DECIZIE Nr.
1434 din 5 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) si (3)
si art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind
obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 879 din 16 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „RAM NET" - S.R.L, din Botoşani în Dosarul nr. 9.625/E/193/2008
al Tribunalului Botoşani - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
3.211 D/2009, care are parţial acelaşi obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestor
dosare.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca
aceste dosare să fie conexate.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea
Dosarului nr. 3.211 D/2009 la Dosarul nr. 2.833D/2009, care este primul
înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea din 13 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 9.625/193/E/2008, Tribunalul Botoşani - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „RAM NET" - S.R.L, din Botoşani.
Prin Incheierea din 28 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 14.144/325/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10
lit. b), art. 11 alin. (1) şi (3) şi art. 14 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „PORTO PETROL" - S.R.L, din
Timişoara.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 14 alin. (2) din ordonanţa criticată
contravin art. 26 şi 53 din Constituţie, deoarece îngrădesc dreptul la muncă al
salariaţilor care lucrau în unitatea a cărei activitate a fost suspendată, iar,
pe de altă parte, lipsesc unitatea de posibilitatea de a folosi bunurile sale,
în scopul desfăşurării activităţii pentru care a fost înfiinţată.
De asemenea, se mai susţine că art. 10 lit. b), art. 11
alin. (1) şi (3) şi art. 14 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă contravin art. 15,
23, 44, 115 şi 135 din Constituţie, deoarece instituie o prezumţie de vinovăţie
a operatorului economic persoană juridică şi exclud posibilitatea ca acesta să
facă dovada că vinovăţia pentru comiterea faptei contravenţionale revine unei
persoane fizice -angajat sau având altă calitate - iar, pe de altă parte,
sancţiunile prevăzute de lege sunt de natură să aducă atingere dreptului de
proprietate şi libertăţii comerţului.
Tribunalul Botoşani - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate.
Judecătoria Timişoara consideră
că prevederile art. 11 alin. (1) şi (3) din ordonanţa criticată contravin art.
44 alin. (8) din Constituţie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 10
lit. b), art. 11 alin. (1) şi (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi
completările ulterioare.
Aceste texte de lege au următoarea redactare:
-Art. 10 lit. b): „(1) Constituie contravenţii
următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni:
[...]
b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de
a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform
art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la
art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau
serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale,
precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile
efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei
operative, [... ].";
- Art. 11 alin. (1) şi (3):
„(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la
art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepţia celor prevăzute la art.
10 lit. d), astfel:
a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), g) şi
o) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;
b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1),
i), j), I) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei;
c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) si n) se
sancţionează cu amendă de la 40.000 lei la 60.000 lei.
(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor
sau de prestare a serviciilor aparţinând operatorilor economici prevăzuţi la
art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în
documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul
special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz,
sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul
de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori
prestarea de servicii după suspendarea activităţii operatorilor economici,
potrivit art. 14.";
- Art. 14 alin. (2): „(2) Nerespectarea de către
agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea
aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru
toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare
inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal
privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul
ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o
perioadă de 3 luni."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 26 referitor
la viaţa intimă, familială şi privată, art. 41 alin. (1) privind munca şi
protecţia socială a muncii, art. 44 alin. (1), (2), (8) şi (9) privind dreptul
de proprietate privată, art. 115 alin. (6) privind domeniile în care nu pot fi
adoptate ordonanţele de urgenţă şi art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la
libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Examinând excepţia, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 şi art. 14 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 s-a mai pronunţat prin prisma
aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezentele
cauze. Astfel, prin Decizia nr. 667 din 10 octombrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Decizia
nr. 1.255 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 114 din 25 februarie 2009, Decizia nr. 670 din 30 aprilie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie
2009, şi Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea, făcând
referire la jurisprudenţa sa anterioară, a reţinut, în esenţă, că stabilirea
unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune
legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a
asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea,
Curtea a constatat că aceste prevederi de lege reprezintă norme coercitive,
instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă
dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la
punctele de vânzare aparţinând agenţilor economici, consecinţa încălcării
acestor dispoziţii legale fiind confiscarea sumelor a căror provenienţă nu
poate fi justificată, aşa cum prevede art. 44 alin. (9) din Constituţie.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea principiului constituţional al prezumţiei de
nevinovăţie, Curtea a decis că textele de lege criticate nu instituie o
răspundere obiectivă, „întrucât, fiind vorba de săvârşirea unor contravenţii,
nu se poate aplica niciodată o sancţiune contravenţională în lipsa elementului
vinovăţiei, care este de esenţa acesteia. Existenţa sau inexistenţa vinovăţiei
este un element al stării de fapt, a cărei apreciere este de atributul exclusiv
al instanţei de judecată, căreia persoana sancţionată contravenţional i se
poate adresa fără nicio îngrădire, beneficiind în mod corespunzător de toate
garanţiile dreptului la un proces echitabil".
Şi, în fine, Curtea a mai reţinut că suspendarea pe o
perioadă de 3 luni a activităţii unităţii care nu a respectat obligaţiile
prevăzute de textul de lege criticat nu este o măsură de natură a restrânge
libertatea comerţului sau de a afecta obligaţiile statului de a asigura
protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în
activitatea economică, financiară şi valutară sau crearea condiţiilor necesare
pentru creşterea calităţii vieţii, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsură
prin care statul dă expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile menţionate şi
având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele
cuprinse în acestea îşi menţin valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (1) şi (3) şi art. 14 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „RAM NET" - S.R.L, din Botoşani în Dosarul nr.
9.625/193/E/2008 al Tribunalului Botoşani - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercială „PORTO PETROL" -
S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 14.144/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Maria Bratu