DECIZIE Nr.
1503 din 18 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 si art. 65 alin. 1 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 5 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marieta Safta -
prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Serban Ştefan în Dosarul nr.
1.241/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu
încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 1 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr.
1.241/231/2008, Tribunalul
Vrancea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Şerban Ştefan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece reglementează în competenţa procurorului aprecierea
şi administrarea probelor, atribuindu-i astfel acestuia, deopotrivă, funcţiile
de urmărire penală şi instrumentare, conferindu-i atât
calitatea de reprezentant al Ministerului Public, cât
şi pe cea de judecător de instrucţie. Or, procurorul nu are calitatea de
„magistrat" în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Ca urmare, probele administrate de procuror sunt
nelegale şi nu pot fi folosite în procesul penal.
Tribunalul Vrancea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză
este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 63
alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul
cuprins:
- Art. 63 alin. 2: „Probele
nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul
de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor
probelor administrate, în scopul aflării adevărului.";
- Art. 65 alin. 1: „Sarcina
administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi
instanţei de judecată."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, celor ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la
un proces echitabil, precum şi celor ale art. 131 alin. (1)şi (3) privind rolul
Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
Prerogativele încredinţate procurorului de către
legiuitor privind administrarea şi aprecierea probelor în cursul urmăririi
penale, reprezintă o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de
prevederile art. 131 din Constituţie, republicată, iar nu o încălcare a acestor
dispoziţii constituţionale, aşa cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei de
neconstituţionalitate. Potrivit Constituţiei, Ministerul Public este o parte
componentă a autorităţii judecătoreşti, şi nu a puterii executive sau a
administraţiei publice. In calitatea sa de reprezentant al intereselor generale
ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, al drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor, Ministerului Public, prin procurori, îi revine
sarcina ca în faza de urmărire penală să caute, să administreze şi să aprecieze
probele care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii,
la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea tuturor
împrejurărilor pentru justa soluţionare a cauzei. Câtă vreme instanţa de
judecată, iar nu procurorul, este cea care urmează să pronunţe o hotărâre în
cauza dedusă judecăţii, atât cu prilejul soluţionării fondului litigiului, cât
şi în cadrul recursului, nu
poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia textele de lege criticate
încalcă principiul separaţiei puterilor în stat.
Tot astfel, nu se poate reţine nici critica
dispoziţiilor art. 63 alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penală
în raport cu prevederile constituţionale care consacră dreptul părţii la un
proces echitabil, întrucât dreptul învinuitului sau al inculpatului de a
propune probe şi de a cere administrarea lor se păstrează în tot cursul
urmăririi penale, precum şi în cursul judecăţii, când acesta poate să solicite
respingerea probelor cerute de procuror şi de părţi, ca o consecinţă a
dreptului său de a-şi susţine nevinovăţia. Mai mult, în faza de judecată
probele sunt percepute nemijlocit cu participarea activă a părţilor şi a
procurorului, sunt completate şi discutate în contradictoriu. Cu ocazia
deliberării, instanţa judecătorească este cea care face aprecierea definitivă a
probelor, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. 2 teza întâi din
Codul de procedură penală, nu au valoare mai dinainte stabilită.
Aceste considerente au fundamentat soluţia de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale,
pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 343 din 21 septembrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 25 octombrie 2004, fiind
valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Şerban Ştefan în Dosarul nr.
1.241/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta