DECIZIE Nr. 145 din 10 aprilie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii
audiovizualului nr. 504/2002, ale art. 40 din lege, precum si ale art. 5 alin.
1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 403 din 10 iunie 2003
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, ale art. 40 din lege, precum
si ale art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990,
exceptie ridicata de Vlad Traian in Dosarul nr. 1.604/2002 al Curtii de Apel
Bucuresti - Sectia de contencios administrativ.
La apelul nominal raspunde Consiliul National al Audiovizualului,
reprezentat de consilier juridic Corina Podaru, constatandu-se lipsa autorului
exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul partii prezente solicita respingerea exceptiei. Astfel, in
legatura cu neconstitutionalitatea prevederilor Legii nr. 504/2002 apreciaza ca
sustinerile formulate de autorul exceptiei sunt neintemeiate, intrucat existenta
Consiliului National al Audiovizualului este fundamentata pe prevederile
Constitutiei, iar in ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 5 din Legea
nr. 29/1990 arata ca aceasta lege este o lege organica in deplina concordanta
cu art. 48 alin. (1) si (2) din Legea fundamentala.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei, intrucat apreciaza ca textele de lege criticate nu sunt contrare
dispozitiilor constitutionale invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
1.604/2002, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 1 lit. m), n), p), art. 6 alin. (4), art. 10 - 20, art. 21
alin. (2) si (3), art. 22 alin. (3) si (4), art. 27 alin. (2), art. 42 alin.
(2), art. 43 alin. (5), art. 45 alin. (2), (3) si (4), art. 49, 51, art. 52 alin.
(1), (2) si (3), art. 55 alin. (3), art. 56, art. 57 alin. (1) lit. a), b) si
c), art. 58 alin. (2), art. 66, 67, 68, 74, art. 75 alin. (3), art. 76, 78, 79,
81, art. 88 alin. (1) si (3), art. 89, art. 90 alin. (3), art. 91, 92, 93, 95
si 98 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, ale art. 40 din lege, precum si
ale art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. Exceptia a fost
ridicata de Vlad Traian intr-o cauza de contencios administrativ, formulata de
acesta in contradictoriu cu Consiliul National al Audiovizualului.
In motivarea exceptiei se sustin urmatoarele:
I. Cu privire la neconstitutionalitatea unor texte din Legea nr. 504/2002:
art. 6 alin. (4) si (5), "prin trimiterea la codurile de etica
profesionala, care nu sunt acte normative", "permit oricarei grupari
de jurnalisti, radiodifuzori, sa ceara anularea unei licente", respectiv
Consiliului National al Audiovizualului sa restranga libertatea de exprimare si
liberul acces la informatii, ceea ce contravine art. 29, 30 si 31 din
Constitutie; art. 10, definind Consiliul National al Audiovizualului ca
"autoritate unica de reglementare in domeniul serviciilor de programe
audiovizuale", plaseaza acest organism pe picior de egalitate cu
autoritatile publice corespunzatoare celor trei puteri ale statului, daca nu
chiar deasupra lor, ceea ce contravine art. 58 din Constitutie, potrivit caruia
Parlamentul este unica autoritate legiuitoare; art. 10 alin. (1) care defineste
Consiliul National al Audiovizualului drept "autoritate publica autonoma",
"nu-si gaseste existenta in prevederile art. 115 alin. (2) sau art. 116
alin. (3) din Legea fundamentala", acestea fiind singurele norme
constitutionale care ar permite crearea prin lege de "autoritati
administrative autonome" si nicidecum de "autoritati publice
autonome"; art. 10 alin. (3) lit. e), art. 17 alin. (1) lit. d) si art. 95
alin. (1) lit. b) permit restrangerea unor drepturi si libertati, astfel ca
instituie, contrar art. 30 alin. (1) si (2) din Constitutie, cenzura:
"articolele atacate formeaza un ansamblu care creeaza un organ ce incalca
principiul separatiei puterilor in stat", astfel: art. 10 alin. (2), art.
15 alin. (7), art. 17 alin. (1) lit. d), art. 18, confera Consiliului putere de
legiuitor; art. 88 alin. (1), art. 90, 91 si art. 95 alin. (1) investesc
Consiliul cu putere executiva; art. 90 alin. (1), (3) si (4) investesc
Consiliul cu putere judecatoreasca; Legea contenciosului administrativ nr.
29/1990 investeste Consiliul National al Audiovizualului si cu atributul de a
judeca o contestatie indreptata impotriva propriei sale decizii; din cuprinsul
art. 91, potrivit caruia Consiliul poate sanctiona incalcarea propriilor sale
decizii cu caracter de norme de reglementare, rezulta ca acesta cumuleaza toate
cele trei functii ale puterii statale;
II. Articolul 40 din lege, apreciat de catre autorul exceptiei ca avand
legatura cu cauza, intrucat pe el se fundamenteaza Decizia Consiliului National
al Audiovizualului nr. 80/2002 privind protectia demnitatii umane si a
dreptului la propria imagine, "constituie cenzura", ceea ce
contravine art. 30 alin. (2), (6) si (7), art. 31 alin. (3), (4) si art. 49 din
Constitutie, care nu permit ingradirea prin lege a libertatii gandirii si a
opiniilor si nici masuri preventive in legatura cu libertatea de exprimare, cum
sunt cele prevazute, in special, de art. 40 si art. 95 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 504/2002. De asemenea, considera ca sunt incalcate si prevederile
art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
care, in temeiul art. 11 si 20 din Constitutie, fac parte din dreptul intern.
Mai arata ca "art. 30 alin. (7) din Constitutie vorbeste de interzicerea
unor fapte - de a defaima tara, indemnul la razboi etc. -, nu de interzicerea
difuzarii unui articol, emisiuni, care este cu totul altceva, desi articolul
ori emisiunea poate cuprinde elemente materiale ale faptelor in cauza",
precum si ca dispozitiile art. 49 din Constitutie stabilesc ca orice
restrangere a exercitiului unor drepturi sau libertati opereaza numai prin
lege, astfel ca "masura retragerii licentei de emisie a unui post de radio
sau Tv nu poate fi luata in baza art. 40 si 95 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
504/2002", iar Decizia Consiliului National al Audiovizualului nr. 80/2002
este neconstitutionala.
III. Cu privire la neconstitutionalitatea art. 5 alin. 1 din Legea
contenciosului administrativ nr. 29/1990, care in opinia autorului exceptiei
are legatura cu cauza, se arata ca acest text "confera Consiliului
National al Audiovizualului (CNA), calitatea de organ jurisdictional, de vreme
ce cetateanul este trimis intai la acesta sa conteste o decizie a sa", CNA
fiind astfel si judecator si parte interesata. Se considera ca, in felul
acesta, se incalca prevederile constitutionale ale art. 21, art. 48 alin. (1)
si ale art. 125, din continutul carora rezulta ca o autoritate administrativa
nu poate sa emita un act si tot ea sa judece o contestatie formulata impotriva
actului.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ apreciaza ca
exceptia de neconstitutionalitate ridicata este nefondata.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
neintemeiata. Mai intai observa ca din incheierea de sedinta nu rezulta care
este obiectul dosarului dedus judecatii, pentru a se putea analiza in ce masura
textele apreciate ca fiind neconstitutionale sunt incidente in cauza, iar
autorul exceptiei nu precizeaza care sunt textele constitutionale incalcate,
astfel ca in acest punct de vedere va analiza "in ce masura dispozitiile
din Legea nr. 504/2002 referitoare la organizarea si functionarea Consiliului
National al Audiovizualului sunt constitutionale, constitutionalitatea art. 40
din aceeasi lege, precum si art. 5 din Legea nr. 29/1990". In acest sens,
se arata urmatoarele: prevederea potrivit careia Consiliul National al Audiovizualului
a fost infiintat ca "autoritate publica autonoma" este in
conformitate cu dispozitiile art. 115 alin. (2) din Constitutie, care
stabileste ca alte organe de specialitate (in afara ministerelor) se pot
organiza in subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritati
administrative autonome; instituirea, prin art. 40, a interdictiei de a difuza
programe care incita la ura de rasa, religioasa, nu poate fi considerata
cenzura, ci o aplicare a prevederilor art. 30 alin. (7) din Constitutie; art. 5
din Legea nr. 29/1990 instituie o procedura administrativa, prealabila si
obligatorie sesizarii instantei, care da posibilitatea autoritatii
administrative emitente de a reanaliza actul si de a-l revoca, atunci cand
acesta este ilegal. Prin aceasta nu se incalca si nu se limiteaza nici accesul
liber la justitie si nici dreptul persoanei vatamate printr-un act
administrativ, de a obtine recunoasterea, pe calea justitiei, a dreptului
pretins, anularea actului sau repararea pagubei.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 1 lit. m), n) si p), art.
19, 20, 21, art. 27 alin. (2), art. 43 alin. (5), art. 45, 52, 56, 57, 58, 66,
74, 75, 78, 79, 81, 88, 89, 91, 92, 93, 95 si 98 din Legea nr. 504/2002 nu
ridica probleme de constitutionalitate. Cu referire la sustinerile privind
neconstitutionalitatea celorlalte texte de lege criticate, se arata: art. 10,
11, 13 si 14 sunt in sensul dispozitiilor constitutionale ale art. 115 si 116,
potrivit carora Guvernul poate crea autoritati autonome si organe de specialitate
cu avizul Curtii de Conturi; art. 6 este o aplicare in domeniul audiovizualului
a art. 30 alin. (2) din Constitutie; art. 15 si 18 sunt in concordanta cu
dispozitiile din Legea fundamentala, intrucat actele emise de catre Consiliul
National al Audiovizualului sunt acte administrative ce pot fi atacate in
justitie, potrivit Legii nr. 29/1990; art. 16 nu este contrar art. 137 alin.
(5) din Constitutie, intrucat activitatea Consiliului este finantata atat de la
bugetul de stat, cat si din venituri extrabugetare; art. 17 confera Consiliului
atributii conforme pozitiei acestuia in sistemul statal; art. 40, 57 si 75 sunt
in concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 30 alin. (6) si (7) si
ale art. 31 alin. (3) si cu art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale. In legatura cu neconstitutionalitatea
art. 5 din Legea nr. 29/1990, considera ca acesta este in concordanta cu
dreptul de petitionare si urmareste decongestionarea activitatii instantelor
judecatoresti.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art.
2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, in redactarea formulata de
autorul acesteia, il constituie prevederile art. 1 lit. m), n), p), art. 6
alin. (4), art. 10 - 20, art. 21 alin. (2) si (3), art. 22 alin. (3) si (4),
art. 27 alin. (2), art. 42 alin. (2), art. 43 alin. (5), art. 45 alin. (2), (3)
si (4), art. 49, 51, art. 52 alin. (1), (2) si (3), art. 55 alin. (3), art. 56,
art. 57 alin. (1) lit. a), b) si c), art. 58 alin. (2), art. 66, 67, 68, 74,
art. 75 alin. (3), art. 76, 78, 79, 81, art. 88 alin. (1) si (3), art. 89, art.
90 alin. (3), art. 91, 92, 93, 95 si 98 din Legea audiovizualului nr. 504/2002,
ale art. 40 din lege, precum si ale art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului
administrativ nr. 29/1990. Autorul exceptiei considera ca autoritatea
administrativa autonoma - Consiliul National al Audiovizualului - nu are un
statut constitutional si se solicita Curtii Constitutionale sa se pronunte
asupra tuturor articolelor din legea criticata, care au legatura cu textele
mentionate in mod expres. Intrucat Consiliul National al Audiovizualului este
autoritatea publica ce formeaza obiectul de reglementare al Legii nr. 504/2002,
rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate priveste legea in intregul sau,
astfel ca prin prezenta decizie cu privire la aceasta Curtea urmeaza sa se
pronunte, precum si cu privire la art. 40 din lege, care are urmatorul cuprins:
"Este interzisa difuzarea de programe care contin orice forma de incitare
la ura pe considerente de rasa, religie, nationalitate, sex sau orientare
sexuala".
Totodata, exceptia de neconstitutionalitate priveste si dispozitiile art. 5
alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1992, al caror continut
este urmatorul: "Inainte de a cere tribunalului anularea actului sau
obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat se va adresa pentru
apararea dreptului sau, in termen de 30 de zile de la data cand i s-a comunicat
actul administrativ sau la expirarea termenului prevazut la art. 1 alin. 2,
autoritatii emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de 30
de zile de la aceasta".
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile de
lege criticate contravin, in ordinea invocarii lor, urmatoarelor texte din
Constitutie: art. 29, 30, 31, 58, art. 115 alin. (2), art. 116 alin. (3), art.
49, 21, art. 48 alin. (1) si art. 125 alin. (1), care au urmatorul continut:
- Art. 29: "(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si
libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni
nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa,
contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in
spirit de toleranta si de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor
proprii, in conditiile legii.
(4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte
sau actiuni de invrajbire religioasa.
(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul
acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale,
in penitenciare, in azile si in orfelinate.
(6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor
convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine."
- Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau
a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris,
prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt
inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a
face publica sursa finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la
razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica,
precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la
cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului,
organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de
multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii.
Delictele de presa se stabilesc prin lege.";
- Art. 31: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie
de interes public nu poate fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate
sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra
problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie
a tinerilor sau siguranta nationala.
(4) Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa
asigure informarea corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele
trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea
dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar
asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.";
- Art. 58: "(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al
poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.
(2) Parlamentul este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat";
- Art. 115 alin. (2): Alte organe de specialitate se pot organiza in
subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritati administrative
autonome.";
- Art. 116 alin. (3): "Autoritati administrative autonome se pot
infiinta prin lege organica.";
- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 48 alin. (1): "Persoana vatamata intr-un drept al sau de o
autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in
termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea
dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.";
- Art. 125 alin. (1): "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie
si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala retine urmatoarele:
I. In legatura cu neconstitutionalitatea Legii nr. 504/2002 in intregul
sau, in esenta, din continutul criticilor formulate reiese ca autorul exceptiei
nu este de acord cu existenta Consiliului National al Audiovizualului in
sistemul autoritatilor publice din Romania, cu atributiile acestei autoritati
publice si nici cu raporturile sale din domeniul comunicarii audiovizuale si,
in consecinta, apreciaza ca prevederile legii sunt contrare art. 21, art. 29 -
31, art. 58, art. 115 alin. (2), art. 116 alin. (3) si art. 125 din
Constitutie.
Consiliul National al Audiovizualului, infiintat prin lege organica in
temeiul art. 116 alin. (3) din Constitutie, este o autoritate administrativa
autonoma, asa incat faptul ca din redactarea art. 10 din Legea nr. 504/2002,
potrivit caruia "Consiliul National al Audiovizualului, denumit in continuare
Consiliu, este autoritate publica autonoma sub control parlamentar si garantul
interesului public in domeniul comunicarii audiovizuale", lipseste
caracteristica "administrativa" nu rezulta, asa cum sustine autorul
exceptiei, neconstitutionalitatea dispozitiilor legale care reglementeaza
aceasta autoritate. Pentru determinarea naturii juridice a unei autoritati
publice este necesar sa se observe nu doar aspectele formale, ci si cele
substantiale, legate de atributiile pe care ea le exercita. Sub acest aspect, conform
atributiilor stabilite prin Legea nr. 504/2002, Consiliul National al
Audiovizualului nu are, potrivit opiniei autorului exceptiei, calitate de
"legiuitor", ci este autoritatea unica de reglementare in domeniul
serviciilor de programe audiovizuale, in conditiile si cu respectarea
prevederilor legii. De asemenea, nici atributiile Consiliului privitoare la
supravegherea aplicarii, controlul indeplinirii obligatiilor si sanctionarea
incalcarii legii audiovizualului nu transforma aceasta autoritate intr-o putere
executiva, ci ii confera competente specifice autoritatilor administratiei
publice, care realizeaza servicii publice pentru a apara interesul public. In
consecinta, nu se poate sustine ca aceasta autoritate administrativa autonoma
cumuleaza "toate cele trei functii ale puterii statale". Asa fiind,
Curtea Constitutionala urmeaza sa respinga ca neintemeiate criticile de
neconstitutionalitate formulate cu privire la Legea nr. 504/2002, in intregul
sau.
O critica distincta vizeaza art. 40 din lege, care interzice difuzarea de
programe care contin orice forma de incitare la ura pe considerente de rasa,
religie, nationalitate, sex sau orientare sexuala. Acest text este considerat
ca fiind neconstitutional deoarece ar introduce o cenzura, ceea ce ar contraveni
art. 30 alin. (2) din Constitutie, care prevede ca "Cenzura de orice fel
este interzisa". Curtea constata ca nici aceasta sustinere nu poate fi
retinuta, intrucat art. 40 din Legea nr. 504/2002 da expresie prevederilor
constitutionale ale art. 30 alin. (7), potrivit carora "Sunt interzise de
lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura
nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la
separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene,
contrare bunelor moravuri".
II. In sfarsit, o ultima critica de neconstitutionalitate priveste
dispozitiile art. 5 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990,
referitoare la procedura administrativa prealabila sesizarii instantei de
judecata, procedura care, in opinia autorului exceptiei, confera Consiliului
National al Audiovizualului "calitatea de organ jurisdictional",
incalcand astfel prevederile constitutionale ale art. 21, art. 48 alin. (1) si
ale art. 125. Examinand aceste sustineri, Curtea constata ca prevederile art. 5
din Legea nr. 29/1990 au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate
prin raportare la art. 21 si 48 din Constitutie. Prin Decizia Curtii
Constitutionale nr. 235 din 21 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, respingand exceptia,
Curtea a retinut ca prin continutul lor aceste dispozitii nu impiedica persoana
care se considera vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica sa
sesizeze instantele judecatoresti, ci instituie o procedura prealabila
obligatorie, anterioara acestei sesizari, procedura care reprezinta pentru
cetatean inca o posibilitate in apararea drepturilor sale. De asemenea, a mai
retinut ca Legea nr. 29/1990 este o lege organica, ale carei dispozitii sunt in
sensul art. 48 din Constitutie. Cele statuate prin aceasta decizie isi mentin
valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi care
sa determine schimbarea jurisprudentei anterioare.
Totodata, Curtea nu poate retine nici incalcarea, prin textul criticat, a
prevederilor art. 125 din Constitutie, referitoare la "Instantele
judecatoresti", intrucat procedura prealabila sesizarii instantei
judecatoresti, instituita in materia contenciosului administrativ, nu confera
nici unei autoritati publice extrajudiciare si nici Consiliului National al
Audiovizualului calitatea de instanta judecatoreasca.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii audiovizualului
nr. 504/2002, ale art. 40 din lege, precum si ale art. 5 alin. 1 din Legea
contenciosului administrativ nr. 29/1990, exceptie ridicata de Vlad Traian in
Dosarul nr. 1.604/2002 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia de contencios
administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 aprilie 2003.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent sef,
Gabriela Dragomirescu