Decizia Nr.1247 din 22.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială ELGI COM COF - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.186/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială şi care formează obiectul Dosarului nr. 132D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 7 aprilie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 22.186/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială ELGI COM COF - S.R.L. din Bucureşti într-un litigiu având ca obiect constatarea rezoluţiunii unui contract de vânzare-cumpărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia enumeră prevederile constituţionale în raport cu care îşi formulează critica, fără a aduce argumente în susţinerea excepţiei invocate.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că liberul acces la justiţie nu presupune şi gratuitate şi că persoanele care apelează la serviciile justiţiei trebuie să suporte cheltuielile impuse de lege, necesare declanşării şi desfăşurării proceselor.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul susţine că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată şi arată că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, întrucât accesul la justiţie nu înseamnă gratuitate, fiind normal şi legal ca justiţiabilii să contribuie prin plata unor taxe la acoperirea cheltuielilor instanţelor judecătoreşti. Sunt invocate în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 814 din 27 septembrie 2007, nr. 210 din 10 iulie 2002, nr. 504 din 20 aprilie 2010 şi nr. 948 din 6 iulie 2010. Se arată, de asemenea, că, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instanţele pot acorda anumitor categorii de persoane facilităţi la plata taxelor judiciare de timbru, constând în plata în rate a acestor taxe, reducerea cuantumului lor sau chiar scutirea de plată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi autorul acesteia s-a limitat doar la a enumera textele constituţionale şi convenţiile pretins încălcate, în mod rezonabil se poate determina din simpla indicare a textelor de referinţă invocate critica de neconstituţionalitate vizată, respectiv încălcarea dreptului de acces liber la justiţie prin existenţa obligaţiei plăţii taxelor de timbru în privinţa acţiunilor şi cererilor introduse la instanţele judecătoreşti. În aceste condiţii, având în vedere şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, Curtea urmează a analiza pe fond excepţia de neconstituţionalitate formulată.Astfel, Curtea constată că prin Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, a statuat că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.De asemenea, prin Decizia nr. 185 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001, Curtea a reţinut că prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu conţin nicio interdicţie referitoare la scutirea de plata taxei judiciare de timbru.Având în vedere faptul că legea criticată nu aduce atingere unui drept sau unei libertăţi fundamentale, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială ELGI COM COF - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.186/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop