DECIZIE   Nr. 1539 din 25 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) si art. 51 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 54 din 21 ianuarie 2011

Augustin Zegrean                      - preşedinte

Aspazia Cojocaru                      -judecător

Acsinte Gaspar                          -judecător

Mircea Ştefan Minea                 -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Tudorel Toader                          -judecător

Valentina Bărbăţeanu                - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1)şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Xu Liqin în Dosarul nr. 7.944/2/2009 ai Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorul acesteia ridică probleme legate de interpretarea şi aplicarea prevederilor de lege criticate, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 11 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.944/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Xu Liqin într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de returnare a acesteia de pe teritoriul României.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aceasta, deoarece textele de lege criticate nu cuprind prevederi care să reglementeze situaţii similare cu cea în care aceasta se află, astfel încât să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situaţia sa, şi nu protejează suficient străinii împotriva arbitrarului şi abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări. In acest sens, susţine că „legea ar fi trebuit să fie mai specifică pe aspectul înţelesului de şedere ilegală, ca motiv de sancţionare prin emiterea unei dispoziţii de returnare, în condiţiile în care, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă clar că în speţă este vorba doar de o întârziere, motivată, la prelungirea dreptului de şedere, sancţiunea aplicată fiind disproporţionat de mare faţă de fapta comisă". Mai susţine că refuzul de prelungire a dreptul de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale îl pune pe solicitant în situaţie de faliment şi de pierdere a investiţiilor realizate în România, ceea ce reprezintă o vătămare gravă a dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal precizează că aprecierea conţinutului şi înţelesului termenilor dintr-un text de lege nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, ci în cea a instanţelor de drept comun. Observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la ambiguitatea şi neclaritatea textelor de lege, se solicită interpretarea acestora, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Consideră că se urmăreşte astfel interpretarea noţiunii de şedere ilegală şi, mai concret, interpretarea acesteia într-un sens restrictiv, prin considerarea ca legală a unei şederi peste termenul legal cu o perioadă de întârziere foarte scurtă. Apreciază că nu se pot reţine argumentele în sprijinul încălcării prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:

-Art. 11 alin. (1): „(1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.";

- Art. 51 alin. (1): „(1) Cererile de prelungire a dreptului de şedere temporară se depun personal de către solicitanţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat şederea, la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări de la locul de reşedinţă."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 21 care consacră dreptul la un proces echitabil şi la art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi celor ale art. 1 paragraful 1 din Primul protocol adiţional la aceeaşi convenţie, referitoare la protecţia şi garantarea proprietăţii private.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că argumentele formulate de autorul acesteia în motivarea pretinsei neconstituţionalităţi reprezintă, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practică a prevederilor de lege ce formează obiect al excepţiei.

Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii în speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Totodată, Curtea observă că autorul excepţiei îşi întemeiază criticile şi pe lipsa din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a unor norme care consideră că ar fi necesare pentru clarificarea situaţiei sale personale sau care să reglementeze aspecte similare celor care caracterizează situaţia sa. Instanţa de contencios constituţional nu poate examina însă astfel de susţineri, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor normative cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1)şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Xu Liqin în Dosarul nr. 7.944/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu