DECIZIE Nr.
1080 din 8 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul functionarilor publici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 661 din 5 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Municipiul
Bucureşti, prin primarul general, în Dosarul nr. 30.744/3/2008 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Adrian Bold,
domnul avocat Valeriu Stoica, apărător ales cu delegaţia depusă la dosarul
cauzei, membru în Baroul Bucureşti. Se constată lipsa autorului excepţiei şi a
celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul apărătorului părţii Adrian Bold. Acesta' solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată, pentru argumentele expuse pe larg în notele scrise
depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Consideră că
textul de lege criticat nu are caracter retroactiv, iar prevederile
constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul ia un proces echitabil
nu pot fi invocate în etapa administrativă a aplicării sancţiunii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 30.744/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia de neconstituţionalitate
a fost ridicată de Municipiul Bucureşti, prin primarul general, într-o cauză de
contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat are caracter retroactiv în
măsura în care împiedică sancţionarea unei abateri disciplinare săvârşite
înainte dejntrarea sa în vigoare, dar constatată ulterior acestui moment. In
acest sens, arată că termenul de prescripţie a aplicării sancţiunii, cu
începere de la data săvârşirii abaterii disciplinare, a fost introdus abia în
anul 2003, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru exercitarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şl în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.'în actuala
reglementare a Legii nr. 188/1999! dreptul autorităţii de a aplica
funcţionarului public o sancţiune pentru o abatere săvârşită înainte de
legiferarea prin art. 77 alin. (5), dar constatată ulterior, este restrâns la
acele fapte a căror constatare şi sancţionare au avut loc într-un interval de
doi ani de la data săvârşirii lor, chiar dacă la momentul comiterii abaterii
disciplinare începutul termenului de prescripţie era marcat de constatarea, iar
nu de săvârşirea ei. Se mai susţine că este nesocotit şi dreptul la un proces
echitabil, întrucât, prin instituirea unui termen de prescripţie a aplicării
sancţiunii, independent de data constatării abaterii disciplinare, textul de
lege criticat dezavantajează autoritatea publică în raport cu funcţionarul
public. Aceasta, deoarece neconstatarea abaterii în intervalul de doi ani de la
data săvârşirii sale împiedică analiza pe fond a temeiniciei aplicării sancţiunii.
Pentru aceleaşi motive, se arată că textul de lege criticat creează un regim
discriminatoriu pentru acei funcţionari publici care au săvârşit o abatere
disciplinară constatată în interiorul termenului de prescripţie a aplicării
sancţiunii, faţă de cei care, deşi aflaţi în aceeaşi situaţie, se bucură de
impunitate întrucât beneficiază de prevederile art. 77 alin. (5) din Legea nr.
188/1999.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază ca excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate fi
constituie prevederile art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins: „(5) Sancţiunile
disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei
de disciplină cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu
de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare."
In opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat
contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 15 alin. (2), care
instituie principiul nefetroactivităţii legii, art. 16 alin. (1), care consacră
egalitatea cetăţenilor in faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin.
(3), care garantează dreptul părţilor la un proces echitabil şi art. 124 alin.
(2), potrivit căruia justiţia este unică, egală şi imparţială pentru toţi. De
asemenea, se mai invocă şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că prevederile art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 instituie o
regulă de procedură ce trebuie respectată în cadrul etapei administrative a
aplicării sancţiunilor disciplinare pentru încălcarea cu vinovăţie de către
funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o
deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege.
Stabilirea răspunderii disciplinare a acestora, prin analizarea faptelor
sesizate ca abateri disciplinare şi propunerea sancţiunilor disciplinare
aplicabile funcţionarilor'publici, revine unei comisii de disciplină care
trebuie să îşi exercite competenţele în termenele fixate prin textul de lege ce
formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Stabilirea unor astfel
de termene este atributul exclusiv al legiuitorului şi are ca scop prevenirea
unor eventuale abuzuri în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunilor disciplinare,
precum şi înlăturarea unor posibile suspiciuni legate de activitatea comisiilor
de disciplină.
Critica formulată de autorul excepţiei prin raportare
la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie nu poate fi reţinută,
întrucât textul de lege supus controlului de constituţionalitate nu cuprinde
norme care să acţioneze retroactiv, aspectele prezentate de autor în motivarea
excepţiei reprezentând, în realitate, evidenţierea unui conflict de legi în
timp, a cărui soluţionare revine instanţei de judecată în faţa căreia a fost
ridicată excepţia, nicidecum Curţii Constituţionale.
Totodată, instanţa de contencios constituţional
constată că nu sunt întemeiate criti'cile referitoare la nesocotirea
dispoziţiilor din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la
un proces echitabil. Aceasta, deoarece, astfel cum a rezultat din jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de proces echitabil nu este
specific etapei administrative de aplicare a sancţiunilor disciplinare,
desfăşurate în faţa organelor administrativ-jurisdicţionale, atâta vreme cât
deciziile acestora sunt susceptibile de a fi supuse controlului unor instanţe
judecătoreşti care asigură conformitatea cu exigenţele impuse de un proces
echitabil. Or, potrivit art. 80 din Legea nr. 188/1999, funcţionarul public
nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios
administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau a
dispoziţiei de sancţionare, într-un cadru procesual în care părţile vor
beneficia de toate garanţiile specifice unui proces echitabil.
De asemenea, Curtea observă că prevederile art. 124
alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât, referindu-se la
caracteristicile pe care justiţia trebuie să le întrunească, au în vedere tot
etapa judecătorească, ulterioară celei administrative. In fine, critica de
neconstituţionalitate, constând în pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16
alin. (1) din Legea fundamentală, nu este întemeiata, textul de lege ce
formează obiect al excepţiei nefiind de natură să creeze un regim
discriminatoriu între diverse categorii de destinatari, respectiv între acei
funcţionari publici „care au săvârşit o abatere disciplinară constatată în
interiorul termenului de prescripţie a aplicării sancţiunii şi cei care, deşi
aflaţi în aceeaşi situaţie,' se bucură de impunitate întrucât beneficiază de
prevederile art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999". Diferenţierea
rezultă din modul de aplicare de către autoritatea publică a textului de lege
criticat, iar nu din conţinutul normativ al acestuia, astfel că nu se poate
reţine, nici sub acest aspect, neconstituţionalitatea dispoziţiilor supuse
controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Municipiul Bucureşti, prin
primarul general, în Dosarul nr. 30.744/3/2008 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu