Decizia Nr.1098 din 08.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, precum şi ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Metal Export Import“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.342/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială şi care formează obiectul Dosarului nr. 3.309D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 25.342/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, precum şi ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Metal Export Import“ - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd libertatea autorităţii care participă la procedura de privatizare de a acţiona în mod arbitrar şi dau posibilitatea acesteia de a produce, printr-o procedură extrem de simplă, efecte economice dezastruoase în detrimentul cumpărătorului pachetului de acţiuni.Dispoziţiile criticate încalcă principiul egalităţii şi imparţialităţii justiţiei, deoarece, în cadrul acţiunilor în rezoluţiunea contractelor de privatizare, crearea prejudiciului de către cumpărătorul acţiunilor este prezumată, singura dovadă care cade în sarcina autorităţii implicate în procedura de privatizare fiind cea referitoare la întinderea prejudiciilor.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, şi ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, care au următorul conţinut:– Art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002: „(1) În cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară Autoritatea va reţine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalităţi achitate cu orice titlu, până la desfiinţarea acestuia.(1¹) În cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din: a)sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;b)sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;c)sumele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).(1²) Prevederile alin. (1) şi (1¹) se aplică şi proceselor în curs de judecată având ca obiect desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe. (2) Pentru prejudiciile cauzate societăţii de către cumpărător, aceasta poate cere instanţei judecătoreşti daune-interese.(3) Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum şi a celor provocate Autorităţii se va face, la solicitarea societăţii/Autorităţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni.(4) Cheltuielile aferente efectuării expertizei prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpărător.“;– Art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002: „(2) Notificarea prin care instituţia publică implicată înştiinţează cumpărătorul asupra desfiinţării contractului, ca efect al funcţionării pactului comisoriu, constituie înscrisul în baza căruia se efectuează reînregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate de către societatea de registru independentă care ţine registrul acţionarilor respectivei societăţi comerciale (în cazul societăţilor comerciale deţinute public) sau de către societatea comercială de tip închis care îşi ţine propriul registru al acţionarilor şi de către oficiul registrului comerţului, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Notificarea prin care instituţia publică implicată înştiinţează cumpărătorul despre executarea gajului asupra acţiunilor, în favoarea sa, ca efect al neîndeplinirii obligaţiilor investiţionale asumate prin contract, constituie înscrisul în baza căruia se efectuează reînregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate de către societatea de registru independentă care ţine registrul acţionarilor respectivei societăţi comerciale (în cazul societăţilor comerciale deţinute public) sau de către societatea comercială de tip închis care îşi ţine propriul registru al acţionarilor şi de către oficiul registrului comerţului, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1)-(4) - Dreptul de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică şi art. 124 alin. (1) şi (2) - Înfăptuirea justiţiei. Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 s-a pronunţat prin numeroase decizii. Astfel, prin Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate al cumpărătorului nu este încălcat, întrucât nu se dispune transferul unor bunuri. Reglementarea în cauză se referă la răspunderea acestuia în cazul neexecutării obligaţiilor sale, precum şi la stabilirea daunelor-interese datorate. Textul de lege prevede că, în cazul desfiinţării pe cale convenţională sau judiciară a contractului de privatizare (contract de vânzare-cumpărare de acţiuni) pentru neexecutarea obligaţiilor ce decurg din acesta, cumpărătorul datorează daune-interese, prevăzând totodată modalitatea de stabilire a prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese. Referitor la critica privind încălcarea libertăţii contractuale, principiu fundamental al libertăţii comerţului şi al economiei de piaţă, prin decizia sus-menţionată Curtea a constatat conformitatea dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 cu dispoziţiile art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economică este garantat, în condiţiile legii, iar statul asigură libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale prin crearea unui cadru legislativ favorabil. În speţă, statul şi-a îndeplinit obligaţiile constituţionale prin adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, care, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa în materie a Curţii, este în acord cu principiile Legii fundamentale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate care are ca obiect dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, prin Decizia nr. 324 din 11 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 5 noiembrie 2003, Curtea a respins excepţia şi a statuat că dispoziţiile legale criticate nu fac nicio diferenţiere între diferitele categorii de cumpărători, părţi ale contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare de instituţia publică implicată. De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, prin decizia menţionată s-a statuat că textele de lege criticate reglementează raporturi contractuale ce prevăd drepturi şi obligaţii reciproce, iar în caz de neexecutare a obligaţiei de către cumpărător, acesta va suporta consecinţele neexecutării obligaţiei contractuale. De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii, aplicarea măsurilor prevăzute de lege împotriva celor care nu îşi respectă obligaţiile legale sau contractuale nu încalcă normele constituţionale privind protecţia proprietăţii private. Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, precum şi ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Metal Export Import“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.342/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu