Decizia Nr.1453 din 03.11.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Construcţii Feroviare Moldova“ - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 19.655/99/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercială, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 208D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 276D/2011 având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Societatea Comercială „Den Braven România Comex“ - S.R.L. din Buftea în Dosarul nr. 7.984/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă că dovezile de comunicare a procedurilor de citare a părţilor Societatea Comercială „Qnet Internaţional“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 208D/2011 şi Societatea Comercială „Vios - Ro“ - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 276D/2011 s-au întors cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă“.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea consideră, în raport cu prevederile art. 98 din Codul de procedură civilă, că procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 276D/2011 la Dosarul nr. 208D/2011.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 276D/2011 la Dosarul nr. 208D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, pentru considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 123 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 17 ianuarie 2011 şi 21 ianuarie 2011, pronunţate în dosarele nr. 19.655/99/2006 şi nr. 7.984/3/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercială şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Construcţii Feroviare Moldova“ - S.A. din Iaşi într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost decăzută din dreptul de a fi înscrisă în tabelul creditorilor şi de Societatea Comercială „Den Braven România Comex“ - S.R.L. din Buftea în calitate de creditor într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri întemeiate pe prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei prin care a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii de admitere a creanţei împotriva debitoarei, termen care a fost pierdut datorită aplicării textului de lege criticat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că prin prevederile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 se creează o situaţie inechitabilă pentru creditorii ce nu au putut fi identificaţi în cadrul procedurii insolvenţei datorită relei-credinţe a debitorului care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune la dosar lista acestora. Creditorii sunt obligaţi, potrivit textului de lege criticat, să cumpere zilnic Buletinul procedurilor de insolvenţă şi să aloce resurse pentru citirea acestuia, pentru ca, în ipoteza în care s-ar declanşa procedura insolvenţei pentru unul dintre debitori, să poată preveni o eventuală decădere din dreptul de a fi înscrişi în tabelul creditorilor. Astfel, prin obligaţia alocării în mod constant a unor sume de bani ce ies din patrimoniul creditorilor, se realizează o restrângere nejustificată a dreptului acestora de proprietate privată, precum şi o discriminare a acelora ce nu dispun de sumele respective. Autorul excepţiei apreciază că se află într-o situaţie similară celei care a determinat pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 sunt contrare art. 24 şi 53 din Constituţie, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar nu şi potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, textul de lege criticat aducând atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, deoarece creditorii aflaţi în ipoteza acestuia nu iau cunoştinţă într-o modalitate şi într-un termen rezonabil de litigiul care priveşte drepturile lor patrimoniale. Pentru aceştia operează, datorită textului de lege criticat, prezumţia cunoaşterii procedurilor şi a termenelor de judecată prin consultarea Buletinului procedurilor de insolvenţă, sancţiunea necunoaşterii acestora fiind drastică, şi anume decăderea din dreptul de a fi înscrişi în tabelul creditorilor. Situaţia lor este similară cu aceea care a dus la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/2006 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că stabilirea unor condiţii privind exercitarea unor drepturi nu constituie o îngrădire a accesului liber la justiţie şi că judecătorul-sindic, având în vedere actele depuse de fiecare parte şi susţinerile acestora, poate să-şi formeze o părere obiectivă asupra modului în care este exercitat dreptul de a formula o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă şi a eventualelor consecinţe ale acestui demers. Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 nu are relevanţă asupra excepţiei, deoarece Curtea s-a referit la persoanele împotriva cărora se promovează o acţiune în temeiul Legii nr. 85/2006, iar nu la creditorii neidentificaţi.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul conţinut: „Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.“Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (2) privitor la garantarea proprietăţii private în mod egal prin lege, indiferent de titular, art. 53 alin. (2) referitor la proporţionalitatea măsurii restrângerii unor drepturi cu situaţia care a determinat-o, art. 124 alin. (2) potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“, precum şi prevederilor art. 6 privitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, şi Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, s-a mai pronunţat asupra textului de lege criticat în sensul respingerii excepţiei. Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor.Pornind de la aceste considerente, Curtea observă cu acest prilej că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul nerespectării caracterului echitabil al procedurii, deoarece prin prevederile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 s-a urmărit respectarea cerinţei ca procedura insolvenţei să se finalizeze într-un termen rezonabil.Totodată, Curtea observă că, în speţă, autorii excepţiei critică prevederile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 prin prisma obligaţiei pe care acestea o instituie pentru creditorii neidentificaţi de a plăti o anumită sumă de bani în vederea obţinerii Buletinului procedurilor de insolvenţă, ceea ce ar aduce atingere art. 44 alin. (2) privitor la garantarea proprietăţii private. Cu privire la aceste susţineri, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 12 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 460/2005 privind conţinutul, etapele, condiţiile de finanţare, publicare şi distribuire a Buletinului procedurilor de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iunie 2005, cu modificările şi completările ulterioare: „Oficiul Naţional al Registrului Comerţului publică săptămânal pe pagina sa de internet, cu titlu gratuit, lista persoanelor supuse procedurii de insolvenţă, care va cuprinde următoarele informaţii: denumirea debitorului, codul de identificare fiscală, numărul de ordine în registrul în care este înregistrat, numărul dosarului de insolvenţă şi instanţa pe rolul căreia este înregistrat dosarul, primul termen de judecată stabilit de instanţa judecătorească după deschiderea procedurii, tipul procedurii şi numerele Buletinului în care sunt publicate actele de procedură referitoare la debitor.“Curtea mai observă că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie din perspectiva inegalităţii şi aplicării diferenţiate a legii între creditorii neidentificaţi şi persoanele împotriva cărora se va deschide o acţiune ulterior deschiderii procedurii insolvenţei care, în urma pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, beneficiază de o primă comunicare a actelor de procedură potrivit Codului de procedură civilă. Aceasta deoarece, potrivit Codului de procedură civilă, este imposibilă comunicarea citaţiei fără a cunoaşte denumirea părţii citate.În final, Curtea reţine că dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie referitor la proporţionalitatea măsurii restrângerii unor drepturi cu situaţia care a determinat-o nu sunt incidente în speţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Construcţii Feroviare Moldova“ - S.A. din Iaşi şi de Societatea Comercială „Den Braven România Comex“ - S.R.L. din Buftea în dosarele nr. 19.655/99/2006 şi nr. 7.984/3/2009 ale Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercială şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu