DECIZIE Nr.
1109 din 8 septembrie 2009
privind exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 276 alin. (1)
lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 678 din 9 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia Miu -
prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1)
lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Vegas Company" - S.R.L, din laşi în
Dosarul nr. 1.892/296/2007 al Judecătoriei Satu Mare.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.892/296/2007, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16
alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Vegas Company" - S.R.L, din laşi într-o
cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 16 alin. (1) din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt discriminatorii, deoarece nu respectă
egalitatea de tratament a părţilor contractante la momentul încheierii
contractului de muncă. Dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1)
lit. e) din aceeaşi lege sunt contrare şi prevederilor art. 41 şi art. 135
alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât obligativitatea
încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă îngrădeşte dreptul
la muncă şi încalcă principiul libertăţii comerţului, iar regimul sancţionator
stabilit pentru angajator este discriminatoriu faţă de cel stabilit pentru
salariaţi, care nu pot fi sancţionaţi. Or, principiul egalităţii în drepturi
impune stabilirea aceluiaşi tratament pentru situaţii identice.
Judecătoria Satu Mare apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5
februarie 2003, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 3 şi 73 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea şi
completarea Legii nr. 53/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr.
371/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din
19 decembrie 2005. Acestea au următorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): „(1) Contractul individual de
muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba
română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă
scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică
autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia
familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de
muncă anterior începerii raporturilor de muncă.";
- Art. 276 alin. (1) lit. e): „(1) Constituie
contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: [...]
e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea
unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la
15.000.000 lei la 20.000.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a
depăşi valoarea cumulată de 1 miliard lei."
In opinia autorului excepţiei textele de lege criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) referitor la dreptul
la muncă şi la măsuri de protecţie socială şi ale art. 135 alin. (1) şi
alin. (2) lit. a) ce instituie obligaţia statului de a asigura libertatea
comerţului şi principiul egalităţii.
In esenţă, sunt criticate dispoziţiile de lege ce fac
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate pentru că stabilirea obligaţiei
angajatorului de a încheia contract de muncă în formă scrisă încalcă principiul
egalităţii în drepturi, îngrădeşte dreptul la muncă şi contravine
principiului libertăţii comerţului.
Examinând excepţia, Curtea constată că aceasta este
neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare.
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor criticate prin raportare la art. 41 alin.
(1) şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Astfel, prin deciziile nr.
448 din 15 septembrie 2005 şi nr. 265 din 20 martie 2007, publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 septembrie 2005 şi,
respectiv, nr. 266 din 20 aprilie 2007, Curtea a statuat că, „întrucât
contractul individual de muncă reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce
au convenit părţile, documentul pe baza căruia se poate verifica în ce măsură
şi-a îndeplinit obligaţiile oricare dintre părţi, ce drepturi poate revendica
şi ce răspunderi are, chiar şi în cadrul soluţionării unor eventuale litigii,
încheierea lui, chiar înainte de începerea raportului de muncă şi în formă
scrisă, este în interesul ambelor părţi.
Răspunderea pentru încheierea contractului individual
de muncă revine, în mod firesc, angajatorului. Existenţa contractului previne
comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectă a
salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Incadrarea în
muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă,
asigură şi cunoaşterea şi exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor
care folosesc forţă de muncă salariată.
Prevederea obligaţiei încheierii contractului
individual de muncă, în formă scrisă, precum şi sancţionarea neîndeplinirii
acestei obligaţii legale nu îngrădesc în niciun fel exerciţiul dreptului la
muncă şi, cu atât mai puţin, libertatea comerţului."
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele
acelor decizii subzistă şi în cauza de faţă.
Deosebit de cele reţinute prin precedentele decizii,
Curtea reţine că în ceea ce priveşte comerţul cu forţa de muncă (forţa de muncă
în calitate de capital), fără a împiedica în niciun fel libertatea comerţului,
acesta trebuie strict reglementat, mai ales prin prisma drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor stabilite ca atare prin titlul II
cap. II din Constituţie.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
prin raportare la principiul egalităţii în drepturi, Curtea reţine că
angajatorul şi salariatul se află, în mod obiectiv, în situaţii diferite,
determinate de statutul juridic, de drepturile şi îndatoririle specifice în
cadrul raportului de muncă. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale
cetăţeanului sunt valori constituţionale ce se întemeiază pe demnitatea umană
şi libera dezvoltare a personalităţii umane [art. 1 alin. (3) din Legea
fundamentală], drepturi de care beneficiază numai persoanele fizice. Drepturile
persoanelor juridice, cum este şi cazul angajatorului, sunt stabilite prin
actele juridice de înfiinţare, care le determină capacitatea juridică adecvată
realizării scopurilor lor. De aceea, instituirea unui tratament juridic diferit
este pe deplin justificată obiectiv şi raţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (1)şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, ridicată de Societatea Comercială „Vegas Company"
- S.R.L, din Iaşi în Dosarul nr. 1.892/296/2007 al Judecătoriei Satu Mare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu