DECIZIE Nr.
1294 din 2 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) si art. 28 din
Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 866 din 22 decembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) şi art. 28 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Agricola San Giorgio" SRL în Dosarul
nr. 1.633/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ
şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
considerând că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.633/59/2007, Curtea de Apel Timişoara
- Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 28 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Agricola San Giorgio" SRL Jimbolia în
cauza ce are ca obiect judecarea cererii formulate de autorul excepţiei pentru
anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:
- art. 27 alin. (2) şi art. 28 din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece
prevederile legale instituie o răspundere obiectivă care nu presupune
reaua-credinţă sau exercitarea oricăror manopere ilegale care să provoace
insolvenţă debitorului. Se stabileşte,
astfel, un regim discriminatoriu în favoarea creditorului fiscal, în raport cu
alţi creditori ai unui debitor insolvabil, faţă de regimul general al
reglementării prevăzut de Legea nr. 85/2006;
- textele legale criticate contravin dispoziţiilor art.
44 alin. (8) din Constituţie, deoarece simpla legătură de afacere dintre
debitor şi persoana juridică, derulată ca fiind legală şi fără rea-credinţă, ar
fi suficientă pentru înlăturarea prezumţiei de dobândire în mod licit a averii
de către persoana juridică.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal consideră că prevederile
legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 şi 44 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că textele de
lege nu instituie privilegii sau discriminări, întrucât se aplică în mod egal
tuturor persoanelor care răspund solidar cu debitorul
declarat insolvabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 27 şi 28 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Din analiza
susţinerilor autorului excepţiei rezultă că, în realitate, sunt vizate
prevederile art. 27 alin. (2) şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 513
din 31 iulie 2007, asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe.
Potrivit art. 27 alin. (2), „Persoana
juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile
prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează,
este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară
efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă este
îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de
proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă
a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a
tuturor activelor corporale ale dobânditorului;
b) are raporturi comerciale contractuale cu
clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care, în proporţie
de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;
c) are raporturi de muncă sau civile de prestări de
servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai
debitorului."
Dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 prevăd că răspunderea solidară se va stabili pe baza unei decizii emise
de organul fiscal, care devine titlu de creanţă împotriva persoanei obligate la
plată.
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 16 din Constituţie referitor
la egalitatea în drepturi. De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 44
alin. (8) din Constituţie privind confiscarea averii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
In ceea ce priveşte susţinerea referitoare la
încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Legea fundamentală referitoare la
egalitatea în drepturi, Curtea reţine că este neîntemeiată, deoarece
instituirea răspunderii solidare a unei persoane juridice alături de debitorul
insolvent sau insolvabil, în anumite condiţii restrictive care au în vedere
relaţiile juridice strânse între aceste persoane, face parte din procedura
generală privind raportul de drept material fiscal. Reglementarea distinctă a
drepturilor şi obligaţiilor părţilor în raporturile juridice fiscale, în
comparaţie cu reglementarea procedurii generale prevăzute de Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, este o aplicaţie a dispoziţiilor constituţionale
consfinţite la art. 137 alin. (1), potrivit cărora „Formarea, administrarea,
întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor
administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin
lege."Prin urmare,
stabilirea de către legiuitor a unui regim distinct, în favoarea creditorului
fiscal, comparativ cu alţi creditori ai unor debitori insolvabili, nu
echivalează cu o inegalitate în drepturi între aceştia. Situaţiile diferite în
care se află cele două categorii de creditori, necesită reglementaţi diferite.
In legătură cu critica privind încălcarea prin
dispoziţiile legale criticate a art. 44 alin. (8) din Constituţie privind
confiscarea averii, Curtea constată că este neîntemeiată. Pentru obligaţiile de
plată restante ale debitorului fiscal insolvabil sau declarat insolvent,
răspunde solidar cu acesta persoana juridică numai în condiţiile stabilite de
prevederile legale. Rezultă că pentru a se declanşa răspunderea solidară nu
este suficientă „simpla legătură de afaceri dintre debitor şi persoana
juridică", ci se cere ca persoana juridică să controleze, să fie
controlată sau să se afle sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară
efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă mai
este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile enumerate la lit. a)-c) ale
textului criticat.
Referitor la această procedură, este de observat că,
potrivit alin. (3) al art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, termenul „control", menţionat de textul
legal criticat, are semnificaţia de majoritate a drepturilor de vot, fie în
adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii
sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale
ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii. Totodată, potrivit art.
17 alin. (1) din ordonanţă, „Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt
statul, unităţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte
persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în
cadrul acestui raport", în cazul de faţă
persoana juridică care răspunde în solidar cu debitorul.
De altfel, atragerea răspunderii solidare a persoanei
juridice în cazul neachitării obligaţiilor fiscale datorită insolvabilităţii
debitorului este determinată nu numai de regimul de drept procesual fiscal în
cadrul căruia raporturile dintre cele două persoane sunt strâns legale, ci şi
de necesitatea evitării fraudării legii fiscale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 27 alin. (2) şi art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul
de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agricola San
Giorgio" SRL în Dosarul nr. 1.633/59/2007 al Curţii de Apel Timişoara -
Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta