DECIZIE Nr.
1321 din 2 decembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 490 alin. 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 873 din 23 decembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. 1 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Kiss Marin Bobi în Dosarul nr.
4.850/211/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.
Dezbaterile au avut loc în
şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2008, în prezenţa reprezentantului
Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru
data de 2 decembrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 august 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.850/211/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 490 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Kiss Marin Bobi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale,
deoarece, deşi beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, inculpatul minor este
obligat la executarea de îndată a sancţiunii penale aplicate de către instanţă,
indiferent dacă exercită sau nu o cale de atac împotriva hotărârii prin care i
s-a aplicat acea sancţiune. In plus, pe parcursul judecării căilor de atac
minorul nu poate contesta în niciun fel luarea şi/sau punerea de îndată în
executare a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, decât o
dată cu judecarea fondului cauzei în calea de atac, iar odată pusă de îndată în
executare, această măsură nu este supusă vreunui control de legalitate la
anumite intervale de timp, similar cu acela prevăzut pentru măsurile
preventive, menţinându-se de drept. In plus, centrele de reeducare îşi
desfăşoară activitatea în temeiul Decretului nr. 545/1972, care stabileşte
condiţii de executare a măsurilor educative mult mai severe decât cele
prevăzute de Legea nr. 275/2006. In sfârşit, se arată că, deşi, teoretic, cu
privire la minor s-a dispus în cauză punerea de îndată în libertate dacă nu
este arestat în altă cauză, acesta va fi efectiv tot privat de libertate în
centrul de reeducare, iar dacă exercită o cale de atac împotriva hotărârii puse
de îndată în executare, va fi „internat", pe perioade care nu pot depăşi 5
zile, într-un centru de deţinere aflat în raza de competenţă a instanţei care
urmează să soluţioneze calea de atac respectivă, dacă în zonă nu există vreun
centru de reeducare.
Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este întemeiată doar în privinţa încălcării prevederilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (11) şi art. 53 alin. (2).
Se arată că normele criticate încalcă egalitatea în drepturi, prezumţia de
nevinovăţie şi prevederile constituţionale privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, prin aceea că dau posibilitatea instanţei
de a dispune punerea în executare de îndată a măsurii educative a internării
într-un centru de reeducare, înainte ca hotărârea să devină definitivă. Astfel,
minorul căruia i s-a aplicat această măsură nu beneficiază de acelaşi tratament
juridic cu alţi inculpaţi minori cărora li s-a aplicat aceeaşi măsură
educativă, dar pentru care instanţa nu dispune executarea de îndată, aceasta
realizându-se doar la rămânerea definitivă a hotărârii. Se lasă astfel la
aprecierea instanţei ca la situaţii juridice identice să se aplice tratamente
juridice diferite. Se încalcă prezumţia de nevinovăţie, deoarece inculpatul
minor, obligat a executa o măsură educativă înainte ca hotărârea să rămână
definitivă, este considerat ab initio vinovat, existând posibilitatea ca, prin promovarea căilor de atac,
soluţia primei instanţe să fie modificată, iar inculpatului să i se fi restrâns
nejustificat şi discriminatoriu (faţă de inculpaţii minori aflaţi în aceeaşi
situaţie juridică) dreptul la libertate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că normele criticate sunt în concordanţă cu normele constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 490 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Internarea minorului, care au următorul conţinut: „In cazul în care s-a luat faţă de
minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, instanţa poate
dispune, prin aceeaşi hotărâre, punerea în executare de îndată a măsurii luate.
Punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre
organului de poliţie de la locul unde se află minorul."
Se susţine că acest text de lege încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin.
(11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale art. 49 alin. (1) privind protecţia
copiilor şi tinerilor şi ale art. 53 alin. (2) privind condiţiile restrângerii
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi
respinsă.
Astfel, nu se poate reţine încălcarea, prin textul de
lege criticat, a prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece
principiul egalităţii în faţa legii presupune un tratament juridic identic
numai în situaţii egale, situaţiile în mod obiectiv diferite justificând un
tratament juridic diferit. Dispoziţiile art. 490 alin. 1 din Codul de procedură
penală dau expresie acestui principiu constituţional, reglementând
posibilitatea judecătorului de a decide cu privire la oportunitatea punerii în
executare de îndată a măsurii educative a internării într-un centru de
reeducare a minorului, în funcţie de împrejurările şi elementele specifice
cauzei, şi de situaţia în care se află minorul faţă de care se dispune o
asemenea măsură educativă. Această situaţie este determinată şi în temeiul
referatului de evaluare, a cărui întocmire, potrivit art. 482 din Codul de
procedură penală, este obligatorie în cauzele cu infractori minori, referat
care are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului
şi perspectivele de reintegrare socială a acestuia.
