DECIZIE Nr.
1536 din 25 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 54 din 21 ianuarie 2011
Augustin Zegrean
- preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 100 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice",
excepţie ridicată de Vlad Duncescu în Dosarul nr. 5.451/325/2009 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 5.451/325/2009, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor „art. 100 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice", excepţie ridicată
de Vlad Duncescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat
împotriva sentinţei prin care a fost respinsă plângerea introdusă de către
acesta împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei
contravenţii.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art.
21 alin. (1)şi (2) din Constituţie care garantează dreptul de acces liber la
justiţie, întrucât sancţiunea complementară se aplică automat, fără a exista
posibilitatea instanţei de judecată de a cenzura această măsură independent de sancţiunea
principală a amenzii contravenţionale. Arată că, dacă o persoană este
nemulţumită doar de aplicarea sancţiunii complementare potrivit textului de
lege criticat, măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce nu
poate fi atacată separat în justiţie.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că nu se poate reţine o
încălcare a art. 21 din Constituţie, întrucât procesul-verbal de contravenţie
prin care se aplică atât sancţiunea principală, cât şi sancţiunea complementară
este supus controlului instanţelor judecătoreşti.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, Curtea observă că a fost în mod eronat precizat de
autorul acesteia ca fiind „art. 100 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002", astfel reţinându-l şi instanţa în dispozitivul
încheierii de sesizare. In realitate, astfel cum rezultă atât din cuprinsul
încheierii de sesizare, cât şi din notele scrise ale autorului excepţiei,
obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 101 alin. (3) lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3
august 2006. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 101 alin. (3) lit. a): „(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută
în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale
complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de
zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor
fapte:
a) nerespectarea regulilor
privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la culoarea roşie a
semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au
rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din
Constituţie care garantează dreptul de acces liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor de lege
criticate în prezenta cauză, din perspectiva unor critici asemănătoare şi prin
prisma aceloraşi texte din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză.
Prin Decizia nr. 340 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 322 din 17 mai 2010, Curtea a reţinut că dispoziţiile
art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie, câtă vreme împotriva
Procesului-verbal de contravenţie poate fi formulată plângere în condiţiile
cap. VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 „Căi de atac
împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenţiei", cadru în
care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil,
persoana contravenientă poate formula orice apărări pe care le consideră
necesare, iar instanţa de judecată învestită cu soluţionarea acesteia
procedează la verificarea legalităţii şi temeiniciei Procesului-verbal de contravenţie şi hotărăşte asupra
sancţiunilor contravenţionale aplicate de organul constatator.
Totodată, pronunţându-se asupra unei probleme similare,
prin Decizia nr. 1.048 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 675 din 5 octombrie 2010, Curtea a observat că, în conformitate cu prevederile
art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, persoana
nemulţumită de sancţiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenţie are
deschisă calea contestaţiei la instanţa de judecată, prilej cu care îşi poate formula plângerea în
aşa manieră încât să evidenţieze intenţia sa de a contesta doar sancţiunea
complementară.
Cele reţinute de Curtea Constituţională în deciziile
menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, nefiind evidenţiate
elemente de noutate care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei instanţei
de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Vlad
Duncescuîn Dosarul nr. 5.451/325/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu