DECIZIE Nr.
1499 din 18 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, art. 254 si art. 258 din Codul
penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 12 din 6 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Marieta Safta -
prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, art. 254 şi art. 258 din Codul
penal, excepţie ridicată de Valentin Crăciun în Dosarul nr. 10.081/118/2009 al
Tribunalului Constanţa - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 10.081/118/2009, Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 147, art. 254 şi artv258 din'Codul penal, excepţie ridicată de Valentin Crăciun.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate instituie o
discriminare a funcţionarului public raportat în mod exclusiv la locul de muncă,
câtă vreme salariatul din domeniul privat care săvârşeşte o faptă similară este
sancţionat cu pedepse cu limite diferite, „fără ca această diferenţiere [...]
să se raporteze la nivelul atribuţiilor pe care le exercită sau la alte aspecte
care să poată fi definite drept circumstanţe atenuante sau agravante". Se
apreciază că această discriminare este prohibită atât de dispoziţiile
constituţionale, cât şi de cele din actele internaţionale invocate.
Tribunalul Constanţa - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză
este întemeiată. Arată că „există o discriminare a funcţionarului public
raportat exclusiv la locul de muncă, atâta timp cât salariatul din domeniul
privat care săvârşeşte o faptă similară este sancţionat cu o pedeapsă cu limite
diferite, fără ca această diferenţiere, apreciată în fapt ca fiind o
discriminare, să se raporteze la nivelul atribuţiilor pe care le exercită sau
la alte aspecte care să poate fi definite drept circumstanţe atenuante sau
agravante". Din această perspectivă, apreciază că „nu există raţionament
pentru care se realizează această diferenţiere între public şi privat chiar şi
la nivelul definirii subiecţilor activi ai infracţiunii, în condiţiile în care
la nivelul infracţiunilor îndreptate contra patrimoniului această diferenţiere
nu există".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 147, art. 254 şi art. 258 din Codul penal, având
următorul cuprins:
- Art. 147 - Funcţionar public şi funcţionar: „Prin
«funcţionar public» se înţelege orice persoană care exercită permanent sau
temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de
orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care
se referă art. 145.
Prin «funcţionar» se înţelege persoana menţionată în
alin. 1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei
alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat";
- Art. 254 - Luarea de mită: „Fapta funcţionarului care, direct
sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea
unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu
îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de
un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la
15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut
obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul
este obligat la plata echivalentului lor în
bani.";
-Art. 258 - Fapte săvârşite de alţi funcţionari: „Dispoziţiile
art. 246-250 privitoare
la funcţionari publici se aplică şi celorlalţi funcţionari, în acest caz
maximul pedepsei reducându-se cu o treime.
In cazul prevăzut la alin. 1, pentru faptele
prevăzute la art. 246, 247 şi 250 alin. 1-4, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, cu excepţia acelora care au fost săvârşite de o persoană
dintre cele prevăzute la art. 147 alin. 1."
In opinia autorului excepţiei
de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în
faţa legii, în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în
art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, precum şi în art. 11 şi art.
20 cu raportare la art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv art. 1 din Protocolul nr. 12
adiţional la Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv,
interzicerea discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi
respinsă.
Astfel, Curtea Constituţională a statuat cu numeroase
prilejuri în jurisprudenţa sa (de exemplu, prin Decizia nr. 276 din 24
octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002, şi
Decizia nr. 828 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din
1 noiembrie 2007) că noţiunile de „funcţionarpublic"şi „funcţionar"sunt
de nivelul legii, astfel încât intră în competenţa exclusivă a legiuitorului
atât definirea acestor noţiuni, cât şi stabilirea răspunderii penale pentru
infracţiunile săvârşite de persoanele având această calitate. Este ceea ce
Codui penal, ca lege organică, face prin dispoziţiile art. 147, care definesc
noţiunile de funcţionar public şi funcţionar şi stabilesc infracţiunile
săvârşite de aceştia, de exemplu, infracţiunea de luare de mită, prevăzută de
art. 254 din Codul penal. In cauză, dispoziţiile art. 254 din Codul penal sunt
coroborate cu cele ale art. 258 din acelaşi act normativ, referitoare la
faptele săvârşite de alţi funcţionari. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infracţiunile, ceea
ce presupune nu numai incriminarea modalităţii de comitere a acestora, ci şi,
în anumite situaţii, circumstanţierea subiectului activ. Altfel spus, noţiunile
de „funcţionar public" şi de „alţi funcţionari" nu sunt
de rang constituţional, definirea şi reglementarea statutului acestor categorii
de salariaţi fiind de domeniul legii.
In concordanţă cu jurisprudenţa constantă în materie a
Curţii, nu poate fi primită susţinerea autorului excepţiei referitoare la
încălcarea, prin dispoziţiile din Codul penal criticate, a principiului
egalităţii în drepturi, câtă vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau
discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care are calitatea
de funcţionar public sau funcţionar, iar stabilirea sferei acestor noţiuni,
precum şi a infracţiunilor care presupun această calitate a subiectului activ
nu este de competenţa jurisdicţiei constituţionale, astfel cum s-a arătat.
Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a
dreptului la un proces echitabil, argumentată de autorul excepţiei din aceeaşi
perspectivă.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d)
şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, art. 254 şi art. 258 din Codul
penal, excepţie ridicată de Valentin Crăciun în Dosarul nr. 10.081/118/2009 al
Tribunalului Constanţa - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta