DECIZIE Nr.
1194 din 24 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8,
art. 10 si art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind
accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 749 din 4 noiembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) şi art. 11 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar
şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Nicolae Popescu în Dosarul nr.
23.576/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal şi care face obiectul Dosarului nr. 850D/2009 al Curţii
Constituţionale.
La apelul nominal răspunde domnul Mihai Alexandru
Ionescu, consilierul juridic al părţii Consiliul Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
997D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Ordonanţa de
urgentă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Constantin Ion în Dosarul nr.
39.217/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul şi în
dosarele nr. 1.003D/2009 şi nr. 1.007D/2009, având ca obiect excepţiile de
neconstituţionalitate ale prevederilor art. 2 lit. a) şi art. 8 lit. a) din
aceeaşi ordonanţă, excepţii ridicate de Neculai Vârlan şi Ilie Lupu în
dosarele nr. 26.609/3/2008 si, respectiv, nr. 19.359/3/2008 ale Curţii de Apel
Bucureşti- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa autorilor
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. In toate
aceste dosare răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii, domnul Mihai Alexandru Ionescu, consilier juridic, cu
delegaţii depuse la dosarele cauzelor.
Curtea, observând identitatea parţială de obiect a
acestor dosare, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestora.
Consilierul juridic al Consiliului Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii şi reprezentantul Ministerului Public sunt de
acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedura civilă, dispune conexarea
dosarelor nr. 997D/2009, nr. 1.003D/2009 şi nr. 1.007D/2009 la Dosarul nr.
850D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional'pentru Studierea Arhivelor
Securităţii, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiilor de neconstituţionalitate,
având în vedere practica de până acum a instanţei de contencios constituţional.
Procurorul pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 5 februarie 2009, 17 februarie
2009 si 6 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 26.609/3/2008, nr.
23.576/3/2008, nr. 39.217/3/2008 şi nr. 19.359/3/2008, Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 lit. a) şi art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2008, a prevederilor art. 2 lit. a) şi art. 11 alin. (1) din
aceeaşi ordonanţă de urgenţă, precum şi a prevederilor art. 2 lit. a), art. 6,
art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din acelaşi act normativ.
Excepţiile au fost ridicate de Neculai Vârlan, Nicolae
Popescu, Constantin Ion şi, respectiv, de Ilie Lupu în cauze având ca obiect
acţiuni în constatare.
In motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 2 lit. a) din'Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 instituie o „prezumţie de vinovăţie
colectivă" în ceea ce priveşte toate persoanele enumerate în textul de
lege amintit. Acestea „sunt supuse unor abuzuri şi discriminări prin acţiunile
vizând tragerea lor la răspundere pentru activităţi informativ-operative (cu
caracter pur profesional) desfăşurate'în baza reglementărilor legale şi
obligatorii din perioada comunistă". Se mai susţine că dispoziţiile art. 2
lit. a) din ordonanţă încalcă principiul'constituţional al separaţiei puterilor
în ' stat, întrucât puterea executivă reprezentată de Guvern, stabilind că
lucrător al Securităţii este „persoana care a suprimat sau a îngrădit
drepturile omului", a dat un verdict, care este de competenţa puterii
judecătoreşti. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 alin. (1) din
ordonanţa, se susţine că sunt contrare prevederilor art. 126 alin. (5) teza
întâi din Legea fundamentală, care interzic înfiinţarea de instanţe
extraordinare, întrucât procedura instituită de'acest articol este o procedură
specială, derogatorie de la dreptul comun, aplicată de o instanţă specială. Se
mai arată că aceste prevederi legale sunt neconstituţionale, întrucât instituie
„competenţa Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti de
soluţionare în primă instanţă a acţiunii în constatarea calităţii de lucrător
al Securităţii sau de colaborator al acesteia", ceea'ce constituie o
îngrădire a dreptului de apărare la o instanţă de judecată apropiată de
domiciliul pârâtului şi o discriminare în raport cu celelalte persoane care
„pot contesta o adeverinţă emisă de C.N.S.A.S. la alte instanţe de contencios
administrativ competente teritorial". In fine, se susţine că Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 retroactivează, întrucât instituie o nouă
formă de răspundere, şi anume o răspundere politică, pentru fapte şi activităţi
care, la momentul săvârşirii lor, nu constituiau încălcări ale legii regimului
socialist, dar care, la un moment ulterior, sunt considerate reprobabile din
punctul de vedere al regimului politic actual.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal considera că
excepţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului'şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului opinează
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ti
constituie prevederile art. 2 lit.' a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art.
11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la
propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Textele de lege criticate au următorul
cuprins:
- Art. 2 lit. a): „In înţelesul prezentei ordonanţe
de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de
subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate,
inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945^-1989, a desfăşurat activităţi prin
care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale
omului.";
- Art. 6: „(1)'Direcţia de specialitate din cadrul
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca urmare a
sesizării din oficiu a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii sau la solicitarea persoanei îndreptăţite, desfăşoară activităţi
specifice administrative de verificare a documentelor şi informaţiilor deţinute
în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi la instituţii care mai deţin
documente create ide Securitate.
(2) Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa
Persoanelor, la cererea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii,
pune la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare în termen de 30 de zile
de la primirea solicitării.";
- Art. 7: „(1) In baza verificărilor prevăzute la
art. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu
privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau
de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.
(2) Nota de constatare se înaintează Colegiului
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, însoţită de
întreaga documentaţie care a stat la baza întocmirii ei, precum şi de avizul
Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii.
(3) Nota de constatare a calităţii de lucrător al
Securităţii sau de colaborator al acesteia cuprinde: numele, prenumele, numele
conspirativ, acolo unde există, ale persoanei verificate, perioada activităţii
în cadrul Securităţii sau a colaborării cu aceasta, în sensul prezentei
ordonanţe de urgenţă, precum şi lista documentelor pe baza cărora a fost
emisă.";
- Art. 8: „Colegiul Consiliului Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii ia în discuţie nota de constatare şi, după caz:
a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei
juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calităţii de lucrător al
Securităţii sau de colaborator al acesteia;
b) infirmă nota de constatare şi dispune Direcţiei
juridice eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că persoana verificată
nu a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al
acesteia.";
-Art. 10: „(1) Notele de constatare şi adeverinţele
emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
se comunică persoanelor verificate, precum şi persoanelor care au solicitat
verificarea, în cazul verificării la cerere, prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire.
(2) Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art.
9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi pot fi contestate la Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice
persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.";
- Art. 11 „(1) Acţiunea în constatarea calităţii de
lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia
de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind scutită
de taxă de timbru.
(2) Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi
atacată cu recurs, în condiţiile legii.
(3) La dosarul cauzei se depun copii certificate de
pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 1 alin. (4) care statuează principiul separaţiei şi
echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) care consacră principiul
neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 care statuează dreptul de acces
liber la justiţie, art. 23 alin. (11) care instituie prezumţia de nevinovăţie,
art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 referitor la
înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (5) teza întâi care interzice
înfiinţarea de instanţe extraordinare. De asemenea, se invocă şi prevederile
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cuprinse la art. 1, care
proclamă că toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în
drepturi, că acestea sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi că trebuie să
se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii, şi la art. 10,
potrivit căruia orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să fie
audiată în mod public de un tribunal independent şi imparţial. In plus, se face
referire şi la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, pentru motivele
ce se vor arăta în continuare:
In ceea ce priveşte pretinsa nerespectare a prezumţiei
de nevinovăţie, în conformitate cu cele statuate prin Decizia nr. 267 din 24
februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225
din 7 aprilie 2009, Curtea observă că această instituţie, consacrată de
prevederile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, nu este aplicabilă
procesului declanşat în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.'24/2008. Cu toate acestea, deşi prezumţia nu cunoaşte o
reglementare expresă în materie' civilă, dispoziţiile art. 1169 din Codul
civil, care pot fi invocate în soluţionarea acţiunilor în constatare, prevăd că
„cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească". Astfel,
legea asigură echilibrul procesual al părţilor în litigiu şi dă expresie unui
principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului,
statuat de art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia:
„Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a
preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii
faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri
temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le
consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc."
In motivarea excepţiei se mai susţine că este nesocotit
principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât dispoziţiile art. 2 lit. a)
din ordonanţă „dau un verdict" cu privire la calitatea de lucrător al
Securităţii a persoanelor ce intră sub incidenţa sa. Curtea nu poate reţine
această critică, ci observă că textul de lege menţionat oferă o definiţie
legală a noţiunii de lucrător al Securităţii, necesară pentru înlăturarea
oricărui echivoc în ceea ce priveşte atribuirea acestei calităţi unei persoane.
O astfel de definiţie nu poate avea valoarea unei imixtiuni a puterii executive
- care, în virtutea prerogativelor sale de legislator delegat, a emis Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 - în atribuţiile puterii judecătoreşti.
De altfel, prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie
2009, Curtea a observat că prin această ordonanţă de urgenţă s-a realizat o
reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca
autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale
cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse
controlului instanţelor de judecată. In condiţiile în care acţiunea în
constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă
de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă
extraordinară, astfel că nu se poate susţine nici încălcarea dispoziţiilor art.
126 alin. (5) din Constituţie.
Cu privire la o critică similară, precum şi în
examinarea criticii referitoare la competenţa exclusivă a unei singure instanţe
de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrator sau
colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi
fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţională a observat, prin
Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror
competenţa este stabilită numai prin lege. Or, dispoziţiile criticate din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigenţele
constituţionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5)
referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare.
Totodată, Curtea constată că nu este întemeiată nici
critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalităţii în
drepturi, deoarece art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii
arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
In continuare, Curtea reţine că prevederile art. 2 lit.
a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, stabilind elementele care
trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată lucrător al
Securităţii, nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii
civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai
pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale.
Totodată, Curtea observă că, astfel cum a statuat prin Decizia nr. 530 din 9
aprilie 2009, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte
deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la
activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea
juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de
răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la
activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a
vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar
si deconspirarea Securităţii, ridicată de Neculai Vârlan, Nicolae Popescu,
Constantin Ion, şi, respectiv, de Ilie Lupu în dosarele nr. 26.609/3/2008, nr.
23.576/3/2008, nr. 39.217/3/2008, şi nr. 19.359/3/2008 ale Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu