DECIZIE   Nr. 134 din  6 iulie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 207 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 393 din 23 august 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 207 din Codul penal, exceptie ridicata de Lidia Popeanga si Alexandru Racoviceanu in Dosarul nr. 664/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 29 iunie 2000, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 6 iulie 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 februarie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 664/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 207 din Codul penal, exceptie ridicata de Lidia Popeanga si Alexandru Racoviceanu intr-o cauza in care acestia au fost chemati in judecata pentru savarsirea infractiunilor de insulta si de calomnie, infractiuni prevazute de art. 205 si 206 din Codul penal.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 207 din Codul penal, care conditioneaza admisibilitatea probei veritatii celor afirmate sau imputate de existenta unui interes legitim, incalca prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutia Romaniei, potrivit carora "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata". Se arata ca legea nu defineste sintagma "interes legitim", iar "mentinerea in continutul art. 207 din Codul penal a acestei notiuni nu face altceva decat sa ingradeasca dreptul la aparare, caci, in situatia respingerii probei veritatii, persoana inculpata pentru insulta si calomnie nu mai are posibilitatea de a-si dovedi nevinovatia". Se mai sustine ca, in formularea art. 207 din Codul penal, "se pleaca de la o prezumtie de vinovatie a persoanelor care au facut afirmatii sau imputatii si numai prin rasturnarea acestei prezumtii se poate face dovada nevinovatiei, ceea ce este inacceptabil intr-o societate democratica".
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca nu exista nici o cauza de inadmisibilitate a exceptiei, iar eventuala constatare a neconstitutionalitatii art. 207 din Codul penal "poate influenta solutionarea fondului cauzei deduse judecatii". In ceea ce priveste temeinicia exceptiei, se considera ca "norma cuprinsa in art. 207 din Codul penal este conforma cu dispozitiile constitutionale".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca "dispozitiile art. 207 din Codul penal nu incalca principiul prezumtiei de nevinovatie, consacrat atat in Constitutie, cat si in Codul de procedura penala, deoarece in cadrul procesului acest principiu functioneaza, probele sunt administrate, dar, la final, instanta are posibilitatea acordata de lege de a considera ca fapta respectiva nu constituie infractiune deoarece <<interesul legitim>> care a stat la baza savarsirii ei inlatura pericolul social al faptei". Se mai arata ca "art. 207 din Codul penal nu incalca nici dreptul la aparare, caci nimic nu impiedica partile sa produca probe in vederea stabilirii sau nu a vinovatiei, precum si a interesului legitim".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele;
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. 2, ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 207 din Codul penal, al caror continut este urmatorul: "Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie".
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca acest text, conditionand admisibilitatea probei veritatii celor afirmate sau imputate de existenta unui interes legitim, al carui inteles nu este definit de lege, incalca prevederile constitutionale ale art. 23 alin. (8) si cele ale art. 24 alin. (1), potrivit carora:
    Art. 23 alin. (8)
    "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.";
    Art. 24 alin. (1)
    "Dreptul la aparare este garantat."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa.
    I. O prima critica de neconstitutionalitate consta in aceea ca dispozitiile art. 207 din Codul penal incalca principiul prezumtiei de nevinovatie consacrat de art. 23 alin. (8) din Constitutie.
    Curtea Constitutionala nu poate retine aceasta sustinere, intrucat art. 207 din Codul penal, avand titlul marginal "Proba veritatii", nu reglementeaza stabilirea vinovatiei in cazul infractiunilor de insulta si de calomnie. In realitate, acest text de lege instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmarilor sau imputarilor facute, acestea constituind un caz special de inlaturare a caracterului penal al faptei, prin lipsa pericolului social, daca fapta a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim.
    Articolul 207 din Codul penal nu prejudeca asupra cauzei si nici nu instituie o prezumtie de vinovatie. Dimpotriva, dovada existentei tuturor elementelor ce pot constitui temei al raspunderii penale, intre care si vinovatia, trebuie sa fie facuta de cel care sustine acuzarea, iar cel acuzat are posibilitatea de a combate, pe tot parcursul procesului si prin toate mijloacele legale de proba, imprejurarile de fapt si de drept pe care se bazeaza acuzarea, inclusiv sub aspectul vinovatiei. Asa incat, pana la stabilirea, prin hotarare judecatoreasca definitiva, a raspunderii penale pentru comiterea unei infractiuni persoana acuzata este considerata nevinovata.
    Apararea drepturilor si a libertatilor cetatenilor impune, in unele situatii, sanctionarea penala a afirmarilor sau a imputarilor, chiar daca acestea se refera la fapte adevarate, dar nu au fost facute pentru apararea unui "interes legitim". De altfel, necesitatea sanctionarii rezulta din prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie, potrivit carora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine".
    Acest text constitutional este in deplina concordanta cu prevederile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora "Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti". De altfel, in legatura cu aplicarea acestui articol, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, referindu-se la libertatea exprimarii prin presa si reluand considerentele anterior exprimate in cauzele "Bladet Tromso si Stensaas impotriva Norvegiei", 1999, si "Lingens impotriva Austriei", 1986, a statuat: "Daca presa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, indeosebi in ceea ce priveste reputatia si drepturile celorlalti, precum si necesitatea de a impiedica divulgarea unor informatii confidentiale, sarcina sa este totusi comunicarea, cu respectarea datoriilor si responsabilitatilor proprii, a informatiilor si ideilor referitoare la orice problema de interes general." (cauza "I. Dalban impotriva Romaniei", 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000).
    Curtea Constitutionala constata si faptul ca dispozitiile art. 207 din Codul penal restrang exercitiul unor drepturi si libertati fundamentale atat pentru persoana vatamata, cat si pentru autorul faptei de insulta sau de calomnie. Persoana vatamata nu isi poate apara, prin mijloace de drept penal, demnitatea, onoarea, viata intima, familiala si privata si nici propria imagine, daca afirmarile si imputarile se refera la fapte reale si au fost facute pentru apararea unui interes legitim. Iar autorul unei fapte de insulta sau de calomnie nu se poate prevala de libertatea de exprimare daca a facut, referitor la o alta persoana, afirmari sau imputari, chiar adevarate, dar nejustificate de apararea unui "interes legitim".
    In consecinta, Curtea Constitutionala constata ca prevederile art. 207 din Codul penal sunt in deplina concordanta cu dispozitiile art. 23 alin. (8) si ale art. 30 alin. (6) din Constitutie, cat si cu cele ale art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Desigur, stabilirea, in fiecare proces penal, a existentei sau a inexistentei "interesului legitim" intra in competenta exclusiva a instantelor judecatoresti, intrucat, potrivit art. 2 alin. (3), fraza a doua din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de [...] aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei".
    II. Cea de a doua critica de neconstitutionalitate consta in sustinerea ca dispozitiile art. 207 din Codul penal ingradesc exercitiul dreptului la aparare si, prin urmare, contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie.
    Pentru considerentele expuse anterior Curtea Constitutionala constata ca nici aceasta critica nu poate fi retinuta. Persoana invinuita de savarsirea unei infractiuni de insulta sau de calomnie are posibilitatea sa uzeze, pentru apararea sa, de toate mijloacele legale de proba in combaterea temeiniciei acuzarii. In acest context, proba veritatii nu este unica modalitate de aparare a celor care ar putea fi inculpati pentru afirmarile sau imputarile facute, ei avand posibilitatea de a uza de orice alte mijloace de proba prevazute de Codul penal. De altfel, inculpatul nemultumit are posibilitatea exercitarii cailor legale de atac.
    Este adevarat ca persoana acuzata nu are posibilitatea de a se apara dovedind veridicitatea afirmarilor sau imputarilor sale, daca acestea nu au fost facute pentru apararea unui "interes legitim". Aceasta insa este justificata de faptul ca prin afirmarile sau imputarile facute au fost lezate drepturi constitutionale ale altei persoane, pentru care autorul trebuie sa isi asume raspunderea, inclusiv, daca este cazul, raspunderea penala.
    Fata de cele de aratate, rezulta ca dispozitiile art. 207 din Codul penal sunt constitutionale, ele nefiind in contradictie cu art. 23 alin. (8) si art. 24 alin. (1) din Constitutie.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 207 din Codul penal, exceptie ridicata de Lidia Popeanga si Alexandru Racoviceanu in Dosarul nr. 664/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 iulie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu