DECIZIE Nr.
113 din 9 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 8 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Valentina
Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România, excepţie ridicată de Mohammad Akram în Dosarul nr.
3.578/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
5.352D/2009, nr. 5.658D/2009 şi nr. 5.766D/2009, având ca obiect
aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de
Malachil Adjmal, Yousaf Kashif şi Jat Jasbir Singa în dosarele nr.
5.568/2/2009 şi nr. 3.581/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi,
respectiv, în Dosarul nr. 798/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara -
Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
In toate aceste dosare se prezintă doamna Elena
Andrei, interpret autorizat de limba engleză.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură
civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 5.352D/2009, nr. 5.658D/2009
şi nr. 5.766D/2009 la Dosarul nr. 4.084D/2009, care a fost primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
arătând că textul de lege criticat nu afectează dreptul de acces
liber la justiţie sau exercitarea dreptului la apărare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile pronunţate în dosarele nr.
3.578/2/2009, nr. 5.568/2/2009, nr. 3.581/2/2009 şi, respectiv, nr.
798/59/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Timişoara -
Secţia contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea
Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România.
Excepţia a fost ridicată de Mohammad Akram,
Malachil Adjmal, Yousaf Kashif şi, respectiv, Jat Jasbir Singa în cauze
având ca obiect prelungirea duratei măsurii luării în custodie
publică, solicitată de Oficiul Român pentru Imigrări.
In motivarea excepţiilor de
neconstituţionalitate, având un conţinut
similar, se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
este neconstituţional, cu următoarea argumentaţie: încalcă
dreptul la apărare, întrucât nu reglementează o procedură clară
de prelungire a perioadei de luare în custodie publică şi
limitează durata procedurii; aduce o gravă atingere
independenţei justiţiei, soluţia prelungirii măsurii
luării în custodie publică fiind impusă instanţei prin
lege; este nesocotit principiul egalităţii părţilor în proces,
întrucât textul de lege criticat exceptează Ministerul Administraţiei
şi Internelor, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru
pentru acţiunea introdusă. Autorii excepţiei arată că,
în cadrul proceselor prin care se solicită prelungirea duratei de luare în
custodie publică a străinilor, nu sunt respectate toate
garanţiile procesuale prevăzute de lege. Mai susţin că
accesul la justiţie este limitat, întrucât măsura se ia pe o
perioadă de 5 luni, timp în care nu se mai analizează dacă mai
subzistă motivele avute în vedere la luarea deciziei sau dacă starea
de fapt s-a schimbat. In fine, arată că luarea în custodie
publică este o măsură privativă de libertate, constituind
şi o restrângere a libertăţii de circulaţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Timişoara -
Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale
şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421
din 5 iunie 2008, care au următorul cuprins:
- Art. 97 alin. (5): „(5) Prelungirea duratei de
luare în custodie publică a străinilor prevăzuţi la alin.
(2) care nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României în
termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei
rază de competenţă teritorială se află locul de
cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări.
Instanţa trebuie să se pronunţe înainte de expirarea termenului
luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea
instanţei este irevocabilă."
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine
următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (4) care
instituie principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat,
art. 16 care consacră principiul egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) care
stabileşte că libertatea individuală şi siguranţa persoanei
sunt inviolabile, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53
referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi şi art. 124 alin. (3) potrivit căruia
judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. De
asemenea, invocă şi dispoziţiile art. 5 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale care garantează dreptul la libertate şi
siguranţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse
în repetate rânduri controlului de constituţionalitate prin prisma unor
critici similare celor formulate de autorii prezentei excepţii şi
prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi
convenţionale ca şi cele invocate în cauza de faţă. Astfel,
prin mai multe decizii, dintre care pot fi menţionate exemplificativ
Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, sau Decizia nr. 1.435 din 5 noiembrie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16
decembrie 2009, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru
considerentele acolo reţinute, Intrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei existente,
soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi considerentele pe
care acestea s-au întemeiat îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Mohammad Akram, Malachil Adjmal, Yousaf Kashif
şi Jat Jasbir Singa în dosarele nr. 3.578/2/2009, nr. 5.568/2/2009 şi
nr. 3.581/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, în Dosarul nr.
798/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu