DECIZIE Nr.
132 din 25 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 din Ordonanta Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 219 din 8 aprilie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „EWB &
Trading" - S.R.L, din Oradea în Dosarul nr. 2.603/271/2007 al Tribunalului
Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 4 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.603/271/2007, Tribunalul Bihor - Secţia comercială
şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205
din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „EWB &
Trading" - S.R.L, din Oradea.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
arată că dispoziţiile art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 sunt neconstituţionale, întrucât prevăd o cale de atac
administrativă necontencioasă, prealabilă adresării
instanţei de contencios administrativ, fapt ce îngrădeşte
accesul liber la justiţie.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud -
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind
neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat prevede expres
şi imperativ că instituirea căii administrative de atac nu
înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră
lezat în drepturile sale printr-un act administrativ-fiscal.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii,
fără caracter jurisdicţional, neîngrădind accesul liber la
justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi
atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu
următorul conţinut:
„(1) Impotriva titlului de creanţă, precum
şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula
contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale
administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune
al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act
administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
(2) Este îndreptăţit la contestaţie
numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un
act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
(3) Baza de impunere şi impozitul, taxa sau
contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestă numai
împreună.
(4) Pot fi contestate în condiţiile alin. (3)
şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe,
contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(5) In cazul deciziilor referitoare la baza de
impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestaţia se poate
depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.
(6) Bazele de impunere constatate separat într-o
decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea
acestei decizii."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, 21 şi 24,
precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că, prin Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie
2008, a stabilit că „instituirea recursului prealabil sau graţios
reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi scutită de
taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al
său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct
de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecţia
persoanei vătămate şi a administraţiei, iar, pe de
altă parte, degrevarea instanţelor judecătoreşti de
contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale
administrativă, dându-se expresie principiului
celerităţii". Prin urmare, Curtea a statuat că „parcurgerea
unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter
jurisdicţional nu îngrădeşte dreptul de acces liber la
justiţie, atât timp cât decizia organului administrativ poate fi
atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti". In
acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 927 din 18 octombrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23
noiembrie 2007, sau Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007.
Deosebit de cele reţinute prin jurisprudenţa
anterioară a Curţii, trebuie subliniat că însuşi textul de
lege criticat precizează fără echivoc faptul că
această cale de atac nu înlătură dreptul la acţiune al
celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act
administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, iar, în practica instanţelor
de contencios administrativ, lipsa contestaţiei nu constituie un fine de
neprimire al acţiunii în justiţie, astfel încât excepţia de
neconstituţionalitate nu se susţine nici sub acest aspect.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „EWB & Trading" - S.R.L, din Oradea în Dosarul nr.
2.603/271/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu