DECIZIE Nr.
1441 din 5 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) si (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 889 din 18 decembrie 2009
Tudorel Toader -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Sorina Paul în Dosarul nr.
778/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 3.509D/2009 al Curţii
Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea
Societatea Comercială „Administrarea Domeniului Public" - S.A. Timişoara a
transmis Curţii note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
4.129D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată de Ilin Zdravko în Dosarul nr. 8.576/30/2008 al Curţii de Apel
Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
5.212D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
ridicată de Societatea Comercială „Vodafone România" - S.A. din Bucureşti
în Dosarul nr. 10.947/271/CA/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială,
de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a
acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 5.212D/2009 şi nr.
4.129D/2009 la Dosarul nr. 3.509D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că
aspectele invocate de autorii acesteia, referitoare atât la sustragerea actelor
administrative cu caracter normativ de la controlul instanţelor judecătoreşti,
cât şi la posibilitatea legală ca un act administrativ unilateral cu caracter
individual, emis chiar anterior adoptării Legii nr. 554/2004, să poată fi
atacat oricând pe calea excepţiei de nelegalitate, excedează controlului Curţii
Constituţionale, deoarece constituie probleme de interpretare şi aplicare
unitară a legii, de competenţa Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a cărei
jurisprudenţa, de altfel, oferă soluţii la aceste probleme.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 778/30/2009, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Sorina Paul într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei excepţii de
nelegalitate privind un act administrativ.
Prin Incheierea din 12 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 8.576/30/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004.
Excepţia a fost ridicată de Ilin Zdravko într-o cauză
privind soluţionarea unui recurs având ca obiect excepţia de nelegalitate a
unui act administrativ.
Prin Incheierea din 21 mai 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 10.947/271/CA/2006, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Vodafone România" - S.A. din Bucureşti într-o cauză privind soluţionarea
unui recurs având ca obiect excepţia de nelegalitate a unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei ridicate în dosarele nr. 3.509D/2009 şi nr.
4.129D/2009 formulează critici de neconstituţionalitate identice, prin care
pretind încălcarea principiului egalităţii în drepturi, deoarece prevederile
art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sustrag de
la controlul exercitat de instanţele de contencios administrativ actele
administrative cu caracter normativ, fără a indica o altă cale de acces la
justiţie. In plus, în Dosarul nr. 5.212D/2009, autorul excepţiei invocă şi
încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, al securităţii
raporturilor juridice şi al dreptului la soluţionarea cauzei într-un termen
rezonabil. In acest sens, arată că prevederile art. 4 alin. (1) şi (2) din
Legea nr. 554/2004 creează posibilitatea repunerii pe rolul instanţelor
judecătoreşti, în mod repetat şi fără limită de timp, a unui act administrativ
unilateral cu caracter individual împotriva căruia nu a fost exercitată în
termen acţiunea în anulare şi care şi-a produs deja efectele juridice faţă de
destinatarul actului sau chiar terţe persoane.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ, exprimându-şi
opinia în Dosarul nr. 3.509D/2009, apreciază că dispoziţiile legale
criticate „încalcă dispoziţiile art. 24 din Constituţie, ce garantează dreptul
la apărare, şi ale art. 44 din aceasta, având în vedere imposibilitatea de a
cenzura un act administrativ normativ".
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în
Dosarul nr. 4.129D/2009, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi
opinia în Dosarul nr. 5.212D/2009, arată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi
(2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu contravin
prevederilor art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (2) şi ale art. 20 din
Constituţie, invocate de autorul excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul, exprimându-şi
punctul de vedere în Dosarul nr. 3.509D/2009, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, aşa cum s-a pronunţat Curtea
Constituţională prin numeroase decizii, de exemplu deciziile nr. 219/2006, nr.
377/2006 sau nr. 34/2009.
Avocatul Poporului, exprimându-şi
punctul de vedere în dosarele nr. 3.509D/2009 şi nr. 4.129D/2009, consideră că
dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, modificată şi completată, sunt constituţionale, astfel cum a statuat
Curtea Constituţională prin deciziile nr. 698/2008, nr. 426/2008 şi nr.
34/2009. Menţionează că prevederile art. 44 din Constituţie nu au incidenţă în
cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct.
5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următoarea
redactare:
- Art. 4: „(1) Legalitatea unui act administrativ
unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate
fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau
la cererea părţii interesate. In acest caz, instanţa, constatând că de actul
administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin
încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă
cauza. Incheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este
supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de
sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în
ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate
este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze.
(2) Instanţa de contencios administrativ se
pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi
a emitentului. In cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act
administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi,
cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale
în vigoare la momentul emiterii actului administrativ."
Autorii excepţiei invocă încălcarea principiului
egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, a principiului
neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai
favorabile, reglementat de art. 15 alin. (2) din aceasta. De asemenea, prin
raportare la art. 11 alin. (1) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală,
referitoare la principiul priorităţii aplicării reglementărilor internaţionale
mai favorabile în materia drepturilor omului, sunt invocate şi prevederile art.
6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale în ceea ce priveşte componenta dreptului la un proces echitabil,
referitoare la securitatea raporturilor juridice şi judecarea oricărei pricini
într-un termen rezonabil, „principiile statuate prin Codul bunei administraţii,
aprobat prin Recomandarea CM/Rec 7 a Consiliului de Miniştri al Uniunii
Europene din 20 iunie 2007", în special art. 6 din acest cod, precum şi jurisprudenţa
constantă a Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene şi a Curţii Europene a
Drepturilor Omului.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate
asemănătoare celor formulate şi de autorii prezentei excepţii. Astfel, cu
privire la susţinerile de neconstituţionalitate referitoare la imposibilitatea
ca un act administrativ cu caracter normativ să fie supus controlului
judecătoresc, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 342 din 17 martie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie
2009, următoarele: „(...) faptul că excepţia de nelegalitate vizează, potrivit
art. 4 alin. (1) din legea criticată, doar actele administrative unilaterale cu
caracter individual, nu are semnificaţia excluderii actelor administrative
unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de
instanţa de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea
acţiunii directe, separate, şi nu a incidentului procedural, adică, în speţă, a
excepţiei de nelegalitate. Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004
reglementează obiectul acţiunii judiciare în materia contenciosului
administrativ, acesta fiind raportat la «actul administrativ unilateral» al
unei autorităţi publice, fără nicio distincţie cu privire la caracterul
individual ori normativ al acestuia."
In legătură cu criticile de neconstituţionalitate
formulate în Dosarul nr. 5.212D/2009, referitoare la încălcarea principiului
neretroactivităţii legii civile şi al securităţii raporturilor juridice, prin
posibilitatea atacării oricând, pe calea excepţiei de nelegalitate, a unui act
administrativ unilateral emis chiar anterior intrării în vigoare a Legii nr.
554/2004, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, de exemplu prin Decizia nr.
425 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 354 din 8 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea Constituţională a reţinut, în
esenţă, că posibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate a unui act
administrativ cu caracter individual oricând, fără limită în timp, nu este
neconstituţională, întrucât „obţinerea sau apărarea unui drept ori protejarea
unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cărui legalitate
este îndoielnică şi care nu ar putea fi dovedită altfel decât prin ridicarea
excepţiei de nelegalitate", iar „contestarea pe cale incidentală a
legalităţii, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se
justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care
soluţia pronunţată de instanţă riscă să fie fondată pe un act ilegal".
Cu privire la dreptul la soluţionarea cauzei într-un
termen rezonabil, consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, de asemenea invocat de autorul
excepţiei, Curtea a arătat, prin Decizia nr. 491 din 6 mai 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 13 iunie 2008, că, „tocmai
pentru a asigura respectarea cerinţei soluţionării într-un termen rezonabil a
procesului în cadrul căruia a fost ridicată, instanţa de contencios administrativ
trebuie să se pronunţe cu celeritate asupra legalităţii actului administrativ
contestat".
Curtea Constituţională constată că cele reţinute prin
deciziile evocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, de vreme ce nu
au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie invocată de Sorina Paul în Dosarul nr. 778/30/2009 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de
Ilin Zdravko în Dosarul nr. 8.576/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia
contencios administrativ şi fiscal, precum şi excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, excepţie invocată de
Societatea Comercială „Vodafone România" - S.A. din Bucureşti în Dosarul
nr. 10.947/271/CA/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi