DECIZIE Nr. 138 din 8 mai 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1,
ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, precum si
ale art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 272 din 25 mai 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de
procedura penala, precum si ale art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul
penal, exceptie ridicata de Cecilia Cezara Bebis, Zora Mihaela Mincu si Marian
Petrescu in Dosarul nr. 18.518/2000 al Judecatoriei Sectorului 2, municipiul
Bucuresti.
La apelul nominal raspunde Asociatia investitorilor pagubiti C.E.C. -
F.N.I. 6.12.1999 - mai 2000, prin reprezentant, precum si Nica Stefan Popa, Ana
Mihaila, Corneliu Virgil Mihaila si Lucian Spetie, constatandu-se lipsa
celorlalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Partile prezente, avand cuvantul, solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata. Se arata ca in legatura cu
constitutionalitatea textelor de lege criticate Curtea Constitutionala s-a
pronuntat prin mai multe decizii, dintre care sunt mentionate Decizia nr. 210
din 26 octombrie 2000 si Decizia nr. 192 din 12 octombrie 2000. Se apreciaza ca
nu exista elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii
Constitutionale in aceasta materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 2 martie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 18.518/2000,
Judecatoria Sectorului 2, municipiul Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, ale art.
172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, precum si ale art.
147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal, exceptie ridicata de Cecilia
Cezara Bebis, Zora Mihaela Mincu si Marian Petrescu intr-o cauza penala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura
penala sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 24 referitoare la
dreptul la aparare, precum si ale art. 20 alin. (1) din Constitutie, raportate
la art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale. Se arata ca, in esenta, potrivit acestor din
urma dispozitii, orice persoana cercetata are dreptul sa fie informata in cel
mai scurt timp asupra naturii si cauzei acuzatiei, sa dispuna de timpul si de
inlesnirile necesare pregatirii apararii, sa se apere singura ori sa fie
asistata de un aparator, sa poata pune intrebari martorilor acuzarii si sa
obtina audierea martorilor apararii in aceleasi conditii. Or, dispozitiile din
Codul de procedura penala, criticate ca fiind neconstitutionale, nu stabilesc in
sensul acestor prevederi nici o obligatie pentru organul de urmarire penala in
materie de aparare, in faza actelor premergatoare.
Cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor art. 147 alin. 2 din
Codul penal, care defineste notiunea de functionar, si ale art. 258 din acelasi
cod, potrivit caruia dispozitiile art. 246 - 250 din Codul penal se aplica si
functionarilor, se sustine ca acestea contravin prevederilor art. 72 alin. (3)
lit. i) din Constitutie, ce stabilesc ca statutul functionarilor publici se
reglementeaza prin lege organica. Se mai arata ca, in conformitate cu
prevederile art. 72 alin. (3) lit. l) din Constitutie, tot prin lege organica
se reglementeaza si regimul privind raporturile de munca, sindicatele si
protectia sociala. Asa fiind, se apreciaza ca dispozitiile art. 147 alin. 2 si
ale art. 258 din Codul penal sunt neconstitutionale, deoarece anuleaza
distinctia prevazuta de Constitutie intre regimul juridic al functionarilor
publici si regimul general al raporturilor de munca.
Judecatoria Sectorului 2, municipiul Bucuresti, exprimandu-si opinia,
apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel se
arata ca, potrivit dispozitiilor art. 224 din Codul de procedura penala,
"actele premergatoare sunt mijloace de investigatie prin care se verifica
seriozitatea unei sesizari, precum si existenta sau inexistenta vreunuia dintre
cazurile prevazute in art. 10 din Codul de procedura penala, ori a unui caz de
nepedepsire". Se mai arata ca actele premergatoare se efectueaza tocmai in
vederea inceperii urmaririi penale si se situeaza inaintea declansarii
urmaririi penale, sunt facultative si nu se realizeaza daca sesizarea este
suficienta pentru a se dispune inceperea urmaririi penale. Totodata se
apreciaza ca "in continutul actelor premergatoare intra activitati ce nu
au nimic in comun cu formele de realizare a actelor juridice propriu-zise,
activitati care sunt asemanatoare cu unele acte procedurale, dar care nu
imbraca haina juridica a acestora, precum si activitati ce au o consacrare
procedurala si care nu pot avea loc decat in cazurile si conditiile prevazute
de lege". In sfarsit, se considera ca, intrucat actele premergatoare se
limiteaza numai la actele necesare in vederea inceperii urmaririi penale, in
cadrul lor nu se pot efectua acte specifice urmaririi penale sau acte care nu
sunt necesare pentru inceperea urmaririi penale si, cu atat mai mult, nu se pot
administra probe, asa cum sustin autorii exceptiei.
Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147
alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal se arata ca nici aceasta nu este
intemeiata, intrucat "diferentele existente intre cele doua legi organice
cu privire la notiunea de functionar public constituie o chestiune de
interpretare si aplicare a legii, respectiv de conflict al legilor in timp si
nicidecum o incalcare a Constitutiei".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este nefondata, "intrucat dispozitiile art. 6 alin.
1, art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala nu contravin
prevederilor art. 24 din Constitutie, iar dispozitiile art. 147 si 258 din
Codul penal nu contravin prevederilor art. 72 alin. (3) lit. i) si l) din
Constitutie si nu incalca nici alte prevederi constitutionale". In acest
sens, cu privire la sustinerea potrivit careia exercitiul dreptului la aparare,
prevazut la art. 24 din Constitutie, nu este asigurat si in faza actelor
premergatoare, se arata ca in mod constant Curtea Constitutionala a statuat ca
prevederile art. 224, ale art. 6 alin. 1 si ale art. 172 alin. 1 din Codul de
procedura penala nu contravin dispozitiilor constitutionale mentionate si nici
prevederilor art. 6 pct. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale.
Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 147
alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal se apreciaza ca "existenta unor
deosebiri intre reglementarile cuprinse intre doua acte normative nu este o
problema de neconstitutionalitate, ci una de interpretare juridica, care excede
competentei Curtii Constitutionale". In sprijinul acestor sustineri se
mentioneaza Decizia Curtii Constitutionale nr. 192 din 12 octombrie 2000.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente si concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala,
precum si ale art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal.
Dispozitiile din Codul de procedura penala, criticate ca fiind
neconstitutionale, au urmatorul continut:
Art. 6 alin. 1
"Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si
celorlalte parti in tot cursul procesului penal.";
Art. 172 alin. 1
"In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului
are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate
formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea
actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost
incunostintat de data si ora efectuarii actului.";
Art. 224
"In vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala
poate efectua acte premergatoare.
De asemenea, in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire
penala pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si
lucratorii operativi din Ministerul de Interne, precum si din celelalte organe
de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest
scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa
sigurantei nationale.
Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare
poate constitui mijloc de proba."
Dispozitiile art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal, de asemenea
criticate ca fiind neconstitutionale, prevad:
Art. 147
"Prin <<functionar public>> se intelege orice persoana
care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost
investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei
unitati dintre cele la care se refera art. 145.
Prin <<functionar>> se intelege persoana mentionata in alin. 1,
precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte
persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat.";
Art. 258
"Dispozitiile art. 246 - 250 privitoare la functionari publici se
aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducandu-se cu
o treime."
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca textele din Codul de
procedura penala si cele din Codul penal, mentionate anterior, contravin art.
24 din Constitutie, care prevede: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu", precum si dispozitiilor
constitutionale ale art. 72 alin. (3) lit. i) si l), potrivit carora: "(3)
Prin lege organica se reglementeaza: [...]
i) statutul functionarilor publici; [...]
l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia
sociala."
Totodata se mai sustine ca sunt incalcate si prevederile art. 20 alin. (1)
din Constitutie (care stabilesc ca "Dispozitiile constitutionale privind
drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in
concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu
celelalte tratate la care Romania este parte"), prin raportare la
prevederile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform carora "Orice
acuzat are, in special, dreptul:
a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o
intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse
impotriva sa;
b) sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;
c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si,
daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi
asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele
justitiei o cer;
d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina
citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii
acuzarii [...]"
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta,
urmeaza sa fie respinsa.
I. O prima critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 6
alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, in
legatura cu care se sustine ca incalca prevederile constitutionale ale art. 24
referitoare la dreptul la aparare, precum si pe cele ale art. 20 din
Constitutie, prin raportare la dispozitiile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In
sprijinul acestor sustineri se arata, in esenta, ca in faza actelor
premergatoare, desi impotriva autorilor exceptiei au fost efectuate numeroase
activitati specifice urmaririi penale, acestia nu au putut fi asistati de
aparator, deoarece nu aveau calitatea de invinuiti sau inculpati. Se mai
sustine, de asemenea, ca in faza actelor premergatoare au fost administrate
probe fara ca autorii exceptiei sa fie asistati de aparatori si fara sa li se
aduca la cunostinta invinuirea.
Analizand aceste sustineri, Curtea Constitutionala constata ca asupra constitutionalitatii
dispozitiilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de
procedura penala s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 210 din 26
octombrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 110
din 5 martie 2001, intr-o cauza in care s-a invocat incalcarea acelorasi texte
din Constitutie si pe baza, in esenta, a unei argumentari asemanatoare celei
din prezentul dosar.
Cu acel prilej, respingand exceptia de neconstitutionalitate ridicata,
Curtea Constitutionala a retinut ca atat art. 6 alin. 1, cat si art. 172 alin.
1 din Codul de procedura penala transpun in norme procedurale pentru inculpat,
invinuit si celelalte parti ale procesului penal, pe tot parcursul procesului
penal, principiul constitutional al dreptului de aparare, precum si dreptul
acestora de a fi asistati de aparator. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 2 alin. 1 din Codul de procedura penala, "Procesul penal
se desfasoara atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii,
potrivit dispozitiilor prevazute de lege". Art. 224 din Codul de procedura
penala reglementeaza posibilitatea efectuarii unor acte premergatoare inceperii
procesului penal. Faza actelor premergatoare nu este parte componenta a
procesului penal si, intr-adevar, pentru aceasta faza nu este reglementata
asigurarea exercitarii dreptului la aparare. Este de observat insa ca, potrivit
prevederilor art. 224 alin. 1 din Codul de procedura penala, actele
premergatoare se efectueaza "in vederea inceperii urmaririi penale".
Inceperea urmaririi penale se dispune, de principiu, in rem, atunci cand
exista date cu privire la savarsirea unei infractiuni, astfel cum prevede art.
228 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit caruia "Organul de
urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art. 221 dispune
prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de
sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile
de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu
exceptia celui de la lit. b^1)". Inceperea urmaririi penale se dispune in
personam numai daca in acelasi timp exista suficiente date si cu privire la
persoana autorului infractiunii.
Totodata alin. 3 al art. 224 din Codul de procedura penala prevede ca
"Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare
poate constitui mijloc de proba". Rezulta deci ca in aceasta faza, cu
exceptia procesului-verbal mentionat in textul citat, nu pot fi efectuate acte
care sa constituie mijloace de proba in sensul prevederilor art. 64 din Codul
de procedura penala si care sa vizeze o anumita persoana, banuita ca fiind
autorul infractiunii.
Curtea a mai retinut ca garantarea dreptului la aparare nu se poate asigura
in afara procesului penal, inainte de inceperea urmaririi penale, cand
faptuitorul nu are calitatea procesuala de invinuit sau de inculpat. Efectuarea
de catre organele de urmarire penala a unor acte premergatoare, anterior
inceperii urmaririi penale, in vederea strangerii datelor necesare pentru
declansarea procesului penal, nu reprezinta momentul inceperii procesului
penal, ci aceste acte se realizeaza tocmai pentru a se constata daca sunt sau
nu temeiuri pentru inceperea procesului penal. Totodata, in conformitate cu
prevederile art. 224 din Codul de procedura penala, procesul-verbal prin care
se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba,
dreptul la aparare al invinuitului nu poate fi considerat ca fiind incalcat,
pentru ca acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de proba.
Sub aspectul criticii potrivit careia textele din Codul de procedura penala
apreciate de catre autorii exceptiei ca fiind neconstitutionale incalca si
prevederile art. 20 alin. (1) din Constitutie, prin raportare la art. 6 pct. 3
lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, Curtea Constitutionala a statuat prin aceeasi decizie ca art. 6
pct. 3 din conventie reglementeaza drepturile acuzatului. In sensul acestui
articol notiunea de "acuzat" priveste persoana careia i se imputa,
formal si explicit sau implicit, prin efectuarea unor acte de urmarire penala
indreptate impotriva sa, savarsirea unei infractiuni. Potrivit regulilor procedurii
penale romane asemenea acte se efectueaza doar in cursul procesului penal, in
conditiile asigurarii exercitarii dreptului la aparare prevazut la art. 24 din
Constitutie.
Asa fiind, Curtea a respins si sub acest aspect exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Intrucat nu au intervenit imprejurari noi de natura sa modifice aceasta
jurisprudenta, Curtea Constitutionala urmeaza sa respinga exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si
ale art. 224 din Codul de procedura penala.
II. Cea de-a doua critica de neconstitutionalitate priveste dispozitiile
art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal, in legatura cu care se
sustine ca incalca prevederile constitutionale ale art. 72 alin. (3) lit. i) si
l).
In esenta, autorii exceptiei sustin ca dispozitiile art. 147, precum si ale
art. 258 din Codul penal sunt neconstitutionale, intrucat anuleaza distinctia
facuta de Constitutie intre regimul juridic al functionarilor publici si
regimul general al raporturilor de munca.
Analizand aceste sustineri, Curtea Constitutionala constata ca in legatura
cu constitutionalitatea prevederilor art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul
penal Curtea s-a mai pronuntat, si anume prin Decizia nr. 192 din 12 octombrie
2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 11 din 9
februarie 2001.
Prin acea decizie, respingand exceptia de neconstitutionalitate, intr-o
cauza in care s-a invocat incalcarea acelorasi prevederi constitutionale si
s-au formulat aceleasi critici ca si in prezentul dosar, Curtea Constitutionala
a retinut urmatoarele:
Constitutia nu defineste nici notiunea de "functionar public" si
nici pe cea de "alti functionari", definirea si reglementarea
statutului acestor categorii de salariati fiind de domeniul legii. Intelesul
acestor notiuni este stabilit, pe de o parte, in art. 147 din Codul penal, iar
pe de alta parte, in Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor
publici. Deosebirile dintre cele doua reglementari legale nu reprezinta insa o
problema de constitutionalitate, ci una de interpretare si de aplicare a
legilor, ceea ce excede competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit
dispozitiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, "[...] nu
se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai
asupra intelesului sau contrar Constitutiei". Or, asa cum s-a statuat in
jurisprudenta constanta a Curtii (de exemplu, prin Decizia nr. 88 din 2 iunie
1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 207 din 3 iunie
1998), constitutionalitatea unei dispozitii legale nu poate fi examinata prin
raportare la o alta dispozitie legala, ci doar prin raportare la o norma
constitutionala.
In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia textele de lege criticate
contravin prevederilor art. 72 alin. (3) lit. i) si l) din Constitutie, care
stabilesc ca statutul functionarilor publici si regimul general al raporturilor
de munca se reglementeaza prin lege organica, prin Decizia nr. 192 din 12
octombrie 2000 Curtea Constitutionala a retinut ca aceste prevederi
constitutionale nu sunt incidente in cauza. Aceasta deoarece atat Codul penal,
cat si Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici sunt legi
organice. Prin aceeasi decizie s-a mai retinut ca art. 258 din Codul penal
prevede incriminarea faptelor prevazute la art. 246 - 250 din acelasi cod si in
cazurile in care autorul nu are calitatea de functionar public, ci este un alt
functionar, facand distinctie doar sub aspectul limitelor pedepsei aplicabile.
Stabilirea conditiilor pentru indeplinirea cerintei de subiect activ calificat
in cazul anumitor infractiuni intra in atributiile exclusive ale legiuitorului.
De altfel, Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa (de exemplu, prin Decizia
nr. 81 din 15 iulie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 76 din 22 aprilie
1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din
10 septembrie 1997) a retinut in mod constant ca notiunea generala de
functionar nu este de nivel constitutional, iar reglementarile referitoare la
"functionar", inclusiv cele legate de infractiunile savarsite de
functionari, sunt de nivelul legii.
Argumentele ce au fundamentat aceasta solutie isi mentin valabilitatea si
in prezenta cauza, deoarece nu au intervenit motive sau elemente noi care sa
determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 224 din Codul de
procedura penala,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1,
ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, precum si
ale art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal, exceptie ridicata de
Cezara Cecilia Bebis, Zora Mihaela Mincu si Marian Petrescu in Dosarul nr.
18.518/2000 al Judecatoriei Sectorului 2, municipiul Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 mai 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu