DECIZIE Nr.
1539 din 25 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) si art. 51 alin. (1) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în
Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 54 din 21 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1)şi art. 51 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, excepţie ridicată de Xu Liqin în Dosarul nr. 7.944/2/2009 ai Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că
autorul acesteia ridică probleme legate de interpretarea şi aplicarea prevederilor de lege
criticate, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 11 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.944/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România, excepţie ridicată de Xu Liqin într-o cauză având ca obiect
anularea deciziei de returnare a acesteia de pe
teritoriul României.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate
prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a
Drepturilor Omului. Aceasta, deoarece
textele de lege criticate nu cuprind prevederi care să reglementeze situaţii
similare cu cea în care aceasta se află, astfel încât să poată avea o indicare
precisă asupra normelor aplicabile în situaţia sa, şi nu protejează suficient
străinii împotriva arbitrarului şi abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări.
In acest sens, susţine că „legea ar fi trebuit să fie mai specifică pe aspectul
înţelesului de şedere ilegală, ca motiv de sancţionare prin emiterea
unei dispoziţii de returnare, în condiţiile în care, din actele depuse la
dosarul cauzei rezultă clar că în speţă este vorba doar de o întârziere,
motivată, la prelungirea dreptului de şedere, sancţiunea aplicată fiind disproporţionat
de mare faţă de fapta comisă". Mai susţine că refuzul de prelungire a
dreptul de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale îl pune pe
solicitant în situaţie de faliment şi de pierdere a investiţiilor realizate în
România, ceea ce reprezintă o vătămare gravă a dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal precizează că
aprecierea conţinutului şi înţelesului termenilor dintr-un text de lege nu
intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, ci în cea a
instanţelor de drept comun. Observă că, sub aparenţa unor critici referitoare
la ambiguitatea şi neclaritatea textelor de lege, se solicită interpretarea
acestora, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Consideră că
se urmăreşte astfel interpretarea noţiunii de şedere ilegală şi, mai concret,
interpretarea acesteia într-un sens restrictiv, prin considerarea ca legală a
unei şederi peste termenul legal cu o perioadă de întârziere foarte scurtă.
Apreciază că nu se pot reţine argumentele în sprijinul încălcării prevederilor
constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie
2008, care au următorul conţinut:
-Art. 11 alin. (1): „(1)
Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul
statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit
prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.";
- Art. 51 alin. (1): „(1)
Cererile de prelungire a dreptului de şedere temporară se depun personal de
către solicitanţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului
pentru care li s-a aprobat şederea, la formaţiunile teritoriale ale Oficiului
Român pentru Imigrări de la locul de reşedinţă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală
cuprinse la art. 21 care consacră dreptul la un proces echitabil şi la art. 44
alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private,
precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces
echitabil şi celor ale art. 1 paragraful 1 din Primul protocol adiţional la
aceeaşi convenţie, referitoare la protecţia şi garantarea proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că argumentele formulate de autorul acesteia în motivarea pretinsei
neconstituţionalităţi reprezintă, în realitate, critici referitoare la
modalitatea de aplicare în practică a prevederilor de lege ce formează obiect
al excepţiei.
Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea şi
interpretarea legii în speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor
de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cărora au fost
ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii
Constituţionale. Totodată, Curtea observă că autorul excepţiei îşi întemeiază
criticile şi pe lipsa din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 a unor norme care consideră că ar fi necesare pentru clarificarea
situaţiei sale personale sau care să reglementeze aspecte similare celor care
caracterizează situaţia sa. Instanţa de contencios constituţional nu poate
examina însă astfel de susţineri, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor normative cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1)şi art. 51 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, excepţie ridicată de Xu Liqin în Dosarul nr. 7.944/2/2009 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu