DECIZIE Nr.
1189 din 13 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 39 din 17 ianuarie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie invocată de Societatea Comercială „Studio Global" -
S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.803/302/2006 al Judecătoriei Sectorului
5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autoarea
excepţiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Ministerul Public pune concluzii
de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, referindu-se şi la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 14 mai 2007,
pronunţată în Dosarul nr. 12.803/302/2006, Judecătoria Sectorului 5
Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie
invocată de Societatea Comercială „Studio Global" - S.R.L. din Bucureşti
în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, întrucât permite
instanţei ca, dispunând disjungerea cererii de chemare în garanţie, să creeze o
situaţie nefavorabilă pentru pârâta-reclamantă, căreia i s-ar periclita în
acest mod poziţia procesuală şi i s-ar diminua dreptul la apărare şi la un
proces echitabil. Este astfel „destabilizată" şi egalitatea părţilor,
întrucât reclamanta-pârâtă este lăsată să-şi susţină cererea de chemare în
judecată şi apărarea sa aşa cum apreciază, pe când pârâta-reclamantă este
împiedicată să folosească toate apărările pe care le consideră necesare. In
plus, se mai arată că lipsa unei căi de atac separate împotriva încheierii prin
care instanţa dispune disjungerea aduce o gravă atingere dreptului la apărare.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu aduce atingere
prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materia egalităţii în drepturi, în care s-a statuat
în mod constant că egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate. Arată că
soluţia disjungerii, în ipoteza prevăzută de reglementarea criticată, asigură
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, „Când
judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanţie,
instanţa poate dispune despărţirea ei spre a fi
judecate deosebit."
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind
egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale
art. 24 privind dreptul la apărare. Se invocă, totodată, prevederile art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, instituirea, prin textul de lege criticat, a
regulii potrivit căreia, în situaţia în care chemarea în garanţie determină
întârzierea judecăţii, instanţa poate dispune disjungerea celor două cereri
spre a fi judecate separat, are drept scop soluţionarea cauzei într-un termen
rezonabil, în deplin acord cu exigenţele impuse de dreptul la un proces
echitabil. Această soluţie legislativă nu încalcă egalitatea în drepturi,
întrucât nu instituie nicio discriminare pe criterii arbitrare între persoanele
vizate în ipoteza sa. De asemenea, reglementarea criticată nu îngrădeşte sub
niciun aspect posibilitatea părţilor de a formula apărările pe care le
consideră necesare, astfel încât nu sunt încălcate nici prevederile art. 24 din
Legea fundamentală.
De altfel, din examinarea susţinerilor autoarei
excepţiei se constată că acestea vizează modul de aplicare a art. 63 alin. 2
din Codul de procedură civilă în cauza dedusă judecăţii. Astfel, toate
argumentele formulate sunt în sprijinul susţinerii sale, în sensul că, în
speţă, cererea de disjungere a cererii de chemare în garanţie nu ar trebui
admisă de instanţa de judecată, întrucât, în acest fel, s-ar aduce atingere
drepturilor fundamentale invocate, iar autoarea excepţiei (pârâtă-reclamantă în
cauză) nu ar mai avea posibilitatea de a-şi formula o apărare corespunzătoare.
Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, ci a instanţei de judecată, singura în măsură să decidă cu
privire la disjungerea cererii de chemare în garanţie în cauza dedusă
judecăţii, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor care
particularizează această cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată
de Societatea Comercială „Studio Global" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul
nr. 12.803/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie
2007.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marieta Safta