Curtea constată că este neîntemeiată şi critica privind
încălcarea, prin acelaşi text de lege, a prezumţiei de nevinovăţie. Astfel,
internarea într-un centru de reeducare reprezintă, potrivit dispoziţiilor
procedural-penale române, o măsură educativă, iar nu o pedeapsă. Distincţia
este realizată în mod expres de art. 100 alin. 1 teza întâi din Codul penal,
potrivit căruia „faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură
educativă ori i se poate aplica o pedeapsă". Regimul juridic al pedepselor, respectiv al măsurilor educative,
conţinutul şi rolul lor sunt diferite, în acest sens statuând şi Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, care a reţinut, prin Decizia XXX din 16 aprilie 2007,
pronunţată într-un recurs în interesul legii, că, „în timp ce pedepsele, ca
sancţiuni penale, prin pronunţatul lor caracter coercitiv-represiv, au o
vocaţie complexă, de constrângere, reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi
infracţiuni, iar măsurile de siguranţă, lipsite de caracter represiv
propriu-zis, au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea
săvârşirii de fapte prevăzute de legea penală, măsurile educative care se pot
lua în cazul minorului care a săvârşit o infracţiune vizează, în principal,
asigurarea reeducării acestuia". Scopul măsurii internării într-un centru de reeducare îl
constituie, potrivit art. 104 din Codul penal, reeducarea minorului, căruia i
se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire
profesională potrivit aptitudinilor sale. Posibilitatea de a se dispune
executarea de îndată a acestei măsuri, înainte de a fi epuizate căile de atac
împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost adoptată, a fost
reglementată de legiuitor tocmai în scopul asigurării unei protecţii eficiente
a minorului în situaţia în care instanţa de judecată, în baza referatului de
evaluare (ce cuprinde date privind: starea fizică şi profilul psihologic al
minorului, dezvoltarea intelectuală şi morală a minorului, mediul familial şi
social în care a trăit şi s-a dezvoltat minorul, factorii care influenţează
conduita minorului şi care au furnizat comportamentul infracţional al acestuia,
trecutul infracţional al minorului, comportamentul minorului înainte şi după
comiterea faptei) şi a împrejurărilor concrete ale cauzei, ajunge la
convingerea că numai o asemenea măsură ar contribui la reeducarea minorului.
De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a
pronunţat în jurisprudenţa sa cu privire la existenţa, în dreptul statelor
contractante, a unor dispoziţii care reglementează executarea imediată a unor
anumite sancţiuni penale. Astfel, în cauza Janosevic
contra Suediei din 2002, s-a reţinut că, în
această situaţie, statele sunt ţinute să nu recurgă la astfel de măsuri de
executare decât în limite rezonabile, pentru a se asigura un just echilibru
între interesele în cauză. Or, aceste condiţii sunt asigurate în cazul normei criticate,
care, aşa cum s-a arătat, reglementează o măsură educativă, cu rol de
protecţie, a cărei executare de îndată este apreciată de judecător în funcţie
de circumstanţele obiective ale fiecărei cauze.
In sfârşit, norma criticată este în acord cu dispoziţiile
art. 49 din Constituţie, deoarece nu afectează regimul special de protecţie a
copiilor şi tinerilor, ci constituie, aşa cum s-a arătat, o concretizare a
acestui regim special de protecţie.
Sunt de asemenea respectate prevederile art. 53 din
Legea fundamentală, întrucât măsura internării într-un centru de reeducare,
care implică şi restrângerea libertăţii minorului, este reglementată în scopul
protejării acestuia, precum şi pentru buna desfăşurare a instrucţiei penale. In
plus, reglementarea criticată respectă principiul proporţionalităţii, precum şi
cerinţa nediscriminării impuse de art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală,
întrucât executarea de îndată a măsurii în discuţie este dispusă cu luarea în
considerare a circumstanţelor concrete ale cauzei, aşadar numai dacă acestea o
impun.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 490 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Kiss Marin Bobi în Dosarul nr. 4.850/211/2008 al Curţii de Apel Cluj -
Secţia penală şi de minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta