DECIZIE Nr.
1369 din 26 octombrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2151 alin. 2 raportat la art. 146
din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 12 din 6 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2151 alin. 2 raportat la art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de
Ştefan Rădulescu în Dosarul nr. 18.133/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6
Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar, domnul avocat Bogdan
Gheorghe din cadrul Baroului Bucureşti, în calitate de reprezentant al
autorului excepţiei, conform împuternicirii avocaţiale, a depus o cerere prin
care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât nu se poate
prezenta în faţa Curţii din motive medicale, anexând în acest sens o adeverinţă
medicală.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii
formulate.
Curtea, deliberând asupra cererii de acordare a unui
nou termen de judecată, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156
din Codul de procedură civilă, respinge cererea, motivat de împrejurarea că
avocatul ales are, potrivit art. 2 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, obligaţia de a
stărui pentru soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, sens în care, în
acord cu art. 221 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, „în cazul în care
avocatul este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional, îşi va asigura
substituirea".
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 martie
2010, pronunţată în Dosarul nr. 18.133/303/2009, Judecătoria Sectorului 6
Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 2151 alin. 2 raportat la art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Ştefan Rădulescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un
proces echitabil, art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la principiul
prezumţiei de nevinovăţie şi la legalitatea pedepselor, art. 73 alin. (3) lit.
h) referitoare la domeniile de adoptare prin legi organice, art. 11 referitoare
la Dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind
drepturile omului, precum şi ale art. 6
referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi art. 7 referitoare la Nicio pedeapsă fără lege din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece nu satisfac exigenţele de previzibilitate şi accesibilitate ale normei
de incriminare, făcând trimitere, sub aspectul definiţiei consecinţelor
deosebit de grave, la norma generală cuprinsă în art. 146 din Codul penal.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2151 alin. 2 din Codul penal - Delapidarea
şi art. 146 din acelaşi cod - Consecinţe
deosebit de grave, care au următorul conţinut:
- Art. 2151 alin. 2: „In cazul în care
delapidarea a avut consecinţe deosebit de
grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi."
-Art. 146: „Prin consecinţe
deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau
o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice
sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane
juridice sau fizice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său
din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei
nr. 1.206 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 706 din 21
octombrie 2009, şi Deciziei nr. 534 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 5 iunie 2009, Curtea a statuat „că reglementarea
cuprinsă în art. 146 din Codul penal este necesară cu atât mai mult cu cât
legiuitorul a prevăzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial
în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni, cum ar fi, spre exemplu,
furtul calificat, tâlhăria, înşelăciunea, delapidarea sau distrugerea calificată.
Susţinerile referitoare la caracterul inadecvat al criteriului valoric care
determină înţelesul expresiei consecinţe deosebit de grave, deşi pot fi
reale în condiţii de devalorizare a monedei naţionale, nu pot fi reţinute.
Modificarea conţinutului unei norme juridice, în sensul
adaptării ei la realităţile sociale, este o prerogativă exclusivă a autorităţii
legislative în lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit
cărora «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi
unica autoritate legiuitoare a ţării»".
De asemenea, Curtea a mai statuat că art. 2151 alin. 2 din Codul penal nu încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil şi nici pe cele ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de
nevinovăţie.
Nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a art. 23
alin. (12) din Constituţie, deoarece dispoziţiile criticate sunt în deplină
concordanţă cu regula constituţională potrivit căreia nicio pedeapsă nu poate
fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.
In sfârşit, Curtea a constatat că textul legal criticat
oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să
înţeleagă care sunt faptele incriminate de legiuitor, în speţă, fiind vorba
despre forma calificată a infracţiunii de delapidare, conduita incriminată
constă, conform art. 2151 alin. 1 din Codul penal, în însuşirea, folosirea sau traficarea,
de către un funcţionar, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte
bunuri pe care le gestionează sau le administrează, elementul material al
laturii obiective a infracţiunii reglementate fiind, prin urmare, clar
circumstanţiat de legiuitor.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2151 alin. 2 raportat la art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de
Ştefan Rădulescu în Dosarul nr. 18.133/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6
Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru