DECIZIE   Nr. 1093 din 21 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 732 din 3 noiembrie 2010

Augustin Zegrean                       - presedinte

Acsinte Gaspar                          -judecator

Petre Lazaroiu                           -judecator

Mircea Stefan Minea                  -judecator

Iulia Antoanella Motoc               -judecator

Ion Predescu                              -judecator

Puskas Valentin Zoltan               -judecator

Tudorel Toader                          -judecator

Ioana Marilena Chiorean            - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice, exceptie ridicata de Cristinel Constantin Simon în Dosarul nr. 11.607/302/2009 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 521 D/2010.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 621 D/2010, nr. 701D/2010 si nr. 747D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice, exceptie ridicata de Marian George Gheonea, de Stefania Banea si de Alexandrina Nicu în dosarele nr. 11.605/302/2009,nr. 11.606/302/2009 si nr. 11.608/302/2009 ale Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca este de acord cu conexarea.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea dosarelor nr. 621D/2010, nr. 701D/2010 si nr. 747D/2010 la Dosarul nr. 521 D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:

Prin încheierile din 23 februarie 2010, 24 februarie 2010, 18 februarie 2010 si 19 februarie 2010, pronuntate în dosarele nr. 11.607/302/2009, nr. 11.605/302/2009, nr. 11606/302/2009 si nr. 11.608/302/2009, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice, exceptie ridicata de Cristinel Constantin Simon, de Marian George Gheonea, de Stefania Banea si de Alexandrina Nicu în cauze privind anularea unor procese-verbale de contraventie.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esenta, ca dispozitiile art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 restrâng libertatea de întrunire, garantata de Constitutie, si opereaza o discriminare pe criterii de opinie si apartenenta politica, deoarece impun obtinerea avizului comisiei sau a autorizatiei necesare organizarii unei întruniri publice pasnice. Or, este evident, sustin autorii exceptiei, ca respectivul aviz este imposibil de obtinut, deoarece protestatarii au opinii diferite sau apartin unui alt partid politic decât cel din care face parte, de pilda, primarul comunitatii.

Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 29 septembrie 2004, cu urmatorul continut:

- Art. 26 lit. a): „Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu sunt savârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sa întruneasca elementele constitutive ale unor infractiuni:

a) organizarea si desfasurarea de adunari publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise;".

Autorii exceptiei considera ca textul de lege mentionat încalca prevederile constitutionale ale art. 4 si art. 16 alin. (1), invocate sub aspectul interzicerii discriminarii pe criterii de opinie si apartenenta politica, si ale art. 39 care reglementeaza libertatea întrunirilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca s-a pronuntat asupra constitutionalitatii prevederilor criticate, sub aspectul unor critici asemanatoare celor formulate în prezenta cauza, prin Decizia nr. 1.123 din 16 octombrie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie 2008, respingând exceptia de neconstitutionalitate.

Curtea a aratat, în esenta, ca dispozitiile Legii nr. 60/1991, potrivit carora desfasurarea adunarilor publice este permisa doar cu conditia declararii lor prealabile, nu contravin libertatii de întrunire, reglementate de Constitutia României si Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. S-a invocat, cu acel prilej, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu cauzele Platform „Arzte furdas Leben" contra Austriei, 1985, si Rassemblement jurassien contra Elvetiei, 1979, unde instanta de la Strasbourg a retinut ca art. 11 din Conventie presupune ca fiecare stat este în masura sa adopte masuri rezonabile si adecvate pentru a asigura desfasurarea pasnica a manifestatiilor licite ale cetatenilor sai si ca pentru întrunirile ce au loc pe caile publice nu este exagerata impunerea obligatiei de a se obtine o autorizatie prealabila, întrucât autoritatile au posibilitatea, în aceste conditii, sa vegheze asupra respectarii ordinii publice si sa ia masurile necesare pentru ca libertatea manifestatiilor sa fie pe deplin asigurata.

Solutia pronuntata cu acel prilej si argumentele pe care aceasta s-a bazat îsi mentin valabilitatea si în cauza de fata, neintervenind elemente de noutate care sa justifice reconsiderarea acestei jurisprudente.

In plus, Curtea observa ca si jurisprudenta mai recenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului este în acelasi sens. De exemplu, prin Hotarârea din 7 octombrie 2008, pronuntata în cauza Eva Molnar contra Ungariei, Curtea de la Strasbourg a stabilit ca paragraful 2 al art. 11 din Conventie îndreptateste statele sa impuna restrictii legale ale exercitiului libertatii de întrunire. Totodata, aceste restrictii ale libertatii adunarilor pasnice desfasurate în locuri publice sunt menite a asigura protectia drepturilor celorlalti, în special în ceea ce priveste prevenirea dezordinii si mentinerea unei ordini în trafic.

De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotarârea din 18 decembrie 2007, pronuntata în cauza Nurettin Aldemir si altii contra Turciei, faptul ca, de principiu, cerinta obtinerii unei notificari prealabile nu afecteaza esenta dreptului la întruniri si ca nici impunerea obtinerii unei autorizatii prealabile - din ratiuni de ordine publica si securitate nationala - pentru organizarea si desfasurarea unei adunari publice nu este contrara spiritului art. 11. In opinia instantei de contencios al drepturilor omului, pe de-o parte, orice demonstratie în spatiul public poate cauza o anumita afectare a normalitatii cotidiene, iar, pe de alta parte, este important ca autoritatile sa ia masurile necesare, de exemplu, asigurarea unui echipaj de prim ajutor la locul desfasurarii demonstratiei, de orice natura ar fi aceasta. De aceea, este esential ca organizatorii si participantii la orice adunari publice - ca actori ai procesului democratic - sa se conformeze regulilor democratiei, prin respectarea normelor juridice ce reglementeaza acest domeniu (Hotarârea din 29 noiembrie 2007 pronuntata în Cauza Balgik si altii contra Turciei).

In ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la generarea unei stari de discriminare pe criterii de opinie si apartenenta politica, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi retinuta, întrucât organizarea si desfasurarea de adunari publice constituie contraventie, potrivit dispozitiilor de lege criticate, numai daca acestea sunt nedeclarate, neînregistrate sau interzise. Prin urmare, ceea ce a avut în vedere legiuitorul atunci când a sanctionat fapta de a organiza sau desfasura adunari publice fara sa fi fost declarate, înregistrate sau permise, este numai împrejurarea ca nu au fost respectate conditiile prevazute de lege si nicidecum apartenenta participantilor la un anumit partid politic. Asadar, dispozitiile de lege criticate se aplica în aceeasi masura tuturor persoanelor, indiferent de opiniile sau de convingerile politice ale acestora, respectând astfel dispozitiile art. 4 si art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala.

Referitor la critica de neconstitutionalitate privind faptul ca „respectivul aviz este imposibil de obtinut, deoarece protestatarii au opinii diferite sau apartin unui alt partid politic decât cel din care face parte, de pilda, primarul comunitatii", Curtea constata ca aceasta reprezinta, de fapt, o critica privind legalitatea actului emis de catre o autoritate publica, critica ce poate fi adusa în fata instantelor de judecata, iar nu a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice, exceptie ridicata de Cristinel Constantin Simon, de Marian George Gheonea, de Stefania Banea si de Alexandrina Nicu în dosarele nr. 11.607/302/2009, nr. 11.605/302/2009, nr. 11.606/302/2009 si nr. 11.608/302/2009 ale Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civila.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 21 septembrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean