DECIZIE   Nr. 112 din  8 octombrie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 293 din 19 noiembrie 1996

    Ioan Muraru            - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Ioan Deleanu           - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Societatea Comerciala "Hitrom" - S.A. Vaslui impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 30 din 13 martie 1996.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 1 octombrie 1996, in prezenta Ministerului Public, a intimatului Balasnicu Sorin, in lipsa recurentei, Societatea Comerciala "Hitrom" - S.A. Vaslui, a intimatilor Nechifor Ioan, Pascu Nicolae si a Societatii Comerciale "Electroprecizia" - S.A. Sacele, legal citati. Dezbaterile au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea Constitutionala, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 8 octombrie 1996.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 30 din 13 martie 1996, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, invocate de Societatea Comerciala "Electroprecizia" - S.A. Sacele si de Societatea Comerciala "Hitrom" - S.A. Vaslui. Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut ca dispozitiile legale aratate au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea statuand prin Decizia nr. 69/1995, ramasa definitiva prin Decizia nr. 19/1996, ca noua reglementare nu are caracter retroactiv, intrucat se aplica unei situatii juridice in curs, rezultand din nerecompensarea inventiei; daca dreptul inventatorului la recompensa nu ar fi reactualizat prin efectul negocierii, ar insemna ca debitorul creantei inventatorului sa profite de propria sa culpa si sa se creeze o discriminare nejustificata intre inventatorii anteriori legii si cei posteriori. In ceea ce priveste motivul de neconstitutionalitate referitor la ocrotirea proprietatii private, potrivit art. 41 din Constitutie, prin decizia recurata s-a retinut ca nu poate constitui o incalcare a dreptului de proprietate al noilor societati, rezultate din reorganizarea in baza Legii nr. 15/1990, preluarea datoriilor existente din patrimoniul unitatilor anterioare, supuse reorganizarii.
    Impotriva Deciziei nr. 30 din 13 martie 1996, a declarat recurs Societatea Comerciala "Hitrom" - S.A. Vaslui invocand urmatoarele motive:
    Curtea a omis sa analizeze aspectele legate de imprejurarea ca, la infiintarea societatilor comerciale, conform Legii nr. 15/1990, statul a inregistrat aceste firme ca un patrimoniu evidentiat intr-un bilant, cuprinzand activul si pasivul firmei la data infiintarii. Asadar, societatile comerciale infiintate in baza Legii nr. 15/1990 urmeaza a fi considerate ca "unitati nou-infiintate" pe scheletul vechilor unitati socialiste de stat, dar fara a putea sa li se greveze patrimoniul cu datoriile fostelor unitati socialiste de stat. In consecinta, in opinia recurentei, prevederile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 sunt neconstitutionale in situatia in care se aplica unor raporturi juridice nascute anterior infiintarii societatilor comerciale in baza Legii nr. 15/1990;
    - Aprecierile din Decizia Curtii Constitutionale nr. 30/1996, potrivit carora prevederile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 nu ar avea caracter retroactiv, sunt criticabile, deoarece prin aceasta solutie se ajunge la "crearea unor situatii imposibil de transpus in evidentele financiar-contabile si cu implicatii in ceea ce priveste alte institutii ale dreptului, in primul rand institutia raspunderii materiale".
    Desi solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a facut in temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fara citarea partilor, nu s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. Aceasta obligatie a fost indeplinita cu prilejul solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a acelorasi prevederi legale prin Decizia nr. 69 din 10 iulie 1995, ramasa definitiva ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 19 din 27 februarie 1996, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996.
    In punctul de vedere exprimat de Guvern la acea data se considera exceptia de neconstitutionalitate nefondata, intrucat art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, stabilind ca negocierea drepturilor banesti ale inventatorului pentru inventiile nerecompensate anterior acestei legi se face plecand de la drepturile banesti maxime datorate, nu a facut decat sa recunoasca drepturile existente "cuvenite inventatorului, prevazute de legea aplicabila la data inregistrarii cererii de brevet". Guvernul a considerat ca art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, referindu-se la "inventii nerecompensate sau partial recompensate", deci la "drepturi existente la data intrarii in vigoare a noii legi, iar nu la preconstituirea lor", nu incalca principiul neretroactivitatii. S-a considerat, de asemenea, ca nu este incalcat principiul neretroactivitatii nici prin posibilitatea prevazuta de text ca aceste drepturi sa fie negociate pornindu-se de la drepturile maxime cuvenite, deoarece negocierea acestora "este o forma de protectie sociala a inventatorului si nu poate fi interpretata ca o aplicare retroactiva a legii".
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Primul motiv de recurs nu este intemeiat si urmeaza a fi respins, intrucat instanta de fond, astfel cum rezulta din considerentele deciziei atacate, a examinat implicatiile juridice survenite prin reorganizarea fostelor unitati socialiste in societati comerciale, pe baza Legii nr. 15/1990. Acest proces de reorganizare a avut ca efect transferul patrimoniului acestor unitati la noile societati, respectiv, atat al drepturilor, cat si al obligatiilor, care, in ansamblul lor, constituie, sub aspect juridic, activul si pasivul patrimonial.
    Patrimoniul evoca ideea de universalitate, el cuprinzand atat drepturile, cat si datoriile. In aceste conditii, nu se poate sustine ca prin reorganizarea fostelor unitati socialiste in societati comerciale acestea din urma ar fi dobandit numai activul patrimonial nu si pasivul acestuia, adica datoriile fostelor unitati. Afirmatia recurentei ca, prin infiintarea societatilor comerciale, acestora "nu li s-a putut greva patrimoniul cu care au fost inzestrate, cu datoriile fostelor unitati socialiste de stat" echivaleaza cu a spune ca infiintarea societatilor comerciale ar fi avut ca efect o purga a debitelor fostelor unitati de stat fata de inventatori si preluarea acestor debite de catre stat, ceea ce nu are nici un suport legal.
    Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este intemeiat si urmeaza, de asemenea, a fi respins. Potrivit art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991, drepturile banesti cuvenite inventatorilor pentru inventiile brevetate, aplicate, partial recompensate sau nerecompensate pana la data intrarii in vigoare a noii legi, se negociaza intre inventatori si unitatea care a aplicat inventia, iar negocierea incepe "de la drepturile banesti maxime cuvenite inventatorului, prevazute de legea aplicabila la data inregistrarii cererii de brevet". Aceasta reglementare nu are caracter retroactiv, din moment ce negocierea porneste de la drepturile banesti maxime cuvenite inventatorului "prevazute de legea aplicabila la data inregistrarii cererii de brevet". Cu alte cuvinte, noua reglementare nu face decat sa recunoasca creanta inventatorului nerecompensat sau partial recompensat, creanta nascuta sub imperiul reglementarii anterioare. Dimpotriva, daca noua reglementare nu ar fi recunoscut acea creanta, ea ar fi avut un caracter retroactiv. In aceste conditii, nu se poate afirma cu temei ca prevederile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 ar contrazice prevederile art. 16 alin. (2) din Constitutie.
    Posibilitatea negocierii creantei, pornindu-se de la drepturile cuvenite potrivit legislatiei anterioare nu are, de asemenea, caracter retroactiv, aceasta "noua reglementare" aplicandu-se unei situatii juridice in curs. Ea nu pune deci in discutie efectele produse anterior, ci modul de rezolvare a unor creante anterior constituite, creante inca existente in conditiile noii reglementari. Cerinta reevaluarii creantei prin negociere este cu totul justificata, nu numai pentru a impiedica pe debitorul creantei sa profite de propria culpa, prin neexecutarea la timp a obligatiei sale, dar si pentru a se respecta principiul egalitatii intre inventatori, altminteri admitandu-se, contrar dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, discriminarea intre inventatorii nerecompensati si cei actuali.
    Implicatiile financiar-contabile si cele care ar putea interveni in domeniul raspunderii materiale, evocate de recurenta, ca urmare a aplicarii noii reglementari, nu pot face evident obiectul controlului de constitutionalitate.

    Avand in vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Societatea Comerciala "Hitrom" - S.A. Vaslui impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 30 din 13 martie 1996.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta din 8 octombrie 1996.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                  prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu