DECIZIE Nr.
1214 din 29 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 4, 6 si 7 din Codul de
procedura penala si ale art. 254 si 255 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 730 din 28 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 4, 6 şi 7 din
Codul de procedură penală şi ale art. 254 şi 255 din Codul penal, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Fredrick Furs" - S.R.L. din Suceava în
Dosarul nr. 1.041/86/2008 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că partea Ioan
Baltag a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin încheierea din 4 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.041/86/2008, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2781 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală şi ale art.
254 şi 255 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Fredrick Furs" - S.R.L. din Suceava cu ocazia soluţionării
recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă plângerea
împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecată pentru săvârşirea,
printre altele, a infracţiunilor prevăzute de art. 254 şi 255 din Codul penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate încalcă
egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces
echitabil, libertatea individuală, condiţiile şi limitele restrângerii
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dreptul la un
recurs efectiv, întrucât judecătorul verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată
doar pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror
înscrisuri noi prezentate, persoana vătămată neputând solicita proba cu martori
sau alte probe necesare unei juste soluţionări a cauzei. Face trimitere, în
acest sens, la Cauza Grecu contra României, 2006. Mai arată că
dispoziţiile art. 254 şi art. 255 din Codul penal încalcă şi Decizia-cadru
2003/568/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 22 iulie 2003 privind
combaterea corupţiei în sectorul privat, deoarece reglementarea actuală nu e
proporţională şi adecvată scopului urmărit, respectiv combaterea corupţiei.
Curtea de Apel Suceava - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor din Legea
fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Arată că prevederile
art. 23 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. Consideră, totodată, că prin
critica adusă dispoziţiilor art. 254 şi 255 din Codul penal, autorul excepţiei
tinde, în realitate, la modificarea conţinutului constitutiv al infracţiunilor
reglementate, respectiv a cuantumului pedepselor prevăzute de lege în cazul
săvârşirii lor, ceea ce excedează limitelor controlului de constituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 2781 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură
penală şi ale art. 254 şi art. 255 din Codul penal sunt constituţionale,
întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul
excepţiei. Mai arată că dispoziţiile art. 23 din Constituţie nu au incidenţă în
cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de
procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7
august 2006, precum şi prevederile art. 254 şi 255 din Codul penal, având
următorul cuprins:
- Art. 2781 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de
procedură penală: „Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi
penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum
şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane,
legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că
este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru
prezentarea acesteia. [...]
La termenul fixat pentru judecarea plângerii,
judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de
care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală
sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.
Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică
rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din
dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.";
-Art. 254 din Codul penal: „Fapta funcţionarului
care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu
i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în
scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act
privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act
contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de
un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la
15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut
obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul
este obligat la plata echivalentului lor în bani.";
-Art. 255 din Codul penal: „Promisiunea, oferirea
sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art.
254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie
infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de
către cel care a luat mită.
Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii
fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea
infracţiune.
Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplică în mod
corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.
Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie
persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2 şi 3."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind
accesul liber la justiţie, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală şi
ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, precum şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6
referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la
un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte critica adusă dispoziţiilor art.
254 şi 255 din Codul penal, autorul excepţiei urmăreşte, în realitate,
modificarea cuantumului pedepselor prevăzute în cazul săvârşirii infracţiunilor
de luare şi de dare de mită. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa
de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 254 şi 255 din Codul penal va fi respinsă ca inadmisibilă.
II. Referitor la dispoziţiile art. 2781
alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse
controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi
prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de
critici similare. în acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 1.223 din 18
noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893
din 30 decembrie 2008, prin care Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Codul de
procedură penală criticate, pentru considerentele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 şi 255 din Codul penal, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Fredrick Furs" - S.R.L. din Suceava în
Dosarul nr. 1.041/86/2008 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală.
II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 4, 6 şi 7 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar
al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică