DECIZIE Nr.
1509 din 18 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 73 din 28 ianuarie 2011
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Flavus Investiţii" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 66.023/62/2007 al
Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială.
La apelul nominal se prezintă, personal, partea Şerbu
F. Vasile Octavian. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 66.023/62/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Flavus
Investiţii" - S.R.L. din Braşov.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederea potrivit căreia încheierea
de înlocuire a administratorului judiciar se pronunţă în camera de consiliu, cu
citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, încalcă
principiul publicităţii şedinţei de judecată, cu atât mai mult cu cât, potrivit
dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ce prevalează dispoziţiilor legale şi
constituţionale interne, hotărârea judecătorească trebuie să fie pronunţată în
toate cazurile în şedinţă publică.
Consideră că instituirea unor reguli speciale se
justifică numai în anumite situaţii de excepţie, or soluţionarea cererii de
înlocuire a administratorului sau a lichidatorului nu constituie o situaţie
care să necesite asigurarea confidenţialităţii, prin judecarea şi pronunţarea
hotărârii în camera de consiliu. In acelaşi timp apreciază că dispoziţiile de
lege criticate defavorizează în mod evident creditorii care nu fac parte din
comitetul creditorilor, cu atât mai mult cu cât, în cazul respingerii cererii
de înlocuire a lichidatorului, încheierea se pronunţă în şedinţă publică, iar în
cazul admiterii cererii şi înlocuirii lichidatorului, încheierea se pronunţă în
camera de consiliu. Arată că numirea şi înlocuirea administratorului ori a
lichidatorului judiciar ar trebui dezbătute în faţa tuturor creditorilor,
dându-li-se acestora posibilitatea de a-şi exprima opinia cu privire la cererea
de înlocuire, astfel încât textul criticat încalcă liberul acces la justiţie şi
dreptul la apărare al creditorilor ce nu fac parte din comitetul creditorilor.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât dispoziţiile de lege criticate au ca scop celeritatea procedurii
insolvenţei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 359 din 21 aprilie 2006, având următorul conţinut: „In orice stadiu al procedurii,
judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl
poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru
motive temeinice. Incheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de
urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului
creditorilor."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor
dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 11
referitor la dreptul internaţional şi intern, art. 16 alin. (1) şi (2) privind
egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24
privind dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi şi art. 127 privind caracterul public al
dezbaterilor. De asemenea, autorul consideră că textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 6 paragraful 1
referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un
recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 22 din lege prevede măsurile şi sancţiunile pe
care judecătorul-sindic le poate aplica administratorului judiciar în cazul în
care acesta nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte defectuos ori cu întârziere
sarcinile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic. Textul de lege
criticat prevede una dintre aceste măsuri, şi anume înlocuirea
administratorului judiciar de către judecătorul-sindic. Inlocuirea
practicianului în insolvenţă operează din oficiu sau la cererea comitetului
creditorilor, judecătorul-sindic fiind obligat să se pronunţe printr-o
încheiere care să cuprindă motivele temeinice care au condus la adoptarea unei
astfel de măsuri.
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile
de lege atacate defavorizează în mod evident creditorii care nu fac parte din
comitetul creditorilor, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu
instituie discriminări în faţa legii, întrucât comitetul creditorilor
reprezintă voinţa majoritară a tuturor creditorilor, şi se aplică în mod egal
acestora, fără privilegii sau deosebiri, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (6) din lege, „Impotriva acţiunilor, măsurilor şi deciziilor luate de comitetul
creditorilor orice creditor poate formula contestaţie la adunarea
creditorilor".
Referitor la principiul publicităţii şedinţei de
judecată, Curtea constată că instanţa de la Strasbourg a reţinut că
publicitatea procedurii de judecată prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale protejează
cetăţenii împotriva unor şedinţe secrete care scapă cenzurii publicului, fiind
de asemenea un mijloc de menţinere a încrederii în justiţie (Hotărârea din 14
februarie 2001 pronunţată în Cauza Riepan împotriva
Austriei). Cu toate acestea, art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
nu exclude posibilitatea instanţelor, în funcţie de particularităţile fiecărui
caz în parte, de a deroga de la acest principiu. Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a reţinut că circumstanţele excepţionale care ţin de natura soluţionării
cauzei pot justifica lipsa dezbaterilor publice, de exemplu, în cazul
litigiilor preponderent tehnice care se pretează mai degrabă unor proceduri
scrise, decât susţinerilor orale, din imperative de eficacitate şi economie.
(Hotărârea din 12 aprilie 2006 pronunţată în Cauza Martinie împotriva
Franţei şi Hotărârea din 18 august 2010 pronunţată în Cauza Udorovic împotriva Italiei).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Flavus
Investiţii" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 66.023/62/2007 al Curţii de
Apel Timişoara - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu