DECIZIE   Nr. 122 din 28 noiembrie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 8 din 17 ianuarie 1996

    Ioan Muraru              - presedinte
    Ioan Deleanu             - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Florin Bucur Vasilescu   - judecator
    Victor Dan Zlatescu      - judecator
    Raul Petrescu            - procuror
    Gabriela Dragomirescu    - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Sarghiuta Dumitru si Neagu Alexandrina impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 68 din 28 iunie 1995.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 21 noiembrie 1995, in absenta partilor si in prezenta Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru 28 noiembrie 1995.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine:
    In Dosarul nr. 529/1995 al Curtii de Apel Bacau, Sarghiuta Dumitru si Neagu Alexandrina au invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993. In motivarea exceptiei se sustine, in esenta, ca in actuala redactare, dispozitiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 contravin prevederilor art. 20 si ale art. 21 din Constitutie. In acest sens se arata ca, potrivit art. 21 din Constitutie, nici o lege nu poate ingradi accesul liber la justitie, asa incat accesul la calea de atac a recursului impotriva hotararilor definitive nu poate fi limitat la hotararile pronuntate doar cu un an inainte de reforma justitiei.
    Prin Decizia nr. 68 din 28 iunie 1995, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, aratandu-se, in esenta, ca, in legatura cu neconstitutionalitatea acestor dispozitii, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 131 din 23 noiembrie 1994, definitiva prin nerecurare. Prin aceasta decizie s-a constatat ca prevederile sus-mentionate sunt neconstitutionale, in masura in care se aplica hotararilor definitive pronuntate anterior datei de 26 iulie 1992, intrucat la data intrarii in vigoare a Legii nr. 59/1993 - 26 iulie 1993 - existau doua categorii de hotarari definitive ale instantelor judecatoresti: anterioare datei de 26 iulie 1992, care nu mai puteau fi atacate nici pe calea recursului extraordinar, si posterioare acestei date si pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 59/1993, impotriva carora se putea exercita recursul extraordinar.
    Impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 68 din 28 iunie 1995, Sarghiuta Dumitru si Neagu Alexandrina au declarat recurs pentru urmatoarele motive: garantiile procesuale create prin Legea nr. 59/1993, constand, in esenta, in reintroducerea caii de atac a apelului si reformarea caii de atac a recursului, trebuie sa vizeze o repunere in termen pentru exercitarea cailor de atac fata de toate hotararile judecatoresti pronuntate anterior Legii nr. 59/1993; invocarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 131 din 23 noiembrie 1994 nu este suficienta, intrucat calea de atac a recursului nu este noua, iar pe de alta parte, o decizie anterioara, criticabila, nu poate fi ridicata la rang de principiu.
    Deoarece solutionarea exceptiei s-a facut in temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fara citarea partilor, dupa declararea recursului s-au solicitat, conform art. 24 alin. (3) din aceeasi lege, punctele de vedere ale Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 este, asa cum s-a statuat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 68/1995, atacata cu prezentul recurs, vadit nefondata. Admiterea exceptiei de neconstitutionalitate si, respectiv, posibilitatea exercitarii actualei cai de atac a recursului impotriva oricarei hotarari judecatoresti, ramasa definitiva in perioada regimului totalitar, asa cum se solicita prin cererea de recurs, ar insemna nerespectarea principiilor privind neretroactivitatea legilor si stabilitatea raporturilor juridice civile.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, decizia atacata, motivele de recurs, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile Ministerului Public, sustinute in sedinta din 21 noiembrie 1995, dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, precum si dispozitiile Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Motivul de recurs, potrivit caruia garantiile procesuale create prin Legea nr. 59/1993 constau, in esenta, in reintroducerea caii de atac a apelului si reformarea caii de atac a recursului, ce vizeaza o repunere in termen pentru exercitarea cailor de atac fata de toate hotararile judecatoresti pronuntate anterior Legii nr. 59/1993, este neintemeiat si urmeaza a fi respins.
    Calea de atac impotriva unei hotarari judecatoresti trebuie exercitata in raport cu reglementarile in vigoare la data pronuntarii ei, pentru indreptarea nelegalitatii sau netemeiniciei acesteia. Numai astfel se pot asigura autoritatea hotararii si stabilitatea raporturilor juridice.
    La data intrarii in vigoare a Legii nr. 59/1993, adica la 26 iulie 1993, existau doua categorii de hotarari definitive ale instantelor judecatoresti: a) hotarari anterioare datei de 26 iulie 1992, care nu mai puteau fi atacate nici pe calea recursului extraordinar; b) hotarari posterioare datei de 26 iulie 1992, care, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 59/1993, erau susceptibile de recurs extraordinar.
    Dispozitiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 nu sunt aplicabile hotararilor din prima categorie, deoarece s-ar deschide in privinta acestora o noua cale de atac, inexistenta la data pronuntarii lor.
    Cat priveste cea de-a doua categorie de hotarari, dispozitiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 sunt aplicabile, altminteri partile ar fi private de posibilitatea rediscutarii hotararii, ca urmare a exercitarii recursului extraordinar existent la data pronuntarii acelei hotarari. Inlaturarea recursului extraordinar ce se putea exercita la data pronuntarii hotararii, care constituie un aspect al retroactivitatii, este anihilata in cazul acestor hotarari prin posibilitatea exercitarii recursului direct de catre parti.
    Cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se sustine ca o decizie anterioara, criticabila, a Curtii Constitutionale este ridicata la rang de principiu, urmeaza, de asemenea, a fi respins, deoarece, prin invocarea practicii Curtii in decizia recurata, respectiv a Deciziei nr. 131 din 23 noiembrie 1994, s-a facut aplicarea principiului constitutional, prevazut de art. 145 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor.
    Curtea, din oficiu, in conditiile art. 304^1 si ale art. 306 alin. 2 din Codul de procedura civila, a examinat decizia atacata si nu a constatat existenta unor motive pentru casarea acesteia.
    Avand in vedere considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:
    Respinge recursul declarat de Sarghiuta Dumitru si Neagu Alexandrina impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 68 din 28 iunie 1995.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta din 28 noiembrie 1995.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                 prof. univ. dr. Ioan MURARU

                     Magistrat asistent,
                    Gabriela Dragomirescu