DECIZIE Nr. 122 din 28 noiembrie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 17 ianuarie 1996
Ioan Muraru - presedinte
Ioan Deleanu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Sarghiuta Dumitru si Neagu
Alexandrina impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 68 din 28 iunie 1995.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 21 noiembrie 1995, in
absenta partilor si in prezenta Ministerului Public, si au fost consemnate in
incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronuntarea pentru 28 noiembrie 1995.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine:
In Dosarul nr. 529/1995 al Curtii de Apel Bacau, Sarghiuta Dumitru si Neagu
Alexandrina au invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. V
alin. 6 din Legea nr. 59/1993. In motivarea exceptiei se sustine, in esenta, ca
in actuala redactare, dispozitiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993
contravin prevederilor art. 20 si ale art. 21 din Constitutie. In acest sens se
arata ca, potrivit art. 21 din Constitutie, nici o lege nu poate ingradi
accesul liber la justitie, asa incat accesul la calea de atac a recursului impotriva
hotararilor definitive nu poate fi limitat la hotararile pronuntate doar cu un
an inainte de reforma justitiei.
Prin Decizia nr. 68 din 28 iunie 1995, Curtea Constitutionala a respins ca
vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. V alin. 6
din Legea nr. 59/1993, aratandu-se, in esenta, ca, in legatura cu
neconstitutionalitatea acestor dispozitii, Curtea s-a pronuntat prin Decizia
nr. 131 din 23 noiembrie 1994, definitiva prin nerecurare. Prin aceasta decizie
s-a constatat ca prevederile sus-mentionate sunt neconstitutionale, in masura
in care se aplica hotararilor definitive pronuntate anterior datei de 26 iulie
1992, intrucat la data intrarii in vigoare a Legii nr. 59/1993 - 26 iulie 1993
- existau doua categorii de hotarari definitive ale instantelor judecatoresti:
anterioare datei de 26 iulie 1992, care nu mai puteau fi atacate nici pe calea
recursului extraordinar, si posterioare acestei date si pana la intrarea in
vigoare a Legii nr. 59/1993, impotriva carora se putea exercita recursul
extraordinar.
Impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 68 din 28 iunie 1995,
Sarghiuta Dumitru si Neagu Alexandrina au declarat recurs pentru urmatoarele
motive: garantiile procesuale create prin Legea nr. 59/1993, constand, in esenta,
in reintroducerea caii de atac a apelului si reformarea caii de atac a
recursului, trebuie sa vizeze o repunere in termen pentru exercitarea cailor de
atac fata de toate hotararile judecatoresti pronuntate anterior Legii nr.
59/1993; invocarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 131 din 23 noiembrie
1994 nu este suficienta, intrucat calea de atac a recursului nu este noua, iar
pe de alta parte, o decizie anterioara, criticabila, nu poate fi ridicata la
rang de principiu.
Deoarece solutionarea exceptiei s-a facut in temeiul art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, fara citarea partilor, dupa declararea recursului s-au
solicitat, conform art. 24 alin. (3) din aceeasi lege, punctele de vedere ale
Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 este, asa cum s-a
statuat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 68/1995, atacata cu prezentul
recurs, vadit nefondata. Admiterea exceptiei de neconstitutionalitate si,
respectiv, posibilitatea exercitarii actualei cai de atac a recursului
impotriva oricarei hotarari judecatoresti, ramasa definitiva in perioada
regimului totalitar, asa cum se solicita prin cererea de recurs, ar insemna nerespectarea
principiilor privind neretroactivitatea legilor si stabilitatea raporturilor
juridice civile.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, decizia atacata, motivele de recurs, punctul
de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
Ministerului Public, sustinute in sedinta din 21 noiembrie 1995, dispozitiile
legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei si
ale Legii nr. 47/1992, precum si dispozitiile Regulamentului de organizare si
functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
Motivul de recurs, potrivit caruia garantiile procesuale create prin Legea
nr. 59/1993 constau, in esenta, in reintroducerea caii de atac a apelului si
reformarea caii de atac a recursului, ce vizeaza o repunere in termen pentru
exercitarea cailor de atac fata de toate hotararile judecatoresti pronuntate
anterior Legii nr. 59/1993, este neintemeiat si urmeaza a fi respins.
Calea de atac impotriva unei hotarari judecatoresti trebuie exercitata in
raport cu reglementarile in vigoare la data pronuntarii ei, pentru indreptarea
nelegalitatii sau netemeiniciei acesteia. Numai astfel se pot asigura
autoritatea hotararii si stabilitatea raporturilor juridice.
La data intrarii in vigoare a Legii nr. 59/1993, adica la 26 iulie 1993,
existau doua categorii de hotarari definitive ale instantelor judecatoresti: a)
hotarari anterioare datei de 26 iulie 1992, care nu mai puteau fi atacate nici
pe calea recursului extraordinar; b) hotarari posterioare datei de 26 iulie
1992, care, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 59/1993, erau susceptibile
de recurs extraordinar.
Dispozitiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 nu sunt aplicabile
hotararilor din prima categorie, deoarece s-ar deschide in privinta acestora o
noua cale de atac, inexistenta la data pronuntarii lor.
Cat priveste cea de-a doua categorie de hotarari, dispozitiile art. V alin.
6 din Legea nr. 59/1993 sunt aplicabile, altminteri partile ar fi private de
posibilitatea rediscutarii hotararii, ca urmare a exercitarii recursului
extraordinar existent la data pronuntarii acelei hotarari. Inlaturarea
recursului extraordinar ce se putea exercita la data pronuntarii hotararii,
care constituie un aspect al retroactivitatii, este anihilata in cazul acestor
hotarari prin posibilitatea exercitarii recursului direct de catre parti.
Cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se sustine ca o decizie
anterioara, criticabila, a Curtii Constitutionale este ridicata la rang de
principiu, urmeaza, de asemenea, a fi respins, deoarece, prin invocarea
practicii Curtii in decizia recurata, respectiv a Deciziei nr. 131 din 23
noiembrie 1994, s-a facut aplicarea principiului constitutional, prevazut de
art. 145 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia deciziile Curtii
Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor.
Curtea, din oficiu, in conditiile art. 304^1 si ale art. 306 alin. 2 din
Codul de procedura civila, a examinat decizia atacata si nu a constatat
existenta unor motive pentru casarea acesteia.
Avand in vedere considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c)
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Sarghiuta Dumitru si Neagu Alexandrina
impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 68 din 28 iunie 1995.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta din 28 noiembrie 1995.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. Ioan MURARU
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu