dezavantajoasă. In acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, concretizată în hotărâri precum Ozturk
împotriva Germaniei, 1989, Kadubec împotriva Slovaciei, 1998, Grecu
împotriva României, 2006, Engel şi alţii împotriva Olandei, 1976,
sau Anghel împotriva României, 2007.
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 şi art. 47 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:
-Art. 16: „(1) Procesul-verbal de constatare a
contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat;
numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul
constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric
personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei
contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită,
precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii
faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului
normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea
societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea
unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a
jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o
asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac si organul la care
se depune plângerea.
(11) In cazul contravenienţilor cetăţeni
străini, persoane fără cetăţenie sau cetăţeni români cu domiciliul în
străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi
numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat,
data eliberării acestuia si statul emitent.
(2)-(4) Abrogate.
(5) In cazul în care contravenientul este minor
procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau
ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia.
(6) In situaţia în care contravenientul este
persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la
denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul
fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o
reprezintă.
(7) In momentul încheierii procesului-verbal agentul
constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a
face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile
sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica' «Alte menţiuni», sub
sancţiunea nulităţii procesului-verbal.";
-Art. 21: „(1) In cazul în care prin actul normativ
de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul
constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.
(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire şi
sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul să aplice şi
sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau
persoanei competente să aplice sancţiunea. In acest caz sancţiunea se aplică
prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal.
(3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de
actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al
faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită
fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de
urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi
de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
-Art. 26: „(1) Dacă agentul constatator aplică şi
sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal,
copia de pe acesta şi înştiinţarea de plată se înmânează contravenientului,
făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va
semna de primire.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faţă de
celelalte persoane cărora trebuie să li se comunice copia de pe
procesul-verbal, dacă sunt prezente la încheierea acestuia.
(3) In cazul în care contravenientul nu este prezent
sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia,
precum şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator în
termen de cel mult o lună de la data încheierii.";
- Art. 28: „(1) Contravenientul poate achita, pe loc
sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal
ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii
prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această
posibilitate în procesul-verbal. In actul normativ de stabilire a
contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres.
Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei
următoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau
când serviciul este'suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de
lucru următoare.
(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi
achitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni- C.E.C.
- S.A. sau la unităţile Trezoreriei' Statului, iar amenzile cuvenite
bugetelor locale se achită la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C.
- S.A. sau la casieriile autorităţilor administraţiei'publice locale ori
ale altor instituţii publice abilitate să administreze veniturile bugetelor
locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcţionează, de
cetăţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul
săvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a
frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţă se predă de către
contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştă organului din
care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1).
(3) Amenzile contravenţionale pot fi achitate şi
prin intermediul instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghişeului
virtual de plăţi, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicaţiilor şi
Tehnologiei Informaţiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului
Electronic Naţional. In acest caz:
a) achitarea unei amenzi contravenţionale se
dovedeşte prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de
plată emise de Ghişeul virtual de plăţi, aceasta specificând data şi ora
efectuării plăţii;
b) se elimină obligativitatea pentru plătitor de a
preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de Ghişeul
virtual de plăţi către agentul constatator sau organul din care acesta face
parte.";
- Art. 47: „Dispoziţiile prezentei ordonanţe se
completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă."
Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale
încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul
internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale' privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de
nevinovăţie, precum şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea,
în susţinerea criticii, autorul excepţiei invocă o bogată jurisprudenţă a
Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege atacate au mai constituit obiect al controlului de
constituţionalitate, din prisma unor critici similare şi cu raportare la
aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale. Astfel, prin Decizia nr.
197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
545 din 29 iulie 2003, şi Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea
a statuat că „legislaţia contravenţională din România, similară celei germane,
intră sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale".
Curtea a reţinut că „procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci
când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar
prezumţia de care se bucură. în acest caz, instanţa de judecată competentă va
administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării
legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu
trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată
obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării
adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire
la dispoziţiile Codului de procedură civilă, instanţele de judecată nu pot face
aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din
contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului
din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, nu se
poate susţine răsturnarea sarcinii probei.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în
Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Anghel împotriva
României, a statuat că, deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona
unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţională, şi nu pe cale
penală, autorii infracţiunilor nu trebuie să se afle într-o situaţie defavorabilă
pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil
în materie penală. O asemenea poziţie este firească, întrucât, în caz contrar,
autorul unei contravenţii, din punct de vedere al protecţiei juridice de care
se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infracţiuni în
sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte
ţin de materia penală în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin
decizia menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 16, art. 21, art. 26, art. 28 şi art. 47 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de Mihaly Alexandru Lukacs în Dosarul nr. 8.237/301/CV/2009 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman