DECIZIE   Nr. 1239 din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 848 din 17 decembrie 2010

Augustin Zegrean                 - presedinte

Aspazia Cojocaru                 - judecator

Acsinte Gaspar                     - judecator

Petre Lazaroiu                      - judecator

Mircea Stefan Minea            - judecator

Ion Predescu                         - judecator

Puskas Valentin Zoltan         - judecator

Tudorel Toader                    - judecator

Patricia Marilena Ionea        - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Adrian Radu Apostolescu în Dosarul nr. 19.536/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale.

La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei personal si asistat de avocatul Mihai-Romulus Balint. Lipseste partea Societatea Comerciala „Timax" - S.R.L. din Bucuresti, fata de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Avocatul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei, aratând ca, desi angajatorul poate renunta la beneficiul clauzei de neconcurenta dupa concedierea salariatului pentru motive neimputabile acestuia, aceasta nu poate sa duca si la pierderea dreptului salariatului de a obtine indemnizatia de neconcurenta pe perioada prevazuta. In acest sens, arata ca aceasta indemnizatie reprezinta un drept câstigat al salariatului, care nu poate fi modificat unilateral prin simpla vointa a angajatorului. De asemenea, arata ca motivatia acestei indemnizatii determina comportamentul angajatului în desfasurarea muncii, astfel ca lipsirea de acest drept ulterior încetarii contractului de munca ar face ca angajatorul sa ramâna doar cu beneficii, în detrimentul salariatului care ramâne exploatat, fara a fi compensat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens, arata ca nu se poate pretinde existenta în sarcina angajatorului a unei obligatii pe care legea nu o prevede.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 5 ianuarie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 19.536/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicata de Adrian Radu Apostolescu cu prilejul solutionarii unei cauze civile având ca obiect drepturi banesti.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esenta, ca dispozitiile art. 22 alin. (2) din Codul muncii, care prevad inaplicabilitatea clauzei de neconcurenta în situatia în care încetarea contractului de munca a intervenit ca urmare a initiativei angajatorului, pentru motive care nu tin de persoana salariatului, transforma obligatiile pe care angajatorul si le asuma cu prilejul prevederii acestei clauze în contractul de munca în obligatii pur potestative. Astfel, se încalca dreptul la munca, întrucât consimtamântul exprimat de salariat la inserarea unei asemenea clauze în contractul de munca s-a dat tocmai în vederea asigurarii stabilitatii locului sau de munca si în perspectiva de a fi dedicat numai acestuia, nicidecum altor posibili concurenti pe piata ai angajatorului. De asemenea, considera ca este încalcat si art. 21 din Constitutie, întrucât orice proces intentat în justitie privind aceste aspecte va fi respins tocmai pentru ca art. 22 alin. (2) din Codul muncii se opune admiterii cererii. In sfârsit, considera ca se aduce atingere si dispozitiilor constitutionale care consacra egalitatea în drepturi, întrucât se creeaza o discriminare a salariatilor care se încadreaza în ipoteza normei criticate în raport cu ceilalti salariati ai aceluiasi angajator, de exemplu, în raport cu cei care îsi dau demisia sau cei care nu au o asemenea clauza în contractul lor.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale considera ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului considera ca prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii potrivit carora: „Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului individual de munca s-a produs de drept, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 56 lit. d), î), g), h) si j), ori a intervenit din initiativa angajatorului pentru motive care nu tin de persoana salariatului."

Autorul exceptiei considera ca aceste text de lege este contrar urmatoarelor prevederi din Constitutie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 41 alin. (1) privind dreptul la munca, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertati si art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeana. De asemenea, considera ca este încalcat art. 20 din Constitutie, referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, fara a se arata însa dispozitiile internationale pretins a fi încalcate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 21 alin. (1) din Codul muncii consacra posibilitatea inserarii în contractul individual de munca a unei clauze prin care, ulterior încetarii acestui contract, salariatul se obliga sa nu presteze în interes propriu sau al unui tert o activitate care se afla în concurenta cu cea prestata la angajatorul sau. Evident, o astfel de clauza pune în discutie însasi restrângerea dreptului la munca, fiind o exceptie legala de la dispozitiile art. 38 din Codul muncii care prevad imposibilitatea salariatilor de a renunta la drepturile conferite de lege. Este si motivul pentru care acelasi art. 21 alin. (1) din Codul muncii prevede plata unei indemnizatii lunare pe toata durata de neconcurenta, care sa compenseze prejudiciile pe care salariatul le poate suferi ca urmare a restrângerii dreptului sau la munca.

Textul de lege supus controlului de constitutionalitate prevede o cauza de încetare a efectelor clauzei de neconcurenta, atunci când încetarea contractului de munca are loc ca urmare a initiativei angajatorului din motive care nu tin de persoana angajatului. Astfel, luând în considerare lipsa oricarei culpe a salariatului, legiuitorul a prevazut ca, într-o asemenea situatie, acesta nu trebuie sa mai fie tinut de obligatia de neconcurenta asumata prin contract si sa valorifice pe deplin dreptul sau la munca, fara nicio restrângere. Nemaiexistând aceasta obligatie, în mod firesc, nu se justifica nici plata indemnizatiei corelative. Fiind prevazuta chiar de lege, o atare situatie este cunoscuta si acceptata de salariat chiar de la momentul încheierii contractului individual de munca.

Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 22 alin. (2) din Codul muncii nu aduc o restrângere dreptului la munca, ci, din contra, urmaresc asigurarea exercitarii neîngradite a acestuia.

De asemenea, textul de lege criticat nu aduce nicio restrângere accesului liber la justitie. Practic, urmarind logica argumentelor autorului exceptiei, s-ar ajunge la concluzia ca orice norma de drept poate fi interpretata în sensul restrângerii accesului liber la justitie, întrucât obliga instanta sa se pronunte în acord cu cele reglementate de acea norma, ipoteza care, în mod evident, nu poate fi primita.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile art. 16 din Constitutie, Curtea retine ca dispozitiile art. 22 din Codul muncii, având în vedere situatiile diferite în care se gasesc salariatii în functie de cauzele încetarii contractului individual de munca, a reglementat ipoteze diferite si, în mod corelativ, un tratament juridic diferentiat. Astfel, spre exemplu, legiuitorul a instituit obligativitatea respectarii clauzei de neconcurenta în cazurile în care salariatul demisioneaza ori s-a aflat în culpa la desfacerea contractului individual de munca, dar nu si în situatia în care încetarea raporturilor de munca nu tine de motive care privesc persoana salariatului, când, asa cum am aratat deja, restrângerile aduse dreptului la munca prin efectul acestei clauze nu mai pot opera.

O asemenea reglementare nu contravine principiului constitutional al egalitatii în drepturi, care nu presupune uniformitate, astfel ca situatiile obiectiv diferite avute în vedere justifica tratamentul juridic diferentiat. Necesitatea eliminarii restrângerilor dreptului la munca în cazul persoanelor al caror contract de munca a încetat din cauze ce nu le sunt imputabile face ca diferenta de tratament sa fie, în acelasi timp, rezonabila si proportionala cu situatia avuta în vedere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de Adrian Radu Apostolescu în Dosarul nr. 19.536/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 7 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